Plângere contravenţională. Sentința nr. 3133/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3133/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 19905/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3133
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 21.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: L. E. D.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta B. D. A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petenta, prin avocat, cu imputernicire avocatiala la dosar la fila 14, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, intimata a depus la dosarul cauzei la data de 23.09.2013 intampinare si un set de inscrisuri, ce au fost comunicate petentei după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buzau, fata de art. 10 indice 1 din OG nr.15/2022 introdus prin Legea nr.2/2013 si acorda cuvantul pe exceptie petentei, prin avocat.
Petenta, prin avocat, solicita respingerea exceptiei necompetentei teritoriale.
Instanta reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.11.2013 petentul B. D. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.07.2011, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat în esență că prin procesul verbal . nr._ din data de 26.07.2011, a fost obligat la plata amenzii în cuantum de 250 lei și la achitarea unei despăgubiri în cuantum de 118,04 lei.
Consideră măsurile dispuse ca fiind nelegale și netemeinice, învederând instanței că fapta a fost săvârșită la 12.02.2011, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit la 26.07.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data constatării contravenției, conform art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
A menționat că, potrivit art. 6 CEDO, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Solicită să-i fie aplicate dispozițiile Legii nr. 144/2012, privind anularea tarifelor de despăgubire.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.
În susținerea afirmațiilor, a depus la dosar, în fotocopii: procesul verbal de contravenție contestat, rovinietă C. cu bonul fiscal aferent și adresa nr._/06.11.2013 eliberată de Primăria Municipiului B..
Petentul a achitat taxă judiciară de timbru în valoare de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Fiind legal citata, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., la data de 04.12.2013 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Potrivit art.1 alin. 2 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante, de masa totală maximă autorizată și de numărul de axe, după caz.
A menționat că procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002, coroborat cu OG 2/2001. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Procesul verbal cuprinde mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
A solicitat judecarea în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
În susținerea afirmațiilor, a depus la dosar: planșa fotografică a abaterii, dovada comunicării prin afișare a procesului verbal, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizația de control a agentului constatator.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 26.07.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 12.02.2011, ora 00:12, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, petentul a fost obligat la plata unei amenzi în cuantum de 250 lei și la achitarea unei despăgubiri în cuantum de 118,04 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Conform Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din 23.07.2013, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, tocmai pentru a i se da posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea procesului verbal în modalitatea aleasă de către intimată în cauza de față, respectiv prin afișare la domiciliul acestuia, și implicit faptul că plângerea contravențională se impune a fi socotită ca fiind introdusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța mai reține faptul că, contrar susținerilor petentului, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001. Termenul de 30 de zile reglementat de art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 privește interdicția încheierii altor procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din același act normativ, astfel că instanța apreciază susținerile petentului ca fiind neîntemeiate.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2. Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculul din cauză, de tip A, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit. e), acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit. j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că petentul a circulat, într-adevăr, la data de 12.02.2011, ora 00:12, cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă, aspect recunoscut și de acesta și probat prin planșa foto atașată la fila 15 din dosar.
Așadar, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sancțiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor.
Astfel, instanța constată ca fiind adevărat faptul că petentul nu deținea rovinietă pentru autoturismul său la data săvârșirii contravenției, însă fapta sa are un grad de pericol social redus, în condițiile în care acesta a recunoscut fapta și a înțeles care sunt consecințele săvârșirii acesteia.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 3 rap. la art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte pe viitor prevederile legale.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și să exonereze petentul de obligația achitării tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravenționala formulată de petentul petentul B. D. A., cu domiciliul în mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune înlocuirea amenzii contraventionale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011, întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C. .
Atrage atentia petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să rspecte dispozițiile legale.
Anulează tariful de despăgubire in suma de 28 de euro.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. L. E. D.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. L. E. D.
Red. L.C.R.
2 ex. /27.03.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3044/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5654/2014.... → |
|---|
