Plângere contravenţională. Sentința nr. 2636/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2636/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2088/200/2013
Dosar nr._ /2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2636
Ședința publică de la 14.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. M. C., cu domiciliul în loc. Dărmănești, nr 1196, jud Dâmbovița, și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, planșa foto și dovada comunicării procesului verbal, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Se identifică petentul cu CI . nr_..
Petentul nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
În probațiune, petentul depune la dosar certificat de atestare fiscală și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată în sensul anulării procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta .
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr_, declinată în favoarea Judecătoriei B. prin sentința civilă nr 889/18.01.2013, și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_, petentul C. M. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ .
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esențã, că a fost sancționată contravențional motivat de faptul că la data de 04.09.2011, a circulat cu autoturismul cu nr de înmatriculare_, pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care înțelege să-și dovedească pretentiile .
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata, legal citatã, a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.02.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 04.09.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 EURO.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 09.03.2012, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 07.03.2012.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”
Așadar, față de dispozițiile legale mai sus enunțate, obligația de achitare a rovinietei aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehicului, cu condiția sã fie și proprietarul acestuia sau sã aibã un drept legal de a-l folosi.
În speță, instanța constată că, din probele administrate în cauză, a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal menționat.
Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f.4), instanța reține că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înstrăinat de petent către numitul I. M. L., la data de 03.09.2011 și a fost radiat din evidențele fiscale de pe numele petentului la aceeași dată, așa cum reiese din adeverința eliberată la data de 12.02.2014 de Primãria Comunei Dãrmãnești, jud. Dâmbovița, (f 15).
Instanța reține cã, dacã din lege ori din voința pãrților nu rezultã contrariul, proprietatea se strãmutã de drept cumpãrãtorului din momentul încheierii contractului, astfel încât la data de 03.09.2011 a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu numãrul de înmatriculare_, noul proprietar fiind cumpãrãtorul I. M. L..
Prin urmare, la data înregistrãrii contravenției – 04.09.2011, orele 08:21, dupã cum rezultã din planșa foto depusã de intimatã (f 14)- petentul nu mai era proprietarul autovehiculului din cauzã și nici nu îl mai utilizaîn baza vreunui drept legal, astfel încât, nemaiavând calitatea de utilizator a rețelei de drumuri naționale din România, nu-i mai revenea nici responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile.
Aceasta deoarece, în condițiile vânzãrii autovehicului, noul proprietar este obligat conform disp. art. 11 alin.4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate și emiterea unui nou certificat de înmatriculare. In același sens, art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 1501/ 2006 prevede ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza mai multor documente, printre care și cererea noului proprietar.
Insã, instanța mai reține cã, potrivit disp.art.11 alin.(3) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul 769/2010, „(3) În cazul utilizatorilor români, dacă se constată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (2) lit. b), lipsa rovinietei valabile pentru vehiculul verificat, în baza datelor privind utilizatorul acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției.”
In consecințã, deși petentul nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului, se reține totuși o culpã în sarcina acestuia, care trebuia sã fie mai diligent și, pe lângã radierea fiscalã a autoturismului, sã efectueze demersurile necesare pentru a nu mai figura în evidențele Direcției regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, cu aceastã calitate.
Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale ale petentului care a efectuat ulterior demersurile necesare pentru radierea autovehicului din evidențele autoritãților.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 250,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile imperative ale legii, instanța urmează să anuleze tariful de despăgubire aplicat petentului prin procesul- verbal atacat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. M. Cãtãlin cu domiciliul în loc. Dărmănești, nr 1196, jud Dâmbovița în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRINcu sediul în București, ..401A, sector 6.
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250,00 lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
In temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 28,00 EURO pe care petentul a fost obligat sã îl achite prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 14.03. 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 28/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2638/2014.... → |
|---|
