Plângere contravenţională. Sentința nr. 3273/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3273/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 14670/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3273
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – C. E. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plangere contraventionala, formulată de petenta . SRL, cu sediul in mun. B., .., nr.5, J. B., in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în privința procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2012, încheiat de intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petenta . SRL si intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, intimata a depus certificat calificat, confirmare de primire, planse foto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanta invoca exceptia tardivitatii formularii plangerii contraventionale si retine cauza in pronuntare pe exceptia invocata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 04.05.2012, petenta . anularea procesului-verbal . nr._/21.03.2012 încheiat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN și in subsidiar inlocuirea sanctiunii cu avertisment.
În motivarea plângerii, . SRL a arătat că prin procesul verbal contestat s-a retinut in sarcina sa ca a circulat cu autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe DN 2 km. 115+80 m in ., fara a detine rovinieta valabila. Sustine ca la data respectiva conducatorul auto nu a fost oprit de vreun agent constatator, luand cunostinta de procesul verbal in momentul comunicarii la sediul firmei.Autoturismul respectiv nu paraseste niciodata localitatea, neavand nevoie de rovinieta si nu a stiut ca in zona respectiva era pe un sector de drum pe care trebuia achizitionata rovinieta. Nelegalitatea procesului verbal consta in aceea ca nu au fost respectate disp. Art.3 din OG 2/2001 si anume „in cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz, cote procentuale din anumite valori.”
Prin procesul verbal contestat s-a mai aplicat o alta sanctiune cu amenda denumita de art.8 al.3 din OG 2/2001 „tarif de despagubire”. Considera aplicarea celei de a doua sanctiuni cu amenda pentru savarsirea aceleiasi contraventii ca fiind o masura total nelegala si netemeinica. Conform art.10 al.1 din OG 2/2001 „daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie” iar conform art.20 al.2 din acelasi act normativ „pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale, repetate”. Analizand contraventia savarsita, respectiv fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila, vis-a-vis de cele doua texte de lege mentionate, se poate constata ca i s-au aplicat sanctiuni cu amenda pentru savarsirea unei singure contraventii.
In concluzie, aplicarea sanctiunii amenzii denumita „tarif de despagubire” este o masura nelegala si netemeinica, fiind dispusa cu incalcarea flagranta a disp.art.10 al.1 si art.20 al.2 din OG 2/2001.
La aplicarea sanctiunii contraventionale in suma de 250 RON agentul constatator nu a tinut cont de criteriile de individualizare prev.de OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor deoarece este la prima abatere de acest fel si a achitat rovinieta.
In lumina jurisprudentei CEDO, contraventiile referitoare la circulatia pe drumurile publice sunt incadrate in sfera „acuzatiilor in materia penala” la care se refera primul paragraf al art.6 CEDO. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat in jurisprudenta sa ca normele juridice ce sanctioneaza astfel de fapte au caracter general si ca urmaresc un scop preventiv si represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art.6 din Conventie, caracter penal. Ca o consecinta a aplicarii in cauza a disp.art.6 din Conventie, prezentul litigiu trebuie sa ofere si garantiile procesuale recunoscute si garantate de acest articol. Pe cale de consecinta, trebuie recunoscute si garantiile specifice in materia penala din art.6 al Conventiei, printre care lipsa pericolului social, precum si inlesnirile oferite de Codul penal.
Art.17 al.1 din Codul penal defineste infractiunea ca ”fapta care prezinta pericol social savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala”. In acceptiunea sa cea mai generala, contraventie, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sanctiune specifica, care este pedeapsa. La contraventii, pericolul si urmarile sunt mai reduse.
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea,purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața.
Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue" 2. În cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de petent. Însă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravenția nr. 2), i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținut la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
În subsidiar, învederează că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită. Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social, în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza în concret respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4". Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare. S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată. În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Având în vedere argumentele expuse, solicită să se ia măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancțiunilor prezentului proces verbal, respectiv înlocuirea cu avertisment.
În drept, invocă art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002,
În dovedirea plângerii, petenta a depus în copii: procesul-verbal R12 nr._/10.04.2012, bon fiscal si rovinieta.
Solicita judecarea in lipsa.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copii: procesul-verbal R12 nr._/21.03.2012, bon fiscal si rovinieta (f.6-8), confirmare de primire, planșe foto si certificat calificat (f 11-18).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 21.03.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/21.03.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 13.10.2011, ora 18:49, a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând . SRL, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, adică 121,74 lei.
Procesul - verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Așadar instanța constată că procesul verbal a fost încheiat la data de 21.03.2012 și a fost comunicat petentei la data de 06.04.2012, așa cum rezultă din copia plicului anexat la fila 11 din dosar. În ceea ce privește plicul aflat la fila 9 din dosar, instanța constată că pe acesta este înscrisă . proces verbal și nu a procesului verbal în cauză, prin urmare, nu are relevanță în cauză.
Această modalitate de comunicare a procesului verbal de contravenție este în acord cu Decizia în interesul legii nr. 10/2013 a ICCJ, potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. a teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 din OG 2/2001, modalitatea de comunicare a procesului verbal și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă.
Petenta a depus plângerea împotriva procesului verbal, la instanța abia la data de 04.05.2013, la aproape o lună de la data comunicării procesului verbal.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
De vreme ce procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 06.04.2012, și a acesta depus plângerea împotriva procesului verbal, la instanță abia la data de 04.05.2012, peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, instanța apreciază excepția tardivității formulării plângerii, întemeiată urmând să o admită și pe cale de consecință să respingă plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.03.2012, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării plângerii.
Respinge plângerea formulată de petenta . SRL, cu sediul în B., ., nr.5, județul B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, ca tardiv formulată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2014.
Președinte, Grefier,
P. E. C. E. M.
Red. P.E../Tehnored.C.M../4 ex/ 05.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1745/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 02/2014.... → |
|---|
