Plângere contravenţională. Sentința nr. 4082/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4082/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 18957/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR. 4082
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.03.2014
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. D. N.
GREFIER: M. B. SEICARU
Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul COANDA I., in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut in sedintă publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedintă, care invedereaza instantei ca la data de 26.10.2013, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in 2 exemplare, după care:
Verificandu-si din oficiu competenta, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanta constată că este competentă general să solutioneze prezenta cerere - in temeiul art. 126 al. 1 si 2 din Constitutia Romaniei si art. 2 si 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările si completările ulterioare, material - in temeiul art.94 C.proc.civ. si teritorial in temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Deliberand asupra cererii de lasare la a doua strigare formulata de aparatorul petentului, instanta apreciaza ca lipsa de aparare nu poate fi retinuta, cat timp partea are un aparator ales, care ar trebui sa-i reprezinte interesele in cauza, iar acesta nu a probat in niciun fel imposibilitatea sa de prezentare. Pentru aceste motive, instanta respinge cererea de lasare a cauzei la a doua strigare formulata de aparatorul petentului, ca neintemeiata.
Apreciind că probele cu inscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video sunt pertinente, concludente si utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanta le incuviintează pentru ambele parti. Respinge ca neutila proba testimoniala solicitata de petent prin plangerea introductiva de instanta, fata de modul de constatare a faptelor – prin mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Respinge proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc.
Instanta, considerandu-se lămurită, in temeiul art.150 C.proc.civ, declară incheiate dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
I N S T A N T A,
Deliberand asupra cauzei civile de fată constată următoarele:
Prin plangereainregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 05.06.2013, sub nr._, petentul COANDA I. a chemat in judecată pe intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, solicitand instantei ca, prin hotărarea pe care o va pronunta, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei . nr._/04.06.2012 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii, cu avertisment.
In motivarea plangerii, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal contestat, intrucat in cuprinsul procesului-verbal contestat nu au fost aratate in mod clar toate imprejurarile care pot conduce la o apreciere corecta a gravitatii faptei, fiind astfel incalcate dispozitiile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001. Mai precis, nu au fost indicate locul savarsirii pretinzei contraventii, conditiile atmosferice si de trafic in care se circula, modalitatea in care s-a realizat filmarea si daca agentul constatator avea autorizatie in acest sens.
Mai mult, petentul a apreciat ca refuzul agentului constatator de a-i prezenta la momentul sanctionarii sale inregistrarea video, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica si de omologare si ordinul sau de serviciu, constituie un motiv clar de nulitate a actului administrativ atacat.
Petentul a invocat totodata nulitatea procesului-verbal contestat, intrucat in cuprinsul acestuia nu a fost consemnat temeiul de drept in virtutea caruia s-a luat masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce.
Petentul a sustinut ca agentii de politie au utilizat cinemometrul in mod nelegal, folosindu-se de aparatura video accesorie aparatului radar contrar dispozitiilor legale, in lipsa efectuarii in prealabil a autotestarii aparatului.
Petentul a invederat ca la incheierea procesului-verbal de sanctionare au fost incalcate si dispozitiile art.181 din ROUG nr.195/2002, intrucat agentul constatator nu a folosit formularul 1D, ci un formular general.
Petentul a invocat nulitatea actului administrativ de constatare si sanctionare a contraventiei, intrucat nu a fost semnat de un martor asistent, desi petentul a inteles sa conteste masurile luate, fiind astfel incalcate dispozitiile art.19 din OG nr.2/2001.
Pe fond, petentul a aratat ca nu a mai fost sanctionat contraventional in ultimele 6 luni, iar la momentul constatarii pretinsei fapte este posibil sa fi depasit cu putin viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv, insa se afla in afara localitatii si nu in localitate, astfel cum s-a consemnat in procesul-verbal.
A aratat ca in ziua respectiva nu a consumat bauturi alcoolice si nu si-a putut explica initial rezultatul testului efectuat in trafic cu aparatul „Drager”, ulterior amintindu-si ca a consumat cateva bomboane umplute cu cognac, pe cutie neexistand vreo interdictie in sensul de a nu fi consumate la volan.
Petentul a aratat ca ii sunt aplicabile toate garantiile oferite de art.6 din CEDO, beneficiind de prezumtia de nevinovatie, astfel ca sarcina probei revine in speta institutiei intimate.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
In dovedire, petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, testimoniala si cu inregistrarea video si a depus la dosarul cauzei, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._/04.06.2012 (fila 9).
Potrivit dispozitiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plangerii), plangerea contraventională formulată de petenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: rezultatul testului alcoolscopic (fila 14), buletin de verificare metrologica a etilometrului alcooltest nr._/02.05.2012 (fila 15), inregistrare video, buletin de verificare metrologica a cinemometrului utilizat pentru masurarea vitezei si atestat operator radar (toate pe suport magnetic – compact disk, fila 19) si un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (filele 16-17).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti probele cu inscrisuri si cu inregistrarea video si a respins proba testimoniala si cu ordinul de serviciu al agentului constataor pentru considerentele dezvoltate in practicaua prezentei hotarari.
Analizand actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/04.06.2012 (fila 9) incheiat de agentul constatator N. D. din cadrul institutiei intimate I. DE POLITIE JUDETEAN B., petentul COANDA I. a fost sanctionat cu avertisment scris pentru săvarsirea contraventiei prevăzuta de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.99 alin.2 si art. 108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG 195/2002 si cu 9 puncte-amenda in cuantum de 630 de lei si 2 puncte de penalizare pentru săvarsirea contraventiei prevăzuta de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 04.06.2013, orele 09.26, a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de inmatriculare_ pe DN2 E85, in localitatea S. – LukOil, pe sensul de mers Bucuresti-Buzau si a fost inregistrat de aparatul radar . 379 montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare_, cu viteza de 70 km/h. Deasemenea petentul se afla sub influenta bauturilor alcoolice, fapt atestat prin testarea cu aparatul Drager ARZF 0439, pozitia 1604, care a indicat pe ecran 0,19 mg/l alcool pur in aerul expirat. Cu acelasi prilej, agentul constatator a luat si măsura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu obiectiuni si cu mentiunea „nu doresc sa mi se recolteze probe biologice”.
In urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constată că plangerea a fost formulată in termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contraventiei.
In ceea ce priveste exceptiile nulitătii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei invocate de petent, instanta le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile exceptii procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunte in conditiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul legalitătii sale, instanta observă că acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sanctiunea nulitătii, de către un agent constatator competent in raport cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzand toate mentiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanta retine că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronuntată de Inalta Curte de Casatie si Justitie, . interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la incheierea unui proces-verbal a altor dispozitii legale decat cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sanctionează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existentei unei vătămări suferite de petent si care să nu poată fi inlăturată decat prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal contestat nu au fost aratate in mod clar toate imprejurarile care pot conduce la o apreciere corecta a gravitatii faptei. Contrar afirmatiilor petentului, instanta constata ca locul savarsirii faptei a fost clar identificat – localitatea S. - LukOil, DN2 E85, sensul de mers Bucuresti-Buzau si, la fel, modalitatea in care s-a realizat inregistrarea – cu aparatul radar . 379 montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare_ . In ceea ce priveste conditiile atmosferice si de trafic in care se circula la momentul respectiv, precum si alte aspecte privind inregistrarea efectuata, instanta apreciaza ca acestea nu fac parte dintre elementele obligatorii pe care trebuie sa se contina actul administrativ de sanctionare, urmand a fi analizate la momentul examinarii filmului realizat in cauza, prin raportare la conditiile pe care inregistrarea trebuie sa le respecte, potrivit normelor NML – 021-05.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca procesul-verbal de sanctionare este lovit de nulitate intrucatagentul constatator a refuzat sa-i prezinte inregistrarea video, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica si de omologare si ordinul sau de serviciu, retinand ca organelor de politie nu le incumba aceste obligatii. Organele de politie sunt obligate ca in prealabil sa se prezinte si sa se legitimeze, petentul avand la dispozitie calea formularii unei plangeri contraventionale pentru a contesta aspecte cum sunt cele invocate de petent, controlul inregistrarii si documentelor care trebuie sa insoteasca cinemometrul utilizat fiind atributul exclusiv al instantei. Mai mult, petentul nu a facut dovada vreunei vatamari care sa fi fost provocata prin respectivele omisiuni.
In ceea ce priveste certificatul de omologare al cinemometrului utilizat in speta, instanta retine ca omologarea este operatiunea de consacrare într-un document emis de autoritatea din domeniu cu privire la calitatile aparatului, modul de folosire, perioadele de remont si recalibrare etc. Dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care indeplinesc toate conditiile stabilite imperativ prin normele de metrologie legala. Omologarea reprezinta un aviz care atesta ca cinemometrul este apt pentru utilizare, iar cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre sunt atestate prin buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala pentru aceste aparate. Asadar, orice cinemometru este mai intai omologat si apoi verificat periodic, astfel ca daca un aparat este admis dupa efectuarea verificarii metrologice (cum este cazul in speta), este implicit si omologat.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal nu a fost consemnat temeiul de drept in virtutea caruia s-a luat masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, constatand ca actul administrativ atacat contine acest element - art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, potrivit caruia fapta savarsita de petent se sanctioneaza si cu suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, sanctiune care in mod logic nu poate fi adusa la indeplinire decat prin retinerea permisului. Oricum, omisiunea invocata de petent se refera la un element care nu este enumerat printre cele pe care actul administrativ de sanctionare trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu, astfel ca petentul trebuia sa faca dovada vatamarii suferite – proba pe care nu a facut-o.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca agentii de politie au utilizat cinemometrul in mod nelegal, in lipsa efectuarii in prealabil a autotestarii aparatului, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit cartii tehnice de exploatare a cinemometrului de tip Autovision, testarea si verificarea functionarii corecte a radarului se realizeaza prin rutinele sofware interne, integrate in software-ul prezent in aparat. Instanta retine ca aceasta functie a aparatului se declanseaza automat la momentul pornirii acestuia, iar in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, functionarea cinemometrului fiind blocata. Prin urmare, daca la momentul utilizarii cinemometrului s-ar fi depistat defecte sau dereglari in functionarea acestuia, inregistrarea video si plansa fotografica (parte din inregistrarea savarsirii contraventiei) aflate in prezent la dosar, nu s-ar fi putut realiza. Mai mult, prin Ordinul nr.187/2009 a fost modificata Norma de Metrologie Legala NML 021-05, pct.3, subpct.3.5, paragraful 3.5.1 avand in prezent urmatorul cuprins: „Inregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel putin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus in evidentă numărul de inmatriculare al acestuia. Asadar, instanta observa ca potrivit modificarii intervenite, din inregistrare nu trebuie sa reiasa si faptul ca autotestarea a fost efectuata, astfel cum instituia vechea reglementare.
De asemenea, vor fi înlaturate si sustinerile petentului în sensul ca procesul verbal de contraventie este nul pentru ca nu a fost întocmit pe modelul 1D, ci pe un formular general. Instanta retine ca potrivit art.181 alin.2 din HG nr.1391/2006, modelul la care petentul face referire in plangerea sa poate fi folosit numai in cazurile in care contravenientul nu a fost identificat imediat dupa savarsirea faptei, ori in situatia dedusa judecatii petentul a fost identificat imediat, fiind prezent la intocmirea procesului-verbal, pe care l-a si semnat.
Mai mult, instanta retine că anexa 1D este doar un model, nu un formular obligatoriu, important fiind asadar ca în cuprinsul procesului-verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar daca ar fi scris în întregime de catre organul constatator, pe o coala alba de hârtie, sa fie cuprinse datele esențiale care apar in modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat in prezenta cauză, asa cum observa instanta din compararea procesului-verbal ce face obiectul cauzei (fila 9 din dosar) cu modelul 1D din actul normativ.
Nerespectarea stricta a dispozitiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului verbal numai în conditiile art. 105 alin. 2 C. Proc. Civ., adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauza nu se constata vreo vatamare cauzata contestatorului prin necompletarea procesului-verbal pe formularul model 1D, astfel ca în niciun caz nu se poate pune problema anularii acestuia pentru acest motiv.
Referitor la obligativitatea confirmării de către cel putin un martor a situatiei retinute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001), instanta retine că in continutul procesului-verbal s-a mentionat ca „respectiva contraventie a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002”, care reglementează această modalitate de constatare a contraventiei, incepand cu data de 01.10.2011.
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, in aceste cazuri, procesul-verbal de constatare a contraventiei se poate incheia si in lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor.
In completarea dispozitiilor art.17, dispozitiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient, sub sanctiunea nulitătii relative si virtuale. In cazul in care contravenientul nu se află de fată, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie să fie confirmate de cel putin un martor.
In aceste conditii, instanta constata ca petentul se afla . in ceea ce priveste situatia in care procesul-verbal ar trebui semnat de un martor asistent – anume, cand contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze (ceea ce nu este cazul in speta, cand petentul a fost prezent si a semnat actul administrativ de sanctionare), si nu atunci cand petentul contesta masurile luate de agentul de politie.
In prezenta cauză, instanta observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a incheiat in lipsa martorilor, anume că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR.
Instanta consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de intocmire a procesului-verbal si de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sanctionate care potrivit propriei optiuni sau datorită unei imposibilităti obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contraventiei, iar nu de a proba situatia de fapt descrisă in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
Avand in vedere scopul in care se solicită prezenta martorului la incheierea procesului-verbal de contraventie, faptul că in spetă acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage in mod automat sanctiunea nulitătii procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozitiile art 105 alin 2 C.proc.civ, conform cărora pentru a obtine anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existenta unei vătămări care nu poate fi inlaturată altfel decat prin anularea actului – probă pe care petentul nu a făcut-o.
Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul temeiniciei sale, instanta apreciază că probatoriul administrat in cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG 195/2002, limita maxima de viteza in localitati pe drumurile nationale europene este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligati să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art. 99 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit.a pct.4 constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută in clasa I de sanctiuni (2-3 puncte amendă) si 2 puncte de penalizare - depăsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile conducerea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai sub influenta bauturilor alcoolice, daca fapta nu constituie, potrivit legii, infractiune.
In ceea ce priveste fapta de a circula cu viteza de 70 km/h in zona de limitare a vitezei la 50 km/h, din analiza inregistrarii video si plansei fotografice depuse la dosar de intimat (fila 19 – compact disk), reiese cu claritate că, la momentul 09.26.25, frame 7153, autoturismul cu nr. de inmatriculare_ a fost condus de petent din sensul opus celui pe care se afla autospeciala politiei, cu viteza de 70 km/h pe un drum public, in localitate, la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie. Reiese totodata ca in raza de actiune a aparatului radar pe sensul de mers respectiv, se afla in miscare doar autovehicul petentului, care este clar evidentiat in film, unde apare inscris simbolul „T” reprezentand targetul (tinta) cinemometrului si o autoutilitara care iesea de pe un drum lateral si care, la momentul inregistrarii vitezei mentionate de cinemometru era oprita, soferul acestuia asigurandu-se pentru a se inscrie in circulatie.
Instanta retine ca inregistrarea video (completata prin plansa fotografica (captura) – parte integranta din film) indeplineste toate cerintele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidentiindu-se in cuprinsul ei data si ora măsurătorii, valoarea vitezei si imaginea autovehiculului al cărui număr de inmatriculare este perfect vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/04.06.2012 (fila 9), inregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar cu . 379 montat pe autospeciala si numărul de inmatriculare_, aparat care la acel moment se afla in termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/03.03.2012 (atasat la dosar pe compact disk – fila 19), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind indeplinite astfel si conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 19 (compact disk) din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul constatator Nasatase D. detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision” nr._/02.04.2010, nr. insignei – user ID_, fiind evidentiat atat in cuprinsul inregistrarii video, cat si in cuprinsul plansei fotografice de la dosar.
Din analiza buletinului de verificare metrologica nr._/03.03.2012 (atasat la dosar pe compact disk – fila 19), rezulta ca cinemometrul utilizat permite efectuarea de masuratori atat in regim de deplasare, cat si in regim stationar, iar din filmarea aflata la dosar rezulta ca autospeciala politiei se afla in stationare la momentul inregistrarii contraventiei.
In ceea ce priveste fapta de a circula pe un drum public, sub influenta bauturilor alcoolice, din analiza rezultatului testului alcoolscopic efectuat in cauza cu aparatul etilotest marca Drager Alcotest 8510 RO cu . 0439, aflat la fila 14 din dosarul cauzei, rezultat care a fost insusit de catre petent prin semnatura, reiese cu claritate că, la data de 04.06.2012, ora 09.28, acesta avea o concentratie de 0,19 mg/l alcool pur in aerul expirat (pozitia_).
Instanta constata ca aparatul etilotest marca Drager Alcotest 8510 RO cu . 0439, utilizat in momentul constatarii contraventiei, este verificat metrologic si omologat, conform buletinului de verificare metrologica nr._/02.05.2012 (fila 15), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca a consumat anterior bomboane cu alcool. Chiar daca sustinerile petentului referitoare la consumul de bomboane de ciocolata cu cognac ar fi reale, aceasta imprejurare nu este in niciun caz de natură a-l exonera de raspunderea contraventionala, dat fiind faptul ca legislatia rutiera sanctioneaza conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice, indiferent de modalitatea de ingerare a alcoolului în organism, indiferent de sursa din care provine acest alcool, simpla prezenta a alcoolului in organismul unui conducător auto determinand o stare de pericol deosebit de mare pentru siguranta circulatiei rutiere.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca la momentul sanctionarii sale circula in afara localitatii, si nu in localitate, astfel cum s-a consemnat in cuprinsul procesului-verbal de sanctionare, pentru urmatoarele considerente:
Prin introducerea coordonatelor GPS +45 05.562 +026 46.706 (evidentiate in partea de jos a cadrului filmului si capturii fotografice, la frame-ul 7153 - compact disk, fila 19), in aplicatia online Google Maps, se poate lesne observa locatia exacta ca autoturismului condus de petent la momentul constatarii faptei – anume, in interiorul localitatii S. (astfel cum indica map marker-ul de culoare portocalie) (denumirea localitatii fiind inscrisa in partea de sus, stanga a paginii web), in aceeasi aplicatie putand fi accesata si o fotografie a zonei (stanga, sus) in care este clar evidentiata Statia Peco Lukoil, la care se face referire si in cuprinsul procesului-verbal contestat. Navigand harta oferita de aplicatia Google Maps, prin deplasarea pointerul la diverse coordonate, urmand traseul autoturismelor care circula pe DN2 E85, se poate vizualiza intreaga zona, respectiv toate constructiile din localitate.
Aceata proba se coroboreaza si cu inregistrarea video si captura la momentul 09.26.25, frame 7153 (parte integranta a inregistrarii video), aflate pe compact-disk, fila 19 din dosarul cauzei, in cuprinsul carora sunt evidentiate cladiri, garduri si chiar un pieton.
Instanta retine ca, potrivit prevederilor art 38 din OG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: “Conducatorii vehiculelor, cu exceptia celor trase sau impinse cu mana, instructorii auto atestati sa efectueze instruirea practica a persoanelor pentru obtinerea permisului de conducere, precum si examinatorul autoritatii competente, in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, sunt obligati sa se supuna testarii aerului expirat si/sau recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea politistului rutier.”
Potrivit prevederilor art 88 alin.5 si 6 din OG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: “Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testata de politistul rutier cu un mijloc tehnic certificat si depistata ca avand o concentratie de pana la 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de catre unitatile sau institutiile medicale prevazute la alin.1, in vederea stabilirii imbibatiei de alcool in sange.
Instanta constata ca in speta, petentul a refuzat recoltarea de probe biologice, consemnand cu mana sa acest refuz in cuprinsul procesului-verbal si semnand mentiunea (necontestand vreun moment scrisul si semnatura), iar in cursul judecatii nu a probat in niciun fel existenta unor motive temeinice pentru care a refuzat recoltarea prin care s-ar fi putut stabili cu certitudine imbibatia de alcool din sange.
In concluzie, petentul desi avea posibilitatea legala de a dovedi ca nu este vinovat, solicitand sa i se recolteze probe biologice imediat dupa testare, nu s-a folosit de aceasta posibilitate.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptelor de catre petent, inregistrarea video (completata cu captura – parte integranta din aceasta inregistrare, buletinul de verificare metrologica si atestatul operatorului radar) precum si testul alcooltest aflate la dosarul cauzei reprezentand probe certe si complete de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventională constituie un act administrativ si ca orice act administrativ este investit cu prezumtia de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozitiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumtia de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea mentionată in cuprinsul său si prezumtia de veridicitate, in temeiul căreia se consideră că aspectele mentionate in cuprinsul său corespund realitătii constatate de agentul instrumentator.
Desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probantă a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrării juridice pană la proba contrară.
Desi prezumtia de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, in virtutea calitătii sale de act administrativ, este una relativă si nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovătie), acesta are o anumită fortă probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia că acestea isi desfăsoară activitatea cu incălcarea legii), această prezumtie relativă dă posibilitatea instantei să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situatie de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea retinută de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumtii se incadrează in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovătie), iar cel care pretinde că situatia de fapt retinută in actul constatator nu corespunde realitătii, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată si de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeană a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respectă limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărarea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărarea din 23 iulie 2002).
Forta probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecărui mijloc de probă, insă instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărarea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat in mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare in combaterea celor retinute de agentul constatator si de a-si prezenta argumentele in apărare in cadrul unei proceduri contradictorii, in cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt insotite de nicio dovadă si nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă indoiala cu privire la faptele retinute de agentul constatator (cauza N. G. c. Romaniei).
Asadar, prezumtia de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanta constată că rămane in fiintă prezumtia de veridicitate a situatiei de fapt retinută in cuprinsul actului, apreciind că in mod intemeiat a retinut agentul constatator săvarsirea faptelor contraventionale constand in depasirea de catre petent cu 20 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in zona de limitare a vitezei la 50 km/h si de conducere sub influenta bauturilor alcoolice.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanta competentă să solutioneze plangerea hotărăste si asupra sanctiunii aplicate.
Referitor la sanctiunea aplicata pentru fapta de a depasi viteza maxima admisa pe un anumit sector de drum, instanta noteaza ca, potrivit dispozitiilor art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă si pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit dispozitiilor art. 99 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit.a pct.4 constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută in clasa I de sanctiuni (2-3 puncte amendă) si 2 puncte de penalizare - depăsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanta retine totodata retine ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede această sanctiune.
Intrucat potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie să fie si in cazul acestor fapte proportională cu gradul de pericol social al faptei săvarsite, tinandu-se seama de imprejurările in care a fost săvarsită fapta, de modul si mijloacele de săvarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal, instanta observă că, in spetă, petentului i s-a aplicat sanctiunea avertismentului, care corespunde intocmai pericolului social pe care il prezinta faptele savarsite de acesta.
In ceea ce priveste fapta de a conduce sub influenta bauturilor alcoolice, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvarsirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a conduce sub influenta băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infractiune.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a circulat pe drumurile publice aflandu-se sub influenta baututilor alcoolice, instanta retine ca fapta a fost corect incadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvarsite, tinandu-se seama de imprejurările in care a fost săvarsită fapta, de modul si mijloacele de săvarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta observă că, in spetă, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta de a circula pe drumurile publice sub influenta baututrilor alcoolice.
Instanta consideră că fapta petentului, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vădite de interes a acestuia fată de siguranta traficului si denotă o atitudine de indiferentă fată de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism, cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanta apreciaza că acest gen de fapte necesită o sanctionare adecvată, in vederea realizării scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave si ireparabile, precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vătămarea integritătii lor corporale.
Este de notorietate faptul ca ingerarea de bauturi alcoolice influenteaza capacitatea de reactie a soferului, posibilitatea lui de a controla in mod corect comenzile autoturismului, vizibilitatea, rapiditatea si precizia manevrelor, cu consecinte dintre cele mai grave.
Analizand circumstantele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 33 ori pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice si o data ulterior savarsirea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la filele 16-18 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat acelasi gen de contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu rulat cu viteza consemnata in procesul-verbal in localitate, ci in afara localitatii, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu intelege gravitatea faptei sale si nici pericolul pe care o astfel de faptă il prezintă in mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii sau care sa permită instanței să considere că o reindividualizare ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu un eventual avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Intrucat sanctiunile complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile (in cazul faptei de a circula sub influenta bauturilor alcoolice) si aplicarii punctelor de penalizare (in cazul faptei de a depasi viteza maxima admisa pe un anumit sector de drum), intervin de drept odată cu săvarsirea faptelor savarsite de către petent, instanta apreciază ca orice discutie referitoare la oportunitatea luării acestora este exclusă.
Instanta considera că masura complementara nu poate fi inlăturată, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fată de riscul potential pe care il reprezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulatie rutieră pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atat prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cat prin sanctiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege si in aplicarea punctelor de penalizare.
Avand in vedere cele mentionate, instanta consideră că dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptelor săvarsite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge plangerea formulată de petent, ca fiind neintemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/04.06.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă S T E:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul COANDA I., cu domiciliul in comuna Cislau, ., in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN B., cu sediul in Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/04.06.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs in termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronuntată in sedintă publică, astăzi, 07.03.2014.
P., GREFIER,
A. D. N. M. B. SEICARU
Red. A.D.N.
4 ex. /07.04.2014
Operator de date cu caracter personal
inregistrat in registrul de evidentă sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6580/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 149/2014.... → |
|---|
