Plângere contravenţională. Sentința nr. 6226/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6226/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 19699/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 22.01.2014, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 11.11.2013, sub nr._, petentul C. A. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.10.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat la data si ora indicate in cuprinsul actului-administrativ atacat nu circula cu viteza respectiva.
Petentul a aratat ca la momentul opririi sale in trafic agentul constator a refuzat sa-i prezinte dovada in baa careia l-a sanctionat.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: act identitate (fila 6), procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.10.2013 (fila 7) si dovada achitarii amenzii – chitanta . PCM nr._ (fila 9).
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/11.11.2013 (fila 8), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: inregistrare video, buletin de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii, atestat operator radar (toate pe suport magnetic, fila 17 – compact disk.
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosar si cu inregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.10.2013 (fila 7) încheiat de agentul constatator P. M. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul C. A. a fost sancționat cu 9 puncte-amenda în cuantum de 720 lei, cu acelasi prilej agentul constatator luand si măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 26.10.2013, orele 16.15, a condus autoturismul marca VW Passat, cu nr. de inmatriculare CB265FJ, pe DN1B E577, in localitatea Sahateni, fiind inregistrat cu aparatul radar cu . 384, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, in timp ce circula cu viteza de 108 km/h, depasind cu 58 km/h viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocata de petent, instanța o califica ca fiind o apărăre de fond, iar nu o veritabila excepție procesuala asupra căreia să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca agentul constatator a refuzat sa-i prezinte dovada realitatii consemnarilor din cuprinsul actului de sanctionare, retinand ca organelor de politie nu le incumba aceste obligatii. Organele de politie sunt obligate ca in prealabil sa se prezinte si sa se legitimeze, petentul avand la dispozitie calea formularii unei plangeri contraventionale pentru a contesta aspecte cum este cel tinand de inregistrarea video si verificarea metrologica a aparatului radar, controlul acestora fiind atributul exclusiv al instantei. Mai mult, petentul nu a facut dovada vreunei vatamari care sa fi fost provocata prin respectivele omisiuni.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat (fila 17 – compact disk), rezulta fara putinta de tagada ca (momentele 16.15.21 – 16.15.27, autoturismul cu nr. de înmatriculare CB265FJa fost condus de petent, pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, cu viteza de 108 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Instanta retine ca inregistrarea video îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil (momentul 16.15.27, frame 9228).
Conform procesului-verbal . nr._/26.10.2013 (fila 7), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar tip . 384, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/28.03.2013 (atasat la dosar la fila 17, compact disk), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 17 (CD) din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul sef principal de politie P. M. detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision” nr._/11.05.2010, nr. insignei – user ID_.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video, reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul eDacia Logană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 58 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie și se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 58 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amenda, 720 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
In aprecierea pericolului social, instanta va avea in vedere si atitudinea nesincera si oscilanta a acestuia in cadrul acestei actiuni, el semnand initial procesul-verbal fara a formula obiectiuni, pentru ca ulterior in cadrul prezentei actiuni sa afirme ca nu a circulat cu vitea respectiva, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere.
In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventual inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Întrucât sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Sanctiunile contraventionale principale au scopul de a sanctiona o anumita conduita considerata ilicita prin dispozitiile legale, având în vedere prevederile art. 1 din OG 2/2001 potrivit carora constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie stabilita si sanctionata prin act normativ sau administrativ.
Spre deosebire de acestea, sanctiunile contraventionale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sanctiunilor contraventionale principale, ci au scop preventiv si anume înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii altor fapte interzise de lege.
Sanctiunile complementare nu au caracter de sine statator, ci ele fiinteaza numai pe lânga o sanctiune contraventionala principala, astfel încât soarta lor juridica depinde de cea a sanctiunilor principale potrivit principiului „accesorium saequitur principalem”, adica situatia juridica secundara urmeaza soarta juridica a celei principale.
Retinand ca, potrivit dispozitiilor art.5 alin.2 din OG nr.2/2001, sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul si amenda contraventionala, iar potrivit dispozitiilor art.5 alin.3 din OG nr.2/2001 sanctiunile contraventionale complementare sunt a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; c) închiderea unității; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activității agentului economic; f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială, instanta apreciaza ca nu se poate dispune inlocuirea unui sanctiuni complementare – in speta suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, cu o sanctiune principala – in cauza, petentul solicitand aplicarea unui avertisment.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/26.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul C. A., cu domiciliul in ., jud. Galati, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/26.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /06.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1280/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8247/2014.... → |
|---|
