Plângere contravenţională. Sentința nr. 6658/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6658/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 15600/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 6658
Ședința publică de la 11 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V.-C. I.
Grefier M. E.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta . cu sediul în municipiul B., . B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401, sect. 6 în privința procesului-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._ din 10.04.2012, încheiat de intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza pentru pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 09.05.2012 petenta . B. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din 10.04.2012, solicitând anularea procesului verbal, desființarea măsurilor dispuse prin procesul verbal.
În motivarea plângerii petenta a arătat că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei De asemenea arată că nulitatea se poate constata și din oficiu.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă și paragraful art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat jurisprudența sa (Cauza Masziai c. României ~ hotărârea din 21.09.2006, Eanady Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantare de acest articol. Pe cale de consecința trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penala". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduită exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedepsită spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
A invocat nulitatea procesului verbal, pentru lipsa semnăturii agentului constatator, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
A mai precizat că au fost încălcate și prevederile art. 16 din OG 2/2001 întrucât nu au fost arătate toate împrejurările de fapt ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube.
A arătat că așa zisă faptă nu a fost săvârșită cu vinovăție și nu a fost pusă în pericol ordinea publică.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4"
În ceea ce privește tariful de despăgubire, arată că potrivit art. 23 din OG 2/2001 acesta se poate aplica doar dacă s-a produs o pagubă și este identificată persoana vătămată.
În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, invocă art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3)din OG. nr.15/2002.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat, planșa foto,procesul verbal de contravenție contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . 12 nr._ din 10.04.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 28.11.2011, ora 17,31 a circulat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentei.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 122,61 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Referitor la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute (art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001).
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care este proprietara autovehiculului.
Așadar, este evident faptul că pentru autoturismul proprietatea petentei la data de 28.11.2011, ora 17,31, momentul săvârșirii contravenției, nu exista achiziționată o rovinietă pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._, aspect ce rezultă din planșa foto anexată la dosar, și din faptul că petenta nu a făcut dovada achitării rovinietei.
În aceste condiții, instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție continuă fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 27.07.2012, se anulează. În aceste condiții instanța apreciază că este de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate a aplicării tarifului de despăgubire, invocate de petentă prin plângere.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată doar în parte, urmând să anuleze tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nulitate ale pvc invocată de petent.
Admite în parte plângerea formulată de către petenta . cu sediul în municipiul B., . B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401, sect. 6 în privința procesului-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._ din 10.04.2012, încheiat de intimată.
Anulează în parte pvc . 12 nr._ din 10.04.2012 în sensul că menține amenda în sumă de 250 lei și exonerează petenta de plata tarifului de despăgubire în sumă de 122,61 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.04.2014.
Președinte,Grefier,
Red./I.V.C-tin
Tehnored./E.M./22.04.2014/ 4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1754/2014.... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 13-08-2014,... → |
|---|
