Plângere contravenţională. Sentința nr. 7023/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7023/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 9914/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7023
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul T. J., cu domiciliul în com. Vernești, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.06.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul T. J. - personal, lipsă fiind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la dosar a fost depusă, prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinarea formulată de intimat, raportul agentului constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art. 94 din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
Se legitimează petentul: T. J. identificat pe baza C.I . nr._, CNP:_.
Petentul precizează că nu solicită probatorii în apărare, nu se impune audierea martorului. Arată că fiecare dintre cei prezenti au avut cate o parte de vină.
Instanța respinge cererea de probatorii formulată de intimat, privind audierea martorului, având în vedere susținerile petentului, în sensul că fiecare dintre părți a avut vină, faptul ca si martorul propus a fost sanctionat cu aceeasi ocazie. In acest sens, instanta apreciaza ca nefiind utila audierea martorului propus de intimat.
Nemaifiind alte cereri, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, petentul apreciază că sancțiunea este prea aspră, solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2013, sub nr._, petentul T. J. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., anularea procesului verbal . nr._/04.06.2013, iar in subsidiar inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că situatia de fapt aratatat in cadrul procesului verbal nu reflecta realitatea. Mai mult decat atat, agentul constatator nu a fost de fata la momentul discutiei purtate de catre petent, cu numita Sipica C. D.. De asemenea, petentul a declarat ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatiei, conform art.6 din Cedo, invocand in acest sens Cauza A. contra Romaniei. Astfel, in lipsa unor probe certe cu care sa se coroboreze mentiunile cuprinse in actul constatator, dand efect prezumtiei de nevinovatie, petentul a apreciat ca trebuie sa fie exonerat de la plata amenzii.
Pretentul a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
În probațiune, petentul a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu un martor. In acest sens, a depus procesul verbal de constatare a contravenției contestat (fila 6).
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Ulterior, petentul a depus la dosarul cauzei precizari (fila 13), prin care a aratat ca renunta ala proba testimoniala.
Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii petentului.
In motivarea cererii, intimatul a aratat ca la data de 04.06.3023, in jurul orelor 16.00, aflandu-se in serviciul de patrulare in Piata Centrala din mun.Buzau, impreuna cu ag.pr.B. I., agentul constatator a observat doua persoane adresandu-si reciproc, cuvinte si expresii jignitoare. Patrula de politie a identificat cele doua persoane, stabilind ca se numesc T. J. si Sipica C. D.. Intrucat au continuat sa isi adreseze cuvinte si expresii jingnitoare, au fost sanctionati contraventional, conform Legii nr.61/1991 rep.
Intimatul a propus audierea martorei Sipica C. Daneial.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In sustinerea cererii, intimatul a depus la dosarul cauzei, raportul ag. B. I., raportul agentului constatator Balanica D. (filele 18-19).
Instanța a respins cererea de probatorii formulată de intimat, privind audierea martorului propus, având în vedere susținerile petentului în sensul că fiecare dintre părți a avut vină. De asemenea, din intampinarea formulata de intimat, ambele parti au fost sanctionate contraventional.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . PA nr._/04.06.2013 (fila 6), petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 300 lei.
Procesul verbal a fost semnat de catre contravenient, consemnandu-si propiile obiectiuni.
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: .... săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, fapta ce se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 200 lei la 1.000 lei, conform art.4 lit.b din Legea nr.61/1991.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele de convietuire sociala) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.319/2006); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (300 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României, precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația muncii, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie. Desi instanta a administrat proba cu înscrisurile depuse de catre petent, instanta constata ca situatia retinuta in procesul verbal de contraventie corespunde realitatii.
Mai mult decat atat, insusui petentul a recunoscut in fata instantei de judecata, ca fiecare din partile implicate are partea sa de vina, fapt confirmat de mentiunile din cadrul intampinarii depuse de intimat, care arata ca ambele personae au fost amendate contraventional.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de contraventie a fost temeinic întocmit.
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator.
Potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admita in parte plangerea contraventionala si va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate petentului, in cuantum de 300 lei, cu sanctiunea avertismentului, si sa mentina celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie contestat. De asemenea, instanta va atrage atentia petentului ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
Potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea contraventionala formulată de petentul T. J., cu domiciliul în com. Vernești, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.06.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., astfel cum a fost precizata.
Dispune înlocuirea sanctiunii amenzii în cuantum de 300 Ron aplicate petentului, cu sanctiunea avertismentului.
Atrage atentia petentului ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./30.06.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6077/2014. Judecătoria BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
