Plângere contravenţională. Sentința nr. 7555/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7555/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 17494/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7555
Ședința publică de la 25.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta R. M. Mãdãlina, cu domiciliul în B., ., ., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, raport agent constatator, înregistrarea video, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petenta R. M. Mãdãlina, a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ /30.09.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 30.09.2013 a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, din fața blocului C19 din ..Buzãu, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 30.09.2013 a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, din fața blocului C19 din ..Buzãu.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul -verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.09.2013, petenta R. M. Mãdãlina a fost sancționatã cu 2 puncte amendă în cuantum de 160,00 lei și aplicarea unui numãr de 2 puncte penalizare, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp.art. 142 lit.a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, constând în faptul cã, la data de 30.09.2013 a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, din fața blocului C19 din ..Buzãu.
Prin același proces-verbal, petenta a fost sancționatã cu avertisment pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp. art.147 pct.1 și art.53 alin.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în fapt reținându- se cã petenta nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Totodatã, petenta a fost sancționat cu 6 puncte amendă contravențională, în cuantum de 480,00 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002, în fapt reținându- se cã, în aceeași împrejurare, petenta a circulat pe contrasens fãrã motiv.
Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 14.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânării procesului -verbal de constatare a contravenției,.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, procesul - verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
I. În ceea ce privește încadrarea juridică a primei fapte, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică disp. art. 142 lit.a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care interzice oprirea voluntară a vehiculelor „a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă"”
Oprirea neregulamentarã constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea unui numãr de 2 puncte penalizare, potrivit disp.art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, care fac trimitere la disp.art. 108 alin. (1) lit. a) din același act normativ, iar potrivit disp. art. 98 alin. 4 lit a) din OUG 195/2002, clasa I de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 2 sau 3 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
II. Cu privire la cea de-a doua faptã, instanța reține cã, potrivit disp. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează potrivit disp.art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, aplicarea unui numãr de la 6 la 8 puncte-amendă.
III. Cu privire la cea de-a treia faptã, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 101 alin. 3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cãrora, circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile
Potrivit art. 98 alin. 4 lit.c) din OUG 195/2002 republicată, clasa a III-a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 6 la 8 puncte-amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Prin urmare, se poate concluziona că faptele au fost corect încadrate, iar sancțiunile au fost individualizate între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Petenta solicită anularea procesului-verbal . cã, deși nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului, nu a sãvârșit și celelalte fapte reținute în sarcina sa
Cu privire la contravențiile prevãzute de art. 142 lit.a) și art.147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Instanța mai reține cã, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Din cuprinsul procesului verbal, care se completează cu Raportul agentului constatator M. Cãtãlin, rezultã cã sãvârșirea acestor contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul -verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la acestefapte.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie, însã petenta nu a formulat apãrãri și nici nu a propus administrarea de probe pentru dovedirea unei situații de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a acestuia. Mai mult, prin plângerea contravenționalã, petenta a recunoscut faptul cã nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
In aceastã situație, instanța va reține cã forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, petenta săvârșind contravențiile reținute în sarcina sa, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul -verbal contestat a fost temeinic întocmit cu privire la aceste contravenții.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificate sancțiunile aplicate, amenda în cuantum minim, respectiv avertismentul, fiind respectate disp. art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunile fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijlocul de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Cu privire la sancțiunea complementarã, aplicarea unui numãr de 2 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petentã, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Cu privire la contravenția prevãzutã de disp.art. 101 alin. 3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002
Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentei reprezintã o „acuzație în materie penalã”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni, având în vedere norma juridica pretins a fi fost încălcată, care se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia, petentului fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
În această situație, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, iar orice îndoialã fiind folositã în avantajul acuzatului, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articolul sus-menționat.
Insã, instanța constată că, din probele administrate în cauzã, nu a rezultat că petenta a comis fapta reținută în sarcina sa, aspect de natură a înlătura răspunderea contravențională a acesteia.
Astfel, în dovedirea contravenției pentru care a fost sancționat petentul, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus raportul agentului constatator M. Cãtãlin.
Potrivit acestui raport, la data și ora menționate în procesul-verbal, în timp ce acesta efectua serviciul pe raza municipiului Buzãu, a observat cã autoturismul condus de petentã, cu numãrul de înmatriculare_ a circulat pe contrasens din direcția Episcopiei cãtre ..Buzãu, fãrã motiv.
Vãzând cã este singurul înscris depus de intimatã la dosarul cauzei, instanța apreciază că, dovedirea faptei pentru care petenta a fost sancționatã, exclusiv în baza raportului agentului constatator și a prezumției legale de autenticitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție, ar depăși limitele rezonabile impuse de gravitatea mizei și de dreptul la apărare al petentei.
În lipsa oricărui element probatoriu care să confirme susținerile intimatei, în cauză se naște o stare de dubiu care, pe baza prezumției de nevinovăție, nu poate decât să profite petentei, sarcina probei revenind organului sancționator, iar nu acesteia, care nu poate fi obligatã să-și dovedească nevinovăția.
În concluzie, instanța apreciază că, a da relevanță absolută celor consemnate în actul sancționator de către agentul constatator, care nu au fost susținute de nicio probă administrată în cauză, ar duce la încălcarea flagrantă a prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petenta.
Pentru aceste considerente, având în vedere că sancționarea petentei apare ca netemeinică, în lipsa probării de către intimatã a faptei reținute în sarcina sa, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula în parte procesul -verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.09.2013, în ceea ce privește contravenția prevãzutã de disp.art. 101 alin. 3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002, menținând, ca fiind legale și temeinice, celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta R. M. Mãdãlina, cu domiciliul în B., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B..
Anuleazã în parte procesul-verbal . nr._ /30.09.2013, în ceea ce privește contravenția prevãzutã de art.101 alin.3 lit.d) din OUG nr.195/2002.
Menține, ca fiind legale și temeinice, celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ /30.09.2013.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 16.05. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7489/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 676/2014.... → |
|---|
