Plângere contravenţională. Sentința nr. 7559/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7559/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 17901/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7559
Ședința publică de la 25.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta A. R., cu domiciliul în B., cartier D. I, ..20, jud B., și pe intimataPOLIȚIA M. B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, raport agent constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petenta A. R., a formulat în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. B.. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 05.10.2013.
In motivarea cererii, petenta a arătat că în calitate de manager al societãții Tessence P. amplasatã la parterul blocului C1 de pe . mun.Buzãu, nu a tulburat liniștea locuitorilor din zona blocului C1, prin difuzarea de muzicã ambientalã la intensitate mare, folosind aparatura electronicã.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data menționatã, în calitate de manager al societãții Tessence P. amplasatã la parterul blocului C1 de pe . mun.Buzãu, a tulburat liniștea locuitorilor din zona blocului C1, prin difuzarea de muzicã ambientalã la intensitate mare, folosind aparatura electronicã.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.10.2013, petenta A. R. a fost sancționatã cu amendă contravenționalã, în cuantum de 500,00 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp. art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991.
In fapt, s-a reținut cã, la aceeași datã, orele 01:10, petenta, în calitate de manager al societãții Tessence P. amplasatã la parterul blocului C1 de pe . mun.Buzãu, a tulburat liniștea locuitorilor din zona blocului C1, prin difuzarea de muzicã ambientalã la intensitate mare, folosind aparatura electronicã.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petentã la data de 21.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicãrii procesului -verbal de constatare a contravenției, 08.10.2013.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petent, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- în ceea ce privește încãlcarea disp.art.16 alin.7 din O G nr.2/2001, petenta susținând cã a fost lipsitã de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul – verbal de constatare a contravențiilor - chiar dacă susținerile petentei, cu privire la faptul cã agentul constatator nu i-a permis sã facã respectivele obiecțiuni, ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității relative, care, potrivit disp. art. 175 alin. 1 N.Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări, care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea acestui act. Cum petenta și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale acesteia, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității relative a procesului verbal de contravenție;
- cu privire la martorul asistent – instanța reține cã semnificatia de bazã a semnãturii martorului este aceea de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, iar nu de confirmare a situației de fapt. Cu alte cuvinte, ceea ce atestã martorul este cã procesul-verbal a fost redactat în prezența sa și cã cel sanctionat, contravenientul, nu a fost de fațã ori nu a vrut sau nu a putut sa semneze procesul-verbal. Semnãtura martorului nu este prevãzuta sub sanctiunea nulitatii. Fiind vorba despre o sancțiune virtualã, instanța apreciazã că, sancțiunea nulitãții relative nu poate interveni în cauzã, întrucât, nu s-a probat cã dreptul la apãrare al contravenientei ar fi fost lezat și nici nu s-a contestat modalitatea de întocmire a procesului-verbal, astfel încât nu existã vãtãmare;
- cu privire la comunicarea procesului-verbal, petenta susține cã agentul constatator n-ar fi respectat disp.art.27 din OG nr.2/2001, în sensul cã, deși operațiunea de afișare se consemneazã într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor, agentul constatator a indicat pe verso procesului-verbal data și a ștampilat. Însã, contrar susținerilor petentului, din înscrisul depus de intimatã la dosarul cauzei (f 15), reiese cã procesul-verbal atacat a fost comunicat petentei prin afișare, în prezența martorului D. P..
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 3 pct.26 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care prevãd “ Art. 3 - Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 și 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.”
Potrivit disp.art. 4 alin.(1) lit.c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 pct.26 se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Petenta a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 05.10.2013, susținând cã pretinsele fapte pentru care a fost sancționatã nu corespund adevãrului.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Totodatã, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține din cuprinsul procesului-verbal și al raportului agentului constatator M. C., cã sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, fundamentatã tocmai pe faptul că înglobează constatările personale ale unui agent al statului, prezumție care nu depãșește limita rezonabilã impusã statelor membre de practica CEDO.
Potrivit raportului agentului constatator, la data și ora menționate în procesul-verbal, în timp ce acesta efectua serviciul pe raza municipiului Buzãu, a fost sesizat de dispecerul de la Poliția M. Buzãu, sã se deplaseze în zona blocului C 1 de pe . de deasupra acestui imobil a reclamat cã, în interiorul restaurantului se ascultã muzicã la intensitate mare, tulburându-se liniștea locuitorilor din zonã. La fața locului, agentul constatator a identificat pe petentã, care a refuzat sã reducã volumul sonorului muzicii, chiar și dupã ce i-au fost aduse la cunoștințã prevederile legale care interzictulburarea liniștii locatarilor. In momentul în care agentul constatator se afla în interiorul localului, locatara D. G., a revenit telefonic, reclamând din nou tulburarea liniștii, motiv pentru care agentul constatator a decis sancționarea contravenționalã a petentei.
Cu toate acestea, prezumția de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rãsturnatã prin proba contrarie fãcutã de cãtre petentã.
Instanța reține cã, deși petenta a susținut prin plângere cã nu a sãvârșit fapta reținutã în sarcina sa, susținerile acesteia nu pot fi considerate verosimile, în lipsa administrãrii oricãror probatorii din care sã rezulte acest fapt.
Așadar, petenta nu a adus probe care sã conteste mențiunile procesului verbal și prin care sã facã dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute de organul constatator în sarcina sa, astfel încât nu poate fi înlaturatã prezumția de veridicitate de care se bucurã procesul verbal întocmit de un organ al statului care a constatat în mod direct faptele contravenționale.
In aceastã situație, instanța nu poate decât sã constate cã petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, astfel încât sancționarea sa este temeinicã, iar procesul-verbal a fost temeinic întocmit.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificatã sancțiunea aplicatã, amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petentã, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta A. R., cu domiciliul în B., cartier D. I, ..20, jud B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. B., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 05.10.2013, ca neîntemeiatã.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 16.05. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3656/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 2266/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
