Plângere contravenţională. Sentința nr. 7789/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7789/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2186/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr.7789
sedinta publica din 5 MAI 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul C. S., cu domiciliul în loc. Căldărăști, oraș Pogoanele, jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._/23.01.2014 încheiat de intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și înregistrarea video.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 5.02.2014, petentul C. S. a formulat în contradictoriu cu intimatul IPJ B., plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.01.2014 încheiat de intimată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul verbal mai sus menționat a fost sancționat contravențional, in temeiul Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, cu amenda contravenționala si cu reținerea permisului de conducere pe o perioada de 30 zile, întrucât „ la data 23.01.2014 ,ora 12,14 a condus auto marca Dacia cu nr. Bz 06 YAR pe . . trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea regulamentara a unui drum public”, proces verbal pe care îl consideră nelegal și netemeinic.
Situația de fapt nu a fost corect reținuta de agentul constatator, așa cum se susține in cuprinsul procesului verbal . La data menționata se deplasa din direcția Bld. Unirii, pe . cea de-a doua trecere de pietoni din apropierea stației de autobuz a acordat prioritate pietonului angajat in traversare .
A menționat faptul că, după ce a trecut de prima trecere de pietoni si se deplasa spre următoarea, întrucât aceste treceri de pietoni se afla in imediata apropiere, a observat in partea dreapta un grup de trei copii care se jucau și care nu aveau intenția de a traversa. A mers si chiar in momentul în care se afla pe trecerea de pietoni, copiii care nu erau atenți si nu s-au angajat regulamentar in trecerea străzii au venit diagonal spre trecere, inoportun, dar dânsul ca șofer era deja pe trecerea de pietoni si nu se mai punea problema de a acorda prioritate de trecere .
A fost oprit ulterior de agentul de politie, căruia i-a învederat situația, dar care i-a spus că trebuie să fie sancționat deși nu se considera vinovat, dar ca îi va da doar o amenda contravenționala și îl va lăsa în pace. Pentru acest motiv a si fost de acord cu mențiunile din procesul verbal si a semnat procesul verbal .
Petentul a fost total indignat de sancțiunea complementara aplicata, de reținere a permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile, în vederea suspendării dreptului de a conduce întrucât nu se consideră vinovat de încălcarea prevederilor legale.
A solicitat instanței de judecată să se constate că, în dreptul românesc deși contravențiile nu fac parte din sfera penala, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko ontra Slovaciei si Kaubec contra Slovaciei) acestea intră in sfera acuzațiilor in materie penala, la care se refera primul paragraf al art. 6 C.E.D.O. Pe cale de consecința, petentului îi sunt recunoscute si garanțiile specifice materiei penale, din art. 6 al Convenției, prin care si prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, contravenientul nu este obligat sa-si dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agenților constatatori, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo). De asemenea, a solicitat a se ține cont și de faptul că, procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de săvârșirea contravenției .
De asemenea, a solicitat ca instanța de judecata să aibă în vedere și prevederile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia: „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. In atare situație, potrivit art. 5 din același act normativ, avertismentul reprezintă una dintre sancțiunile contravenționale principale, iar aplicarea unei astfel de sancțiuni in cazul de fata ar respecta intrutotul cerințele impuse prin art.5 alin. 5 din OG nr. 2 /2001, aceasta sancțiune fiind proporționala cu gradul de pericol social al pretinsei fapte săvârșite .
A menționat că este șofer de profesie, iar permisul de conducere îi este absolut indispensabil profesiei, dumnealui fiind si singurul întreținător al familiei. A subliniat că a achitat amenda contravențională aplicată, dar măsura reținerii permisului de conducere este o măsura abuzivă si nelegala.
În opinia sa, prin aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 340 lei si măsura reținerii permisului de conducere se aduce atingere libertății de mișcare, condiției sociale si ocrotirii valorilor sociale .
Având in vedere cele mai sus menționate, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesul verbal întocmit ca fiind nelegal si netemeinic .
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2 /2001.
In dovedirea plângerii, a solicitat de proba cu acte si martori și a atașat la dosar în copie cartea de identitate, procesul verbal de contravenție contestat.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxa judiciara de timbru, conform art.19 din OG 80/2013.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în fapt, la data de 23.01.2014, ora 12.14. petentul a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe . B., din direcția ., iar la intersecție cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii, pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se afla pe sensul sau de mers.
Agentul de poliție Fasie A., care efectua activități pe linie de poliție rutieră pe raza municipiului B., în mod regulamentar a procedat la oprirea regulamentara a autoturismului condus de petent, după care i-a adus ia cunoștință motivul opririi, precum si măsura ce urmează a fi luata împotriva sa, solicitându-i totodată documentele personale si cele ale autoturismului condus.
Agentul constatator a întocmit astfel procesul-verbal . nr._/23.01.2014, pentru încălcarea prevederilor art. 100. alin. 3, litera b. din OUG nr.195/2002R, ale art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 R, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările si completările ulterioare, stabilind ca sancțiune contravenționala amenda in cuantum de 340 lei, iar ca măsura tehnico-administrativa s-a dispus reținerea permisului de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 30 zile.
Petentuiui i-au fost aduse la cunoștința cete cuprinse in conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, pe care l-a semnat, consemnând la rubrica « alte mențiuni » următoarele: « sunt de acord ».
Abaterea săvârșita de petent a fost filmata cu instalația de supraveghere video montata pe autospecialei MAI_.
Având in vedere invocarea de către petent a art. 6 din CEDO, intimata a menționat ca dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice au ca scop, potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului"", și nu sunt de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
In plus, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că, din cauza înmulțirii numărului ”infracțiunilor ușoare", în special, în domeniul circulației rutiere, care nu presupun un comportament atat de reprobabil și o reacție vădită a opiniei publice specifice infracțiunilor propriu zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancționare aplicabil de autoritățile administrative, cu condiția de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luată în fața unui tribunal care oferă toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. Art 118. alin. 1 din OUG nr. 195/2002. republicată, „împotriva procesului verbal de contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în cărei rază de competență a fost constatată fapta." In cadrul procesului, guvernat de normele procedură civilă, petentul poate să administreze orice probă dorește pentru a dovedi netemeinicia actului constatator, conform art. 1169 din Codul civil.
Având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispozițiilor art.109 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, potrivit cărora, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, rezultă că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, în sensul că petentul trebuie să facă dovada, cu orice mijloc de probă, a netemeiniciei acestuia.”
Prin fapta sa reclamantul a pus în pericol viata sau integritatea corporală a pietonilor care traversau regulamentar ., nerespectarea regulilor de prioritate, aceasta fiind o cauză frecventă generatoare de accidente.
In susținerea celor arătate mai sus, a depus CD nr._ /A si CD_ /B, care conțin filmarea cu abaterea săvârșita de petent, și a arătat că se opune audierii martorilor prevăzuți de art. 315. alin. î și 2 din C. pr. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 – 208 C. Pr. Civ.
În temeiul art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și art.341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu planșa fotografică.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 23.01.2014 încheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, aplicându-se și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, întrucât la data de 23.01.2014, ora 12.14, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . B., din direcția ., la intersecție cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii, pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se afla pe sensul sau de mers, încălcând prevederile art. 135 lit.h din ROUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusă (05.02.2014) în termenul legal de 15 zile de la data înmânării (23.01.2014).
Potrivit aceluiași articol, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (340 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . B., din direcția ., iar la intersecție cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii, pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se afla pe sensul sau de mers, fiind sancționat prin procesul-verbal contestat.
Fapta, astfel cum este descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat și cum a fost surprinsă pe înregistrarea video, întrunește elementele constitutive ale contravenției sancționate de art. 100 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2002, constând în încălcarea art. 135 lit.h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr.195/2002. De asemenea, instanța reține că petentul a semnat personal procesul-verbal, la rubrica obiecțiuni, scriind personal „de acord”, iar în cadrul prezentului proces nu a solicitat administrarea altor probe, cu excepția celei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare este de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim și avertisment – reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate, impunându-se aplicarea unei amenzi, cu atât mai mult cu cât petentul este de profesie șofer profesionist.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 100 alin.1 din OUG nr.195/2002, o astfel de faptă se sancționează și cu pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, sancțiune în mod judicios aplicată.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul C. S. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca nefiind întemeiată.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, acesta urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. S., cu domiciliul în loc. Căldărăști, oraș Pogoanele, jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.
Președinte, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
