Plângere contravenţională. Sentința nr. 7827/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7827/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 17254/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7827
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2014
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 10 indice 1 din OG nr.15/2002.
Instanța, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind admisibilă potrivit legii, conducând la soluționarea procesului.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 11.10.2013, sub nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției R11 nr._/12.05.2011 întocmit de un agent constatator din cadrul CESTRIN și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 250 lei a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, la plata cărora a fost obligata prin procesul-verbal menționat. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a aratat ca procesul-verbal contestat nu i-a fost comunicat, luand cunostinta de el printr-o notificare a institutiei intimate, prin care i se solicita plata tarifului de despagubire.
Petenta a invocat exceptia nulitatii procesului-verbal contestat, intrucat acesta a fost întocmit cu incalcarea prevederilor art.16 alin.1, 6 si 7, art.19 si art.320 din OG nr.2/2001 din OG nr. 2/2001.
Astfel, petenta a aratat ca procesul-verbal nu cuprinde o descriere completa a pretinsei fapte contraventionale, conform dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, care sa poata conduce la o individualizare corecta a acesteia, in acest sens fiind si dispozitiile art.11 alin.5 lit.a din Ordinul nr.769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania.
Petenta a mai aratat ca nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni, conform dispozitiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, intrucat in cuprinsul procesului-verbal nu exista o rubrica destinata in acest scop.
Petenta a sustinut ca au fost incalcate si dispozitiile art.19 din OG nr.2/2001, privind obligativitatea confirmarii situatiei retinute in cuprinsul actului contestat de cel putin un martor asistent.
Petenta a arătat că procesul-verbal trebuia să conțină și sancțiunea complementară, respectiv reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire, fapt care nu s-a întâmplat, intimata lăsând certificatul de înmatriculare în posesia petentei pentru a profita ulterior de această împrejurare prin încheierea mai multor procese-verbale și obligarea acesteia la plata unor sume care exced cuantumului rovinietei pentru un an.
Petenta a invederat ca a fost sanctionata de mai multe ori pentru aceeasi fapta, desi in speta este vorba despre o fapta continuata, or dreptul romanesc nu permite cumulul de pedespse, iar sanctiunea aplicata si obligarea sa la plata mai multor tarife de despagubire o pune . de dificila, disproportionata in raport cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art.5 alin.2, art.20 alin.2 si art.31 din OG nr.2/2001, Ordinul nr.769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania, precum si art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
În dovedire, petenta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte.
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, la data de 26.03.2014 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Potrivit art.1 alin. 2 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante, de masa totală maximă autorizată și de numărul de axe, după caz.
A menționat că procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002, coroborat cu OG 2/2001. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Procesul verbal cuprinde mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În susținerea afirmațiilor, a depus la dosar: planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizația de control a agentului constatator.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.05.2011 (fila 7), petenta . a fost sancționata cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și sancționate de art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 22.11.2010, orele 11:36, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată, în temeiul art. 8 alin.3 din OG. nr. 15/2002, petenta a fost obligata la plata echivalentului în lei al sumei de 28 euro (114,13 lei), reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art. 248 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța nu poate primi critica petentei potrivit căreia în procesul-verbal contestat nu au fost prezentate în mod clar toate împrejurările care au determinat aplicarea sancțiunii contravenționale. Față de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că acestea au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal, astfel: la data de 22.11.2010, orele 11:36, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând ., cu sediul în ., a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă. Mai mult, instanta retine ca petenta nu a indicat în ce ar fi constat acele împrejurări ce ar fi putut servi la aprecierea corectă a gravității faptei, neinvocând, așadar, o vătămare concretă.
Instanta nu poate primi nici critica petentei privind lipsa din procesul-verbal a datelor de identificare ale persoanei care reprezinta societatea, astfel cum prevad dispozitiile art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, apreciind ca în cuprinsul actului contestat sunt inserate suficiente elemente pentru identificarea persoanei juridice contraveniente care are calitatea de utilizator al autovehiculului, respectiv denumirea, sediul, CUI/cod fiscal și este de părere că argumentele petentei referitoare la nelegala încheiere a procesului-verbal, pentru neconsemnarea mențiunilor arătate, nu sunt de natură a atrage nulitatea acestui act. Oricum, petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări determinate de lipsa mențiunilor respective, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi nici cea de-a treia critica a petentei in sensul ca nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni (art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001), constatând ca procesul-verbal a fost incheiat la sediul intimatei, în Bucuresti, ..401A, sector 6, iar nu la locul și în momentul săvârșirii contravenției. Prin urmare, nici nu exista posibilitatea fizică pentru petenta-contravenienta să își expună eventualele obiecțiuni în cuprinsul procesului-verbal. Instanța consideră însă că acest fapt nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentei, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni și de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanță, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenționale. Oricum, și în acest caz, instanța apreciază că petenta ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.
Referitor la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001), instanța reține că în conținutul procesului-verbal s-a menționat ca „respectiva contravenție a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002”, care reglementează această modalitate de constatare a contravenției, începând cu data de 01.10.2011.
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, în aceste cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În prezenta cauză, instanța observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa martorilor, anume că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR.
Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art. 175 alin 1 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petenta nu a făcut-o.
Instanta nu poate primi nici ultima critica a petentei privind neaplicarea sancțiunii complementare, aceea a reținerii certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire, apreciind că această omisiune nu poate conduce la anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, nefiind o cauză de nulitate absolută a acestuia, nici chiar virtuală. Mai mult, instanța constată că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite ca urmare a neluării acestei măsuri, reținând că dimpotrivă – această omisiune i-a profitat, permițându-i utilizarea în continuare a autovehiculului.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2. Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4. Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit.j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului sau utilizatorului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul si utilizatorul autovehiculului la momentul constatarii contraventiei.
Cu toate acestea instanța constată că art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 a fost modificat prin art.I. pct.3 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012 având următorul cuprins „...Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1. „ . Totodată art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza obligării contravenientului la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro) a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituitie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Conform art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Prin Decizia nr. 228/2007 pronuntata de Curtea Constitutionala, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, în considerentele deciziei s-a reținut că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. De asemenea, osancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Instanța, mai reține că este de principiu că în materia penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
În speță, instanța constată că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012 ce modifică OG nr.15/2002 are caracterul unei legi contravenționale mai favorabile, care retroactivează.
În acest sens, pe de o parte, tariful de despăgubire nu se mai percepe, legea prevăzând expres faptul că acesta se anulează și în cazul celor aplicate și contestate în instanță până la data 27 iulie 2012.
Pe de altă parte, în cazul faptelor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru fapte similare. Este evident astfel, că, în situația în care, după încheierea unui astfel de act sancționator, contravenientului i s-ar mai întocmi un alt proces verbal de contravenție, acesta ar fi lovit de nulitate absolută.
În cauza de față, examinând actele dosarului și efectuând verificări în sistemul ECRIS, instanța constată că, în intervalul de timp de 30 de zile anterior emiterii procesului verbal contestat, petenta a mai fost sancționată prin procesul verbal . nr._ din data de 14.04.2011, ce face obiectul dosarului nr._/200/2013, pentru o faptă similară, câtă vreme procesul verbal contestat prin prezenta plângere a fost încheiat la data de 12.05.2011.
Or, cum, prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată în termenul de 30 de zile de la data constatării unor contravenții similare, sancționate prin alte procese verbale de contravenție, se constata ca măsurile dispuse prin intermediul său au devenit lipsite de suport legal prin efectul retroactiv al legii mai favorabile intervenite după încheierea procesului verbal de contravenție în discuție, ceea ce atrage nulitatea sa și a sancțiunilor dispuse prin acesta.
Având în vedere cele de mai sus și observând că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, aplicabilă faptei pentru care petenta a fost sancționată, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal în discuție și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
F. de acest motiv de nulitate, instanta nu va mai analiza si celelalte motive de nelegalitate si netemeinicie invocate de petent prin plangerea contraventionala.
În ceea ce privește tariful de despăgubire, instanța retine ca potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța hotărăște nu numai asupra sancțiunii (amenda), ci și asupra despăgubirii menționate în procesul-verbal și al cărei cuantum a fost stabilit prin înștiințarea de plată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Ca efect al aplicării legii contravenționale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art.II din Legea nr.144/2012, instanța va anula tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, stabilit prin prezentul proces-verbal.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ, care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.05.2011, întocmit de intimată și a măsurilor dispuse în baza acestuia.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
Red. A.B.C./Tehn. A.B.C./4ex./19.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5890/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
