Plângere contravenţională. Sentința nr. 8142/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8142/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 9110/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8142
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 08.05.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul V. M., cu domiciliul în mun. B., ., ., județ B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul V. M. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, prin Serviciul registratură intimatul a depus întâmpinare, ce fost comunicată petentului.
Instanța de judecată, conform dispozițiilor art.131 alin.1 din C.pr.civ. verifică competența și în temeiul art. 126 al.1 și al.2 din Constituția României și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, privind regimul contravențiilor, constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ., încuviințează ca fiind admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 C.pr.civ. apreciază cauza în stare de judecată la prezentul termen, o reține spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 04.06.2013, petentul V. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.05.2013.
In motivarea plângerii petentul arată că în timp ce se deplasa din direcția București spre municipiul B., în localitatea S., conducea în spatele altui autovehicul ce se deplasa cu viteza legală impusă în localitate. La un moment dat au fost opriți ambii conducători auto, fiind acuzați că unul dintre aceștia a circulat cu viteza de 82 km/h. Agentul de poliție a luat decizia să-l sancționeze numai pe petent, celuilalt conducător spunându-i că a condus cu o viteza mai mică.
Petentul precizează că nu circula cu viteza reținută în procesul-verbal, iar în momentul în care a fost oprit purta centura de siguranță, pe care a decuplat-o pentru a scoate actele din portofel. Consideră că a fost sancționat abuziv și poate dovedi cu martori.
În drept petentul își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Petentul a anexat, în copie, actul de identitate și procesul verbal contestat (fila 5).
În apărare, conform prevederilor art.205 C.proc.civ., intimata a formulat întâmpinare (fila 11), prin care a solicitat respingerea plângerii pentru următoarele considerente:
La data de 19.05.2013, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare CC-5343-CK, în localitatea S., a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 89 km/h. Aparatul radar este verificat metrologic si declarat corespunzător.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele: înregistrarea video (fila 12), evidenta abaterilor petentului (fila 13-14), atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar și înregistrarea video, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând plângerea dedusă judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.05.2013 emis de intimata IPJ B., petentul a fost sancționat cu 6 puncte-amenda în cuantum de 450 RON, avertisment si 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.121 din Regulamentul de aplicare O.U.G. nr. 195/2002 si sancționată de art.101 alin.2 in referire la art.108 alin.1 lit.b pct.3, precum și pentru nepurtarea centurii de siguranță, prevăzută de art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002. În sarcina petentului s-a reținut că la data de 19.05.2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CC-5343-CK, în localitatea S., fiind înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 89 km/h, precum și că nu purta centura de siguranță.
Instanța constată că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsa este sancționată, prin dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, cu nulitatea absoluta.
In ceea ce privește situația de fapt consemnata de agentul instrumentator, în cazul contravențiilor la regimul vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, corespondenta dintre situația faptica si cerințele esențiale ale elementului material, nu se poate stabili numai pe baza simplelor constatări “ex propriis sensibus” ale agentului constatator, deoarece acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO, având în vedere ca norma juridica sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv si preventiv.
Pe cale de consecința petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penala, printre care si prezumtia de nevinovatie, astfel încât sarcina probei revine acuzării, iar de situația îndoielnica beneficiază cel acuzat (in dubio pro reo). Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
Prevederile art. 49 si 50 din OUG 195/2002 reglementează, în mod diferențiat regimul de viteza, după cum urmează: în localități, limita maximă de viteză este de 50-70 km/h (art.49); în afara localităților, limitele maxime de viteza sunt:
a) pe autostrăzi, 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E), 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri, 90 km/h (art.50).
Din economia dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că singura proba certă, de natura a fundamenta concluzia existentei faptei contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal, si, pe cale de consecință temeinicia acestuia, pe care organul constatator are datoria legala sa o preconstituie si, în cazul contestării conformității cu realitatea a situației de fapt reținute de agentul constatator, să o înfățișeze organului judiciar, o reprezintă înregistrarea electronică operata cu ajutorul aparatului radar, certificat metrologic, în condițiile legii, care să releve date cu privire la momentul înregistrării, viteza de deplasare înregistrata si numărul de înmatriculare al autovehiculului, înregistrare care a fost depusă la dosar.
In cauza, situația de fapt în ceea ce privește momentul înregistrării, viteza de deplasare înregistrata, numărul de înmatriculare al autovehiculului si identitatea dintre autorul faptei si persoana petentului rămâne pe deplin stabilita, așa cum a fost reținuta de agentul constatator.
Corespondenta dintre realitatea obiectiva si datele inserate în cuprinsul procesului verbal contestat este atestata, în mod cert, de înregistrările realizate cu un mijloc legal de măsurare, respectiv aparatul radar.
Conform art.108 lit.c, pct.3 depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic se sancționează cu 4 puncte de penalizare si cu 6-8 puncte amendă potrivit art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Totodată din înregistrare se remarcă faptul că petentul nu purta centura de siguranță, astfel că și susținerile acestuia referitoare la această faptă sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește sancțiunea aplicata, instanța apreciază ca agentul constatator a realizat o corecta individualizare aplicând sancțiunea in limitele legale si valorificând în mod judicios criteriile enumerate în cuprinsul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
In raport de considerentele mai sus expuse, având în vedere si prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum si pericolul social al unor astfel de fapte, plângerea se învederează ca fiind neîntemeiata si, în consecință, instanța o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂTĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul V. M., cu domiciliul în mun. B., ., ., județ B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.05.2013 încheiat de intimată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 mai 2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/14.05.2014/4 ex
Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-11-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3143/2014.... → |
|---|
