Plângere contravenţională. Sentința nr. 841/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 841/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 12300/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 841
Ședința publică de la 17.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul Drãghici A. C., cu domiciliul în B., ., ., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, legal timbrată, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, raport agent constatator, fișa cazier auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Respinge, ca nefiind de naturã sã ducã la soluționarea cauzei, celelalte înscrisuri solicitate de petent în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul Drãghici A. C. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 12.07.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data 12.07.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Vadu Pașii, jud.Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã și folosind în timpul mersului telefonul mobil fãrã dispozitivul „mâini libere”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data 11.07.2013 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Vadu Pașii, jud.Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã și folosind în timpul mersului telefonul mobil fãrã dispozitivul „mâini libere”.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2013, petentul Drãghici A. C. a fost sancționat cu 2 puncte amendă contravenționalã în cuantum de 160 lei și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, ca sancțiune complementară, pentru nerespectarea disp. art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și cu 2 puncte amendă contravenționalã în cuantum de 160 lei și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, ca sancțiune complementară, pentru nerespectarea disp. art.36 alin.3 din OUG nr.195/2002.
In fapt, s-a reținut cã, la data de 12.07.2013, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare BZ 99 DMVîn localitatea Vadu Pașii, jud.Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã și folosind în timpul mersului telefonul mobil fãrã dispozitivul „mâini libere”.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, anume cã au fost încãlcate disp.art.16 alin.1 din O G nr.2/2001, instanța îl apreciazã ca neîntemeiat, pentru urmãtoarele considerente: pentru aprecierea gravității contravenției, nu era necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descrierea faptelor, în afară de cele înscrise în procesul-verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptelor.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 36 alin.1 din OUG 195/2002, care prevãd obligația conducătorului de vehicul de a purta centura de siguranțã în timpul circulației pe drumurile publice.
Nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a purta centura de siguranțã în timpul circulației pe drumurile publice se sancționează, conform disp. art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002 cu trimitere la disp.art. 108 alin.1 lit.a) pct.3 din același act normativ cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, ca sancțiune complementară .
Cu privire la cea de-a doua faptã reținutã în sarcina petentului, au fost indicate disp. art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002, care interzic conducãtorilor auto folosirea telefoanelor mobile atunci cand aceștia se aflã în timpul mersului, cu excepția celor prevazute cu dispozitive tip „mâini libere”.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amendă), precum și cu aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, potrivit disp. art. 99 alin.2 din OUG 195/2002, care face trimitere la disp. art. 108 alin. (1) lit. a) pct.2 din același act normativ.
Prin urmare, se poate concluziona că faptele au fost corect încadrate, iar sancțiunile au fost individualizate între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Petentul solicită anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 12.07.2013, arãtând cã nu purta centura de siguranțã, pentru cã nu îi funcționa sistemul de prindere și nu a vorbit la telefon în timp ce conducea.
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Astfel, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la aceastã faptã.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
Instanța reține cã petentul aratã în plângere cã agentul constatator nu i-a prezentat proba video în care sã fie surprins vorbind la telefon, prin care sã fie doveditã sãvârșirea contravenției. Așadar, acesta nu a adus dovezi care sã conteste cele reținute de agentul constatator, ci a mizat pe lipsa înregistrãrii video a contravențiilor. Totodatã, instanța reține cã petentul a recunoscut prin plângere cã nu purta centura de siguranțã, deoarece nu îi funcționa sistemul de prindere, apãrare care nu este de naturã a înlãtura caracterul contravențional al faptei, atât timp cât acesta își invocã propria culpã pentru lipsa unei centuri de siguranțã funcționale.
In aceastã situație, vãzând cã, în prezenta cauzã, sãvârșirea faptelor a fost constatatã personal de cãtre agentul constatator și cã petentul nu a fãcut dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare, instanța nu poate decât sã constate cã procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul săvârșind contravențiile reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptelor sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptelor sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care au fost sãvârșite faptele și la urmãrile acestora.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că faptele au o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceastã sancțiune rãspunzând cerințelor de proporționalitate prevãzute de art. 5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 160,00 lei, aplicate pentru fiecare din cele douã contravenții, în total 320,00 lei, cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ din data de 12.07.2013 și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite, recomandându-i sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea formulată de petentul Drãghici A. C., cu domiciliul în B., ., ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră.
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 320,00 lei, aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.07.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte prevederi ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi,17.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 17.02. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 02/2014.... → |
|---|
