Plângere contravenţională. Sentința nr. 9097/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9097/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 17739/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9097
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. I.
Grefier M. E.
Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta . SRL cu sediul în municipiul București, ., nr.3, . împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din 02.05.2012 încheiat de intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFROMATICA - CESTRIN - sector 6, București, .. 401 A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acțiunea este la primul termen de judecată, procedura de citare legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza pentru soluționare.
INSTANTA
La data de 24.05.2012, sub nr._ s-a înregistrat plângerea contravențională formulată de petenta . SRL împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din 02.05.2012, prin care a solicitat anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
A invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât lipsește semnătura agentului constatator, nu s-a menționat județul în care s-a săvârșit contravenția.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
De asemenea, faptul că nu s-a menționat județul în care s-a săvârșit contravenția nu constituie motiv de nulitate.
Față de cele menționate, instanța va respinge excepția nulității procesului verbal de contravenție.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborate cu OG 2/2001.
Procesul verbal de contravenție a fost emis prin Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
Din inscrisurile depuse la dosar, instanta constata ca petenta nu avea achitata rovinieta la data controlului.
Prin urmare, atat sub aspectul legalitatii, cat si al temeiniciei, instanta apreciaza ca procesul verbal de contraventie este temeinic si legal, petenta fiind vinovata de savarsirea contraventiei, pentru care a fost sanctionata.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare conform prevederilor art.115-118 C.proc.civ, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând cererea dedusă judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .> R 12 nr._ din 02.05.2012 petenta a fost sancționată cu amenda de 250 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că a circulat fără rovinieta valabilă pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, jud. B., cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_ Petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 122,49 lei.
Instanța apreciază astfel că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsă este sancționată, prin dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cu nulitatea absoluta.
În ceea ce privește temeinicia plângerii, instanța constată că petenta nu contestă situația de fapt retinută de agentul constatator.
Aceasta nu face dovada achitării rovinietei .
Din planșa fotografică depusă la dosar de intimată reiese că autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a fost înregistrat cu mijloacele tehnice, la data de 03.10.2011, pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că acesta nu deținea rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1, alin. 21, din același act normativ tariful de utilizare se aplică doar pentru rețeaua de drumuri naționale din România.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
În cauza de față, intimata a făcut și dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal în discuție, așa cum s-a reținut mai sus prin prezentarea planșei fotografice, iar contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținuta în procesul verbal de contravenție, condiție în care instanța constată că forța probanta a acestuia nu a fost înlăturată.
Avându-se în vedere pericolul social al faptei săvârșite (art. 5, alin. 5 din OG nr. 2/2001), precum și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constată ca sancțiunea aplicată petentului a fost bine individualizată. Ulterior sancționării sale, petentul nu a făcut dovada că a achiziționat o rovinietă pentru autovehiculul respectiv, astfel că instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34, alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează a menține amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art.II din Legea nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
In consecință, în raport de considerentele arătate, instanța va admite în parte plângerea, va menține amenda contravențională și va anula tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nulitate a procesului verbal de contraventie invocată de petentă.
Admite în parte plângerea formulata de petenta . SRL cu sediul în municipiul București, ., nr.3, ., sector 2 împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din 02.05.2012 încheiat de intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFROMATICA - CESTRIN - sector 6, București, .. 401 A.
Anulează în parte procesul verbal de contraventie . 12 nr._ din 02.05.2012 în sensul că menține amenda în sumă de 250 lei și exonerează petenta de plata tarifului de despăgubire în sumă de 122,49 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.05.2014.
Președinte,Grefier,
Red./I.V.C-tin
Tehnored./E.M./04.06.2014/4 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 04/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014.... → |
|---|
