Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 9747/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier R. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Gușa L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. E. F., cu domiciliul în A., LIBERTĂȚII, ., . și pe pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-REPREZENTAT DE D.G.F.P. TELEORMAN, cu sediul în A., DUNĂRII, nr. 188, J. TELEORMAN, ., cu sediul în A., T. M., nr. 1, J. TELEORMAN și ., cu sediul în A., T. V., nr. 35, J. TELEORMAN, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit reclamanta D. E., reprezentată de avocat S. A. - L., pârâta ., reprezentată de avocat D. C. – L., lipsă fiind și pârâtul S. R., precum și pârâta ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, după care
Avocat D. C. – L., pentru pârâta ., depune la dosar împuternicire avocațială și înscrisuri, apoi
Instanta, în temeiul dispozițiilor art. 162 C.pr.civ., acorda partilor cuvantul pe exceptia necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocata de pârâta ..
Avocat D. C. – L., pentru pârâta ., având cuvântul pe excepție, solicita admiterea acesteia motivând că, în opinia sa, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține tribunalului. Precizează că nici din punct de vedere teritorial Judecătoria B. nu este competentă să soluționeze cauza.
Avocat S. A. – L., pentru reclamanta D. E. F., avand cuvantul pe exceptie, solicita respingerea acesteia. Motivează că, în opinia sa, judecătoria este competentă material să soluționeze cauza deoarece aceasta are o natură civilă și o valoare sub limita prevăzută de lege pentru competența tribunalului, atât în baza prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, cât și în baza actualului Cod de procedură civilă. Arată că nu se află în situația prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. h) din vechiul C.pr.civ. întrucât temeiul juridic și motivarea în fapt a acțiunii nu se bazează pe premisa că ar exista o eroare judiciară în baza căreia să solicite eventuale daune morale.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. pune concluzii de admitere a excepției și solicită trimiterea dosarului la Curtea de Apel – Ploiești în vederea soluționării conflictului de competență.
În baza prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 447/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. E. F., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, . și . Judecătoriei B..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanta și-a precizat cererea în sensul că renunță la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale astfel încât valoarea pretențiilor este de_ lei. Cu privire la temeiul juridic, reclamanta a înțeles să invoce art. 998-999 cod civil, art. 132 alin. 1 și art. 134 cod procedură civilă, art. 52 alin. 3 din Constituția României și art. 6 din CEDO, renunțând la art. 504-507 cod procedură penală, cum a fost inițial stabilit, precizând că motivele de fapt rămân cele menționate în cererea de chemare în judecată. De asemenea, tribunalul arată că părțile au fost de acord cu privire la instanța competentă să soluționeze cauza sub aspect material.
Părțile au fost citate cu mențiunea că se va pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 NCPC, excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 18 ind. 1 cod procedură civilă, instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul aceluiași obiect.
Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanței, fiind fără relevanță faptul că reclamantul își micșorează câtimea obiectului acțiunii.
Mai mult decât atât, art. 2 cod procedură civilă care reglementează competența după materie prevede la lit. h că tribunalul judecă cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Faptul că reclamanta a renunțat la temeiul de drept prevăzut de art. 504-506 cod procedură penală nu prezintă relevanță atât timp cât aceste temeiuri trebuie analizate prin raportare la art. 52, alin. 3 din Constituția României, temei la care reclamanta nu a renunțat.
Dispozițiile art. 998-999 C.civ. privind răspunderea civila delictuala nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erorile judiciare. Reglementarea legala, ce stabilește în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata răspunderea statului este
art. 504 C.proc.pen. raportat la art. 52 alin. (3) din Constituția României, care statuează ca statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este o răspundere directa, limitata însa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale. De asemenea, dispozițiile art. 504 alin. (1) C.proc.pen. nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art. 998-999 C.civ., aceasta interpretare putând conduce la ideea ca statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, are o răspundere nelimitata si necondiționata, situație în care normele legale care reglementează răspunderea statului în alte domenii nu se mai justifica din moment ce principiile consacrate de art. 998-999 C.civ. sunt general aplicabile. În acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia nr. 422/2006.
Având în vedere cele ce preced, instanța apreciază că prezenta cauză este de competența Tribunalului B., urmând să dispună declinarea competenței de soluționarea în favoarea acestei instanțe.
În conformitate cu art. 20, pct. 2 din C.P.Civ, instanța urmează să constate ivit conflictul de competență între Tribunalul B. și Judecătoria B., iar în temeiul art. 21 C.P.Civ, va suspenda orice altă procedură și va înainta dosarul la Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, formulate de reclamanta D. E. F., cu domiciliul în A., LIBERTĂȚII, ., ., J. TELEORMAN, împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de D.G.F.P. TELEORMAN, cu sediul în A., DUNĂRII, nr. 188, J. TELEORMAN, în favoarea Tribunalului B..
În temeiul art. 20, pct. 2 din C.P.Civ, constată ivit conflictul de competență între Tribunalul B. și Judecătoria B..
În temeiul art. 21 C.P.Civ, suspendă orice altă procedură și înaintează dosarul la Curtea de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului de competență.
Cu drept de recurs pe toată durata suspendării.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 02.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. – E. B. R.
Red.: CAE
Tehnored.: BR
7ex./03.10.2014
Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr.15.692.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3263/2014.... → |
|---|
