Pretenţii. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 25/200/2012*

DOSAR NR._

ROMANIA

JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA NR._

ȘEDINȚA PUBLICA DIN 23.06.2014

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: N. A.

GREFIER: P. A.

Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulata de reclamantul C. N., domiciliat in B., . C, . în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 3, . și . SUCURSALA B., cu sediul în B., . B, . B..

Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța, în temeiul art.396 alin.1 C.pr.civ, a dispus amânarea pronunțării sentinței, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Cu adresa nr._ 2013 din data de 02.12.2013, Tribunalul B. a restituit spre soluționare Judecătoriei B. cauza având drept obiect pretenții formulate de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta ., întrucât prin decizia civilă nr. 560/17.10.2013 a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă ., s-a casat sentința civilă nr. 7296/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea refacerii expertizei tehnice în raport de obiecțiunile formulate de asigurător și pentru a se examina și celelalte motive de recurs invocate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Prin cererea înregistrata inițial, la data de 03.01.2012, pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul C. N. a chemat in judecata paratele . BUCUREȘTI si . SUCURSALA B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 60.349 lei, reprezentand 85 % din suma asigurata prin polița casco nr. BZ_, in conformitate cu condițiile contractuale, 5000 lei reprezentand cheltuieli efectuate in vederea stabilirii daunei si a instrumentării dosarului de dauna, 434,04 lei reprezentand făcuta nr._ eliberata de ., 10.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că, pe data de 22.09.2010, a încheiat polița Eurocasco nr. BZ_ pentru asigurarea autovehiculelor individuale, pentru autoturismul proprietate personala marca BMW cu nr. de înmatriculare_, suma asigurata fiind de 70.999, 55 lei, prima anuala de 3.413,99 lei, plătita in 12 rate lunare. La data de 20.09.2011 a fost implicat ., fiind lovit de auto Skoda F. cu nr. de înmatriculare_, asigurat pentru răspundere civila la . urma căruia mașina sa a suferit daune majore. S-a prezentat la societatea de asigurare la care a încheiat polița de asigurare casco, . a deschis dosarul de dauna BB 1011CA016992. Anterior, i se eliberase autorizația de reparație . /BU/_, având ca repere avariate următoarele: ușa stânga față spate, aripa stânga spate, prag stânga, airbag cortina, scaun stânga față.

Reclamantul a prezentat autoturismul spre reparație la . SRL, reprezentata de BMW, care, efectuând constatarea daunelor si calculul reparației autoturismului a reieșit suma de 90.258, 29 lei TVA inclus, cu mult peste suma asigurata de 70.999,55 lei. Din corespondenta purtata pe e-mail intre dl. R. Florecu, inspector de dauna al societații de asigurare, rezulta cu claritate faptul ca podeaua din spate a autoturismului fiind deformata si cutata pe o suprafața mare in dreptul fixării elementelor de siguranța si prinderilor pe puntea spate, nu se poate îndrepta, nelivrându-se ca reper separat.

Reclamantul a menționat că nu poate înțelege poziția societații de asigurare care îi oferă suma de 36.698,85 lei, suma care nu se încadrează nici măcar la 85% din suma asigurata, respectiv 60.379 lei, autoturismul in cauza fiind catalogat ca dauna totala, așa cum rezulta si din art.13.6 din condițiile de asigurare. A mai arătat reclamantul că, față de refuzul societății de a-l despăgubi, la data de 10.11.2011, a procedat la concilierea directa dintre el si societatea de asigurare, când s-a încheiat procesul verbal de conciliere directa înregistrat sub nr. 2426/10.11.2011, proces in urma căreia parata i-a propus suma de 36.398,75 lei, suma pe care nu o poate accepta .

In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile din Legea nr. 136 /1995 si condițiile generale ale contractului de asigurare.

În dovedirea celor susținute în acțiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus in copie următoarele înscrisuri: polița eurocasco nr. BZ_, condițiile de asigurare, calcul reparației întocmit de către Automobile Bavaria, constatarea întocmita de către . de asigurare, confirmarea asigurării, constatare amiabila, convocare la conciliere si procesul verbal de conciliere, factura nr._ din 21.10.2011.

Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefiind întemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în fapt, la data de 22.09.2010, pe raza localității B., a avut loc un accident de circulație in care au fost implicate autoturismele cu numerele de înmatriculare_ si_ . La momentul producerii acestui eveniment rutier, auto_ era asigurat la societatea A. A. SA, cu polița de asigurare EuroCasco nr. BZ_5.

In baza acestei polițe si in baza avizării de dauna, s-a deschis dosarul de dauna BB1011CA016992, in cadrul căruia au fost constatate ca avariate, următoarele repere: portiera fata stânga, prag stânga, portiera spate stânga, aripa spate stânga, tapițerie plafon, dublura prag stânga, janta stânga spate, calculator airbag, geam ușa stânga spate, cortina laterala stanga, ornament prag, airbag scaun stânga fata, tapițerie scaun, mâner ușa stânga spate, borna + baterie, podea caroserie.

Conform contractului de asigurare Eurocasco, pct. 13.3 si 13.5: „13.3. Despăgubirea se va acorda în funcție de cele înscrise în procesul verbal de constatare. 13.5. În cazul înlocuirii/reparației consecință a producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparațiilor și/sau înlocuirilor părților componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluțiilor tehnologice stabilite prin procesul verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale și manoperă aferente.”

Astfel, deși reclamantul a invocat in cererea de chemare in judecata devizul întocmit de Automobile Bavaria G., așa cum se poate observa din înscrisurile pe care le-a depus in dovedire, inspectorii de specialitate daune ai societății pârâte au acceptat doar parțial valoarea si orele de manopera necesare reparației, precum si reperele ce ar trebui înlocuite sau reparate.

Prin urmare, conform condițiilor contractuale, despăgubirea nu se stabilește exclusiv pe baza documentelor eliberate de service, așa cum invoca reclamantul, ci in baza soluțiilor tehnologice stabilite de inspectorii de specialitate ai asiguratorului.

Deși reclamantul invoca prin acțiunea introductiva ca autoturismul sau este dauna totala, caz in care i s-ar cuveni 85% din valoarea sumei asigurate, o asemenea susținere nu poate fi reținuta, motivat de faptul ca in baza procesului verbal de constatare si a soluțiilor tehnologice stabilite de asigurator, nu se poate vorbi in prezenta cauza despre o dauna totala, soluția fiind de reparare a autovehiculului.

Reclamantul și-a susținut cererea de chemare in judecata doar pe devizul eliberat de Automobile Bavaria G. in valoare de 90.258,29 Ron, ignorând insa prevederile contractului de asigurare încheiat cu societatea pârâtă.

Deși valoarea devizului este, . asigurate de 70.999,55 Ron, potrivit dispozițiilor legii parților, polița de asigurare BZ_5, cuantumul despăgubirii este egal cu costul reparațiilor și/sau înlocuirilor părților componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluțiilor tehnologice stabilite prin procesul verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale și manoperă aferente, adică suma de 36.698,75 lei stabilita de inspectorii de specialitate daune ai asiguratorului.

La pct. 13.15 al contractului de asigurare se prevede ca „Despăgubirea nu poate depăși valoarea de piață a autovehiculului asigurat, stabilită la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.”

Conform definițiilor date in preambulul contractului de asigurare la pct. 1.1.49 si 1.1.50, coroborat cu pct. 1.1.48, acești termeni sunt definiți după cum urmează:

-1.1.49. valoare de piață: prețul de pe piața locală ce ar putea fi obținut prin vânzarea autovehiculului asigurat în starea în care se afla acesta anterior producerii riscului asigurat, în condițiile unei piețe neafectate de cazuri de forță majoră; în lipsa unei piețe locale se va lua în considerație piața cea mai apropiată unde se comercializează autovehicule similare;

-1.1.50. valoare reală: valoarea obținută prin scăderea uzurii; se obține prin aplicarea coeficientului de valoare reală (stabilit conform grilei de uzură A.) asupra valorii de nou a autovehiculului (1.1.48. valoare de nou: valoarea de comercializare a autovehiculelor noi la data încheierii asigurării - stabilită potrivit facturilor, cataloagelor sau listelor de prețuri comunicate de producători);

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale, a solicitat respingerea acestuia ca nedovedit. In măsura in care reclamantul va produce probe care sa susțină aceasta solicitare, a invocat prevederile contractuale de la pct. 13.15, conform cărora prin polița de asigurare facultativa sunt despăgubite exclusiv riscurile limitativ si expres prevăzute in Cap. 5 al contractului de asigurare, neputând fi oferite despăgubiri pentru alte tipuri de cheltuieli, cum sunt cele solicitate prin acest petit.

Referitor la daunele morale solicitate in cuantum de 10.000 Ron, a precizat că fata de acest capăt de cerere se impune respingerea, motivat de faptul ca un astfel de prejudiciu moral nu a fost dovedit de către reclamant si, așa cum a amintit deja, prin polița de asigurare facultativa sunt despăgubite exclusiv riscurile limitativ si expres prevăzute in Cap. 5 al contractului de asigurare, nicidecum sume cu titlu de daune morale.

A solicitat să se aibă in vedere necesitatea introducerii in cauza a asiguratorului RCA al vinovatului de producerea accidentului rutier, . calitate de chemata in garanție, dat fiind ca in considerarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, modificata, in cazul obligarii pârâtei la plata despăgubirilor, societatea pârâtă va recupera de la asiguratorul RCA contravaloare acestora. In situația in care se va admite cererea de chemare in garanție a . va impune citarea vinovatului de producerea accidentului, ca intervenient forțat, conform art. 54 din Legea nr. 136/1995 modificata.

În dovedirea celor susținute în cerere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească avariile suferite de autoturismul_ si valoarea despăgubirii cuvenite reclamantului, raportat la condițiile poliței Eurocasco, precum și orice alte probe utile soluționării cauzei, sens în care a depus în copie, dosarul de dauna BZ_.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod Procedura Civila, Legea 136/1995, contractul de asigurare Eurocasco.

In cauză, prima instanță de fond a dispus efectuarea unei expertize specialitatea auto, raportul de expertiza fiind întocmit de expert B. A. A. si depus la dosar filele 80-82.

Parata a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiza, obiecțiuni de au fost respinse la termenul de judecata din 03.04.2013.

Prin sentința civilă nr. 7296/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, prima instanță de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtele . București și . B. și a dispus obligarea acestora să plătească reclamantului sumele de_,04 lei, despăgubiri materiale, de 10.000 lei, daune morale și 4273,38 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs pârâta . B., recurs admis prin decizia civilă nr. 560/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ, s-a casat sentința civilă nr. 7296/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea refacerii expertizei tehnice în raport de obiecțiunile formulate de asigurător și pentru a se examina și celelalte motive de recurs invocate.

În rejudecare, în temeiul art. 315 raportat la art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuirile existente la dosarul cauzei și expertiza tehnică specialitatea auto, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.

Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea auto, având următoarele obiective: stabilirea avariilor produse în urma accidentului în care a fost implicat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, stabilirea soluțiilor tehnice pentru remedierea acestor avarii, detaliat pe fiecare reper în parte și costurile necesare remedierii defecțiunilor, urmând să se specifice dacă și care au fost defecțiunile suferite de reperul podea, în caz afirmativ urmând să indice modalitatea în care acestea se puteau repara (prin repararea podelei sau înlocuirea acesteia, precum și dacă înlocuirea acesteia determina înlocuirea întregului ansamblu format din podea și caroserie), să se stabilească dacă valoarea reparațiilor necesare depășește 85% din suma asigurată prin contractul de asigurări; să se stabilească în funcție de avariile suferite de autoturism și de c/val. reparării acestora dacă există daună totală; să se determine valoarea reală de piață a autovehiculului avariat, având în vedere starea de uzură, numărul de kilometri precum și vechimea acestuia, în conformitate cu art. 13.6 lit.b și art. 1.1.49 din condițiile de asigurare; să se calculeze și valoarea pieselor subansamblelor neavariate (valoarea epavei), fiind desemnat expert tehnic C. M., concluziile acestuia fiind cuprinse în raportul de expertiză tehnică înregistrat sub nr. 683/25.04.2014 la Tribunalul B. – Biroul Local pentru expertize tehnice și contabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pe data de 06.09.2011, în jurul orei 11.20, reclamantul C. N., în timp ce conducea regulamentar, autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, în municipiul București, pe . intersecția cu .. Fabricii, a fost lovit din lateral stânga de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care nu a acordat prioritate de trecere. Conform constatarii amiabile incheiate dupa accident, vinovat de producerea acestuia a fost celalalt sofer implicat – G. N. G. care conducea auitoturismul SKODA F., cu nr. de inmatriculare_, având valabilă la data producerii accidentului polița de asigurare de răspundere civilă auto ./17/G17/HR0 nr._ încheiată de ..

Acest eveniment rutier s-a soldat cu avarierea autoturismului cu numărul de înmatriculare_, după cum urmează: portiera fata stanga, prag stanga, portiera spate stanga, aripa spate stanga, tapiterie plafon, dublura prag stanga, janta stanga spate, calculator airbag, geam usa stanga spate, cortina laterala stanga, ornament prag, airbag scaun stanga fata, tapiterie scaun, maner usa stanga spate, borna + baterie, podea caroserie, după cum rezultă din documentul de introducere în reparație a vehiculului eliberat de pârâtă și din constatările întocmite. De altminteri, nici modalitatea de producere a accidentului, nici reperele avariate nu au constituit obiect de dispută între părți, reclamantul încheind o constatare amiabilă de accident cu cealaltă parte implicată.

La data producerii accidentului, autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, era asigurat CASCO la societatea pârâtă, cu polița nr. BZ_5/21.05.2010. În baza acestei polițe, în aceeași zi, reclamantul C. N. s-a dresat pârâtei pentru deschiderea dosarului de daună și suportarea costului reparației, reparație ce urma a se realiza de către ., astfel cum se menționează în cererea înregistrată sub nr. 1612/06.09.2011, fila 61 dosar, la data de 20.09.2011, constatându-se avariile înscrise în fișa aflată la fila 23 dosar. Prezentând autoturismul la Automobile Bavaria SRL în vederea reparării, la data de 11.10.2011, s-au identificat avariile consemnate in fisa aflata la fila 24 dosar.

Ulterior, unitatea service s-a adresat în scris asigurătorului, învederând că reperul podea spate nu se livrează ca reper separat, decât împreună cu caroseria, neputând fi reparat, întocmind un deviz în valoare de_,29 lei. Cu toate acestea și, în lipsa oricărei expertize sau a oricărui alt punct de vedere emis de o altă unitate service autorizată, asigurătorul a refuzat să accepte ca și soluție tehnică înlocuirea acestui reper, insistând în repararea acestuia.

În această situație, prin adresa înregistrată la A. SA – Agenția B. sub nr.2307/26.10.2011, domnul C. N. a invitat pârâta la conciliere directă, solicitând restituirea sumei de_,16 lei. Cu ocazia concilierii din data de 10.11.2011, astfel cum atestă procesul-verbal de conciliere nr.2427/10.11.2011, pârâta a oferit suma de_,75 lei, sumă pe care reclamantul nu a acceptat-o.

Conform raportului de expertiză tehnică auto întocmit cu ocazia rejudecării cauzei, pentru remedierea avariilor suferite de auto marca BMW se impunea, în general, înlocuirea reperelor degradate, îndoite, sparte sau lipsă. Soluția economică pentru remedierea avariilor, fără o documentare tehnică mai aprofundată, în opinia expertului, consta în înlocuirea următoarelor repere: portieră stg. sp / înlocuită, prag stg. /înlocuit, tapițerie plafon / înlocuit, jantă stg. spate/reparată, geam ușă stg.spate / înlocuit, ornament preg stg. / înlocuit, portieră stg. față / înlocuită, aripă stg.spate completă/înlocuit, dublură prag stg./înlocuit, calculator airbag/resoftat, airbag cortină stg. /înlocuit, airbag scaun stg. față / înlocuit, mâner ușă stg. spate / înlocuit, ornament geam ușă spate stg./ înlocuit,tapițerie ușă stg. spate / înlocuită, balama super+infer ușă stg. spate/înlocuite, tapițerie stg.spate lateral/înlocuită, cablu de deschidere ușă stg. spate /înlocuit, cheder ușă stg.spate /înlocuit, ornament grif ușă stg.spate /înlocuit, cheder ușă stg.față / înlocuit, tapițerie scaun stg. față / înlocuit, element închidere broască / înlocuit, suport șezut spate / înlocuit, perie geam ușă stg. spate/înlocuită, apărătoare noroi stg.spate/înlocuită, cablu ușă stg.spate/ înlocuit, macara ușă stg.spate/înlocuită, cheder caroserie ușă stg.apate/înlocuit, broască ușă stg. spate/înlocuită, ornament prag interior stg. spate/înlocuit, bornă „+" baterie / înlocuită, podea caroserie spate / înlocuită.

Problema care a apărut, fiind semnalată de reprezentantul serviceului Automobile Bavaria încă din data de 30.09.2011, prin e-mail către inspectorul de daune al asigurătorului A. A., C. A., a constat în aceea că podeaua spate caroserie nu se poate îndepta deoarece este cutată și deformată pe o suprafață mare în dreptul elementelor de siguranță și prindere ale punții spate a autoturismului care este punte motoare. De asemenea, s-a prezentat un deviz estimativ de reparație în care soluția tehnică de înlăturare a avariilor la podeaua spate caroserie era înlocuirea întregii caroserii, întrucât producătorul nu are ca piesă de înlocuire reperul podea spate. Deoarece pe podeaua spate a autoturismului sunt fixate elementele de prindere și siguranță ale punții motoare spate, precizia de fixare a acestor elemente determină siguranța de deplasare a mașinii și implicit afectează siguranța circulației pe drumurile publice, constructorul nu a prevăzut acest reper la înlocuire în mod explicit și a optat pentru înlocuirea întregului ansamblu de caroserie pentru a se asigura că eventualele reparații prin înlocuirea reperului podea nu afectează siguranța în deplasare a autoturismului. Cu toate aceste atenționări ale service-ului, la „constatarea numărul 2 "care s-a realizat în data de 11.10.2011, reprezentantul asigurătorului nu a luat în considerare soluția tehnică a serviceului și a impus acestuia soluția tehnică de reparare a reperului respectiv, prin acordarea a 7 ore de manoperă pentru repararea prin îndreptarea la rece și cald. Prin această soluție tehnologică piesa respectivă se întinde, depășind dimensiunile ințiale date de constructor, suprafața reperului nu este plană, având o . deformări obținute prin ambutisarea piesei, cu rolul de mărire a rezistenței mecanice și a asigurării preciziei de montare în ansamblu, cât și a siguranței fixării elementelor de prindere ale punții spate și a suspensiei spate. Analizând deformațiile suferite de reperul podea spate caroserie din imaginile foto realizate asupra mașinii, cât și documentația tehnică a constuctorului autoturismului BMW, expertul a concluzionat că soluția tehnologică care se impune în acest caz pentru remedierea avariei reapective este cea recomandată de constructor și reprezentantul serviceului auto, anume înlocuirea întregului ansamblu caroserie autoturism. Soluția respectivă de înlocuire asigură efectuarea unei reparații care să garanteze deplasarea în siguranță cu acest autoturism și, implicit, garantarea siguranței circulației pe drumurile publice. Neasigurarea siguranței deplasării pe drumurile publice a autovehiculelor este pedepsită de normele în vigore, respectiv Legea nr. 49/2006 privind circulația pe drumurile publice care, în art.93 alin.(1) statuându-se că, îndeplinirea defectuasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de verificare tehnică ori inspecție tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparații sau intervenții tehnice de către persoanele care au asemenea atribuții, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persone, se pedepsește conform legii penale. În aceste condiții, în care se înlocuiește ansamblul caroserie, nu mai este necesară înlocuirea următoarelor repere: prag stânga, dublură prag stg. și aripă completă stânga spate.

Întrucât soluția de remediere a defecțiunilor stabilită de domnul expert C. M. este aceeași cu cea a servicelui Automobile Bavaria Otopeni, respectiv înlocuirea reperelor degradate, rupte ori lipsă și înlocuirea întregului ansamblu format din podea și caroserie, costuriie necesare remedierii defecțiunilor pentru autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare BZ-9I-KRK sunt cele rezultate din devizul antecalculație efectuat de Automobile Bavaria Otopeni, valoarea de reparație fiind de_,29 lei.

Ținând cont de prevederile art.13.6 ale contractului de asigurare CASCO încheiat de reclamant cu asigurătorul . SA, potrivit cărora, dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economic. În contractul de asigurare suma asigurată este în valoare de_,55 lei, iar valoarea de 85% din suma asigurată reprezintă_,6175 lei.Valoarea reparațiilor fiind mai mare decât valoare cotei de 85% din suma asigurată, reparația respectivă intră sub incidența prevederilor art. 13.6, încadrându-se în categoria daună totală.

Potrivit art. 13.6 lit.b din contractul de asigurare, dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată, se va considera că s-a produs daună totală economic. În acest caz se va despăgubi valoarea de piață/reală a autovehiculului din care se scade valoarea pieselor și subansamblelor neavariate, stabilite pe baza grilei de uzură A., dacă asiguratul renunță la repararea autovehicului. Valoarea totală a pieselor și subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% și nici mai mare de 40% din valoarea reală autovehiculului.

Conform art. 1.1.49 din contractul de asigurare, valoarea de piață reprezintă prețul de pe piața locală ce ar putea fi obținut prin vânzarea autovehiculului asigurat în starea în care se afla acesta anterior producerii accidentului rutier. Valoarea de piață poate fi înțeleasă în sensul prețului de tranzacționare curent practicat pe piață pentru un exemplar de mijloc fix identic sau asemănător cu cel evaluat, corectat cu factorii de impact asupra valorii, reflectați prin diferențe de tip, model, vechime și dotări. Acest preț a fost determinat de expert la_,20 lei.

Valoarea reală se obține prin scăderea uzurii autovehiculul din valoarea de nou a bunului evaluat. n cazul contractului de asigurare CASCO încheiat de reclamant valoarea reală se obține prin aplicare unui coeficient de valoare reală, stabilit conform grilei de uzură A., asupra valorii de nou a autovehiculul, fiind stabilit prin expertiză la_,64 lei.

Valoarea pieselor și sub ansamblelor neavariate a fost calculată de către domnul expert C. M., fiind în sumă totală de_ lei.

Clauza contractuală inserată la art. 13.6.lit.b, se referă la valoarea de piață/reală, deși, astfel cum am arătat anterior, contractul definește diferit valoarea de piață și valoarea reală, fiind, potrivit calculelor efectuate de expert într-un cuantum distinct. Având în vedere că suntem într-un contract de adeziune, asiguratorul fiind cel care a impus reclamantului, în calitate de consumator, acceptarea de de clauze prestabilite, instanța va interpreta această clauză ambiguă în favoarea consumatorului și se va raporta la valoarea reală, desigur, cu respectarea celorlalte clauze contractuale.

În acord cu prevederile art.13.6 lit.b, diferența dintre valoarea reală a autoturismului și valoarea pieselor neavariate este de_,64 lei, valoare care nu aduce atingere art. 13.15 din contract, care statuează că „despăgubirea nu poate depăși valoarea de piață a autovehiculului asigurat, stabilită la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.”

Valoarea de 49.481,64 lei nu trebuie diminuată cu suma celorlalte despăgubiri achitate în baza aceluiași contract, în valoare de 9418 lei. Articolul 13.18 din contractul de asigurare, articol invocat de pârâtă ca temei al reducerii sumei, dispune că, după fiecare daună: a) asigurarea rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă cu valoarea indemnizației plătite. Prin urmare, în temeiul acestei prevederi convenționale, ceea ce ce se diminuează este nu valoarea despăgubirii acordate, ci valoarea sumei asigurate stipulate în poliță, de la 70.999,55 lei la_,55 lei, valoare superioară valorii despăgubirii determinate potrivit calculelor anterioare.

Potrivit articolului 969 C.civ. alineat 1, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Articolul 970 C.civ. statuează: „convențiile trebuie executate cu bună credință”, iar articolul 1073 din același cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că asigurătorul avea obligația, în temeiul contractului de asigurare casco, să respecte întocmai clauzele determinate chiar de către acesta, să instrumenteze în mod corect și la timp dosarul de daună în vederea stabilirii judicioase a despăgubirii și să o plătească.

Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 1169 C.civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, consideră că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte cu privire la despăgubirea solicitată de la asigurător, urmând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,64 lei.

Potrivit art. 315 alin.4 C.proc.civ., la judecarea recursului, precum și la judecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător. În art. 296 C.proc.civ., se arată că instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Textul consacră principiul non reformatio in peius, care presupune că părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. În alte cuvinte, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat recursul. Principiul non refirmatio in peius este de aplicație generală, în sensul că el funcționează ori de câte ori ne aflăm în prezența unei căi de atac la dispoziția părților, indiferent dacă aceasta este devolutivă sau nedevolutivă, ordinară sau extraordinară. Principiul trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci și cu ocazia rejudecării, cu reținere sau cu trimitere, după admiterea recursului, rejudecarea fiind tot rezultatul inițiativei pe care a avut-o partea prin exercitarea căii de atac.

Conform art. 316 C.proc.civ., dispozițiile art. 294 sunt aplicabile și în recurs, în acest articol fiind stipulat că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe. De asemenea, se va putea solicita compensația legală.

Prin prisma textelor legale anterior redate, instanța reține că reclamantul C. N. nu poate solicita dobânda legală la suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru prima dată în rejudecarea după casarea cu trimitere ca urmare a admiterii recursului formulat de partea adversă, pârâta . pentru care va respinge capătul de cerere privind acordarea de dobânzi.

În ceea ce privește sumele solicitate de către reclamant ca reprezentând cheltuieli în vederea stabilirii daunei și a instrumentării dosarului de daună, acesta nu a dovedit decât suma de 434,04 lei, reprezentând contravaloare manoperă constatare daună, potrivit facturii . nr._ din data de 21.10.2011 eliberată de Automobile Bavaria SRL, achitate cu bon fiscal_/21.10.2011. Instanța constată că pe această factură este făcută o mențiune că se va achita cu OP de către Societatea A. A. SA, dar ulterior, pe devizul de la fila 38 dosar se indică faptul că nu se mai repară, plata fiind efectuată de către reclamant. Cum cheltuielile legate de constatarea daunei sunt în sarcina asigurătorului, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 434,04 lei.

A pretins reclamantul din prezenta cauza si obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, determinat de refuzul acesteia de a achita valoarea despăgubirii in cuantumul stabilit constatării ulterioare. Referitor la acest capăt de cerere, instanța apreciază că este întemeiat, în parte, pentru motivele care vor fi dezvoltate în continuare.

Într-adevăr, polița de asigurare CASCO este, astfel cum arătat anterior, un contract de adeziune, clauzele acestuia nefiind direct negociate între părți, asiguratorul impunând consumatorului clauze prestabilite. Din lecturarea acestui contract, instanța reține că cea mai mare parte dintre clauze instituie în sarcina asiguratului obligații, iar în ceea ce privește propriile obligații, asigurătorul a prevăzut doar două, cuprinse în cap. 12 Obligațiile asigurătorului, după cum urmează: 12.1. Asigurătorul are obligația să înceapă constatarea și evaluarea daunelor prin reprezentanții săi, în termen de 2 zile lucrătoare de la data avizării producerii evenimentului asigurat. 12.2. Termenul de acordare a despăgubirilor nu va depăși 30 de zile calendaristice de la data completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate de asigurător, în forma și conținutul cerute de acesta.

Din actele dosarului rezultă că deschiderea dosarului de daună s-a solicitat de către reclamant la data producerii accidentului, pe data de 06.09.2011, iar cele două constatări s-au realizat pe 20.09.2011, respectiv 11.10.2011, fără a se putea stabili cu exactitate când anume „a început” activitatea de constatare și evaluare a daunelor, dar, probabil, cu depășirea celor două zile. Cele două părți nu au ajuns la un consens legat de modalitatea de remediere a avariilor suferite de autoturismul marca BMW, întrucât asiguratorul, fără argumente pertinente, fără consultarea unor experți și fără a se invoca alte cazuri similare, a refuzat să constate că, prin raportare la starea reală a autoturismului și soluțiile tehnice oferite de un service autorizat, în temeiul prevederilor contractuale, se aflau în situația unei daune totale.

Chiar dacă în urma concilierii dintre părți, asigurătorul a oferit o sumă de bani reclamantului, aceasta a fost oferită pentru repararea autovehiculului, iar nu pentru a acoperi dauna totală a acestuia. Instanța reține, de asemenea, că această poziție a pârâtei, fără a fi justificată, a apărut într-un anumit context favorizant, generat de faptul că, inițial, unitatea service nu a constatat în mod corect multitudinea și amploarea daunelor, întocmind o constatare ce a constituit un punct de reper pentru asigurător.

În mod indubitabil, această situație de incertitudine cu privire la despăgubirea cuvenită coroborat cu faptul că în contract nu se prevede dreptul și modalitatea de despăgubire a asiguratului pentru situația in care plata despăgubirii este tergiversata sau chiar refuzata, i-a creat reclamantului cel puțin un disconfort psihic.

Spre deosebire de regimul aplicabil polițelor RCA, regim guvernat de Legea 136/1995, polița CASCO este un produs al societății de asigurare, care intră sub incidența dispozițiilor din codul civil/comercial .

Diferența majora dintre cele doua tipuri de polițe, dincolo de dispozițiile aplicabile, este diversitatea evenimentelor asigurate si posibilitatea celui păgubit de a se adresa direct asiguratorului sau pentru repararea pagubei.

Refuzul asiguratorului de a plăti suma pretinsa prin prezenta acțiune apare ca nejustificat in condițiile in care aceeași unitate service agreată atât de asigurat, cât și de asigurător revine asupra primei constatări si precizează ca reperul podea nu poate fi reparat, ci trebuie înlocuit, iar calculul matematic al valorii reparațiilor indica, fără echivoc, încadrarea pagubei in categoria de dauna totala.

Nu este culpa asiguratului faptul ca acesta a refuzat repararea reperului menționat, in condițiile in care consultantul service a menționat cu ocazia celei de a doua constatări si in corespondenta purtata ca se impune înlocuirea acestuia.

În condițiile in care una din părțile contractului își îndeplinește cu buna-credința obligațiile asumate, plătind prima de asigurare în condițiile stipulate în contract, este echitabil ca si cealaltă parte sa aibă același comportament, iar in situația in care se apelează la instanța, repararea prejudiciului trebuie sa asigure o despăgubire justa, adat sub aspect material, cat si moral.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale pretinse, în lipsa unor repere legale, instanța va avea în vedere practica jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la valoarea daunelor morale, daune cuprinse între 2000 Euro și 6.000 Euro, pentru repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din încălcarea art. 6 din Convenție sau/și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, încălcări ce au constat în tergiversarea soluționării cauzelor sau pierderea proprietății bunurilor vreme de mai mulți ani, în unele situații aceste sume cuprinzând și prejudiciul material suferit (Cauza Albina vs. România, Cauza Ș. vs. România, Cauza D. vs. România, Cauza S. și alții vs. România, Cauza B. vs. România).

Cu titlu de exemplu, instanța citează din Cauza Albina împotriva României, hotărârea nr.4/28.04.2005, unde „Curtea reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare determină pentru statul pârât obligația juridică, cu privire la Convenție, de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate prin actul sau prin omisiunea cu privire la care a fost constatată o încălcare a Convenției. Exercitându-și această competență, Curtea dispune de o anumită marjă de apreciere, adjectivul "echitabil" și fragmentul de frază "dacă este cazul" dovedind acest aspect.

Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale [a se vedea printre altele Ernestina Zullo, Cererea nr. 64.897/01, paragraful 25, 10 noiembrie 2004].

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună (Cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, (GC), Cererea nr. 35.382/97, paragraful 29, CEDH 2000-IV].

În speță, singura bază pentru acordarea unei reparații echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de o procedură echitabilă pentru a revendica partea din imobil cu privire la care comisia respinsese cererea de despăgubiri. Curtea nu poate în niciun caz să speculeze asupra modului în care ar fi fost finalizat procesul în caz contrar și nici asupra finalizării litigiului actual aflat pe rolul instanțelor interne, în cadrul căruia reclamantul solicită recunoașterea calității de proprietar asupra părții din imobilul în litigiu care nu i-a fost încă restituită; cu toate acestea, Curtea nu consideră ca fiind nerezonabil să susțină că, având în vedere absența echității în cadrul procedurii în revendicare imobiliară, finalizată prin Hotărârea definitivă din 8 septembrie 1999, reclamantul a suferit pierderea unei șanse reale [Cauza Pelissier și Sassi împotriva Franței (GC), Cererea nr. 25.444/94, paragraful 80, CEDH 1999-II, și C. împotriva României, nr. 42.930/98, paragraful 36, 27 mai 2003]. Pronunțându-se în echitate, așa cum se prevede în art. 41, Curtea acordă reclamantului suma globală de 5.000 euro pentru toate prejudiciile.”

Având în vedere că în două luni de la data producerii accidentului reclamantul a cunoscut poziția asigurătorului, că asigurătorul i-a oferit o sumă de bani, fără a recunoaște însă dauna totală, precum și celelalte aspecte anterior semnalate, precum și faptul că reclamantul și-a valorificat ulterior autovehiculul, înstrăinându-l, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de daune morale.

Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Dispoziția legală menționată prevede ca și condiție pentru obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată și anume, culpa procesuală a părții care, în mod nejustificat, a nesocotit ori a încălcat vreun drept substanțial sau procesual, determinând, prin conduita sa neglijentă, efectuarea respectivelor cheltuieli de judecată de către partea care a câștigat procesul.

În temeiul art. 129 alin. 1 C.pr.civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat, precum și faptul că aceste cheltuieli au fost utile soluționării cauzei.

Având în vedere că suntem în rejudecare, după casarea cu trimitere la instanța inițial învestită, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată se vor avea în vedere și cheltuielile efectuate de părți în primul ciclu procesual.

Instanța nu va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu de expert plătit de către reclamant în primul ciclu procesual, întrucât raportul de expertiză întocmit de către domnul expert B. A. A. nu a fost util soluționării cauzei, fiind necesară efectuarea unei alte expertize. Cum onorariul pentru expertiza realizată în rejudecare a fost avansat de către pârâtă, fiind parte căzută în pretenții, va rămâne în sarcina acesteia. De asemenea, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând taxe judiciare de timbru aferente fiecărui capăt de cerere admis, capete de cerere cu finalitate distinctă pentru care s-au calculat în temeiul Legii nr.146/1997, în vigoare la data învestirii inițiale a instanței, și s-au perceput taxe judiciare distincte, în limita sumelor admise, după cum urmează: 2236, 83 lei, pentru suma admisă de_,64 lei; 40,68 lei pentru suma admisă de 434,04 lei și 45,96 lei, pentru suma admisă de 500 lei, rezultând un total de 2323,47 lei.

Această hotărâre este definitivă, potrivit art. 377 alin.1 pct. 1 coroborat cu art. 2821 alin.1 C.proc.civ. și executorie, în temeiul art. 7208 din Codul de procedură civilă.

Împotriva prezentei sentințe se poate formula recurs, în conformitate cu prevederile art. 2821 alin.1 și art. 299 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de C. N., domiciliat in B., . C, . în contradictoriu cu pârâtele . BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 3, . și . SUCURSALA B., cu sediul în B., . B, . B..

Obligă pârâta . să plătească reclamantului sumele 49.481,64 lei, cu titlu de despăgubire, de 434,04 lei, reprezentând contravaloare manoperă constatare daună și de 500 lei, cu tilu de daune morale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2323,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2014.

Președinte,Grefier,

A. NicolaeAlina P.

Red./Tehnored.NA

5ex/02.07.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BUZĂU