Plângere contravenţională. Sentința nr. 937/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 312/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 937
Ședința publică de la 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul M. N., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.01.2013 întocmit de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, învederându-se instanței că petentul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal pentru a fi ascultat, după care;
Încuviințează pentru intimat proba cu înregistrarea video pe suport magnetic și pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei, constând în buletin de verificare metrologică a aparatului radar și graficul de patrulare al agentului constatator, considerându-le legale, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte probe de administrat, declară dezbaterile închise, conform art. 150 C.pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2013 sub nr._, petentul M. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași la data de 16.01.2013, exonerarea de la plata amenzii și anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Petentul nu și-a motivat în fapt plângerea introductivă, rezervându-și dreptul de a expune motivele plângerii ulterior comunicării unei copii lizibile a procesului-verbal de constatare a contravenției la domiciliul său („aflat într-o altă localitate decât cea în care își desfășoară activitatea instanța competentă”), precum și a tuturor dovezilor ce urmau a fi depuse de intimat.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și 3 și pe cele ale art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, dar și anumite principii cu caracter general, precum prezumția de nevinovăție sau in dubio pro reo, fără a preciza cum se aplică acestea la situația concretă din cauză.
La data de 11.02.2013, prin registratură, petentul a depus la dosarul cauzei o precizare (f.11-12) la plângerea introductivă, prin care a solicitat instanței să verifice depunerea întâmpinării în condițiile art. 1141 alin. 2 C.pr.civ. și a reluat și dezvoltat considerațiile cu caracter general rezultate din jurisprudența CEDO privind caracterul de acuzație penală al sancțiunii contravenționale și aplicabilitatea prezumției de nevinovăție și a principiului in dubio pro reo în cazul judecării plângerilor contravenționale, fără a face vreo referire cu caracter concret la situația din cauză. În plus, petentul a invocat, tot cu caracter general și fără aplicare la speță, regulile referitoare la completarea procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii prev. de OG nr. 2/2001.
Prin aceleași precizări, petentul a solicitat decăderea intimatului din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în situația ipotetică în care intimatul nu ar depune întâmpinare, iar în cazul în care s-ar depune întâmpinare, să-i fie comunicate odată cu întâmpinarea și copii certificate de pe înscrisurile depuse de intimat.
Prin plângerea introductivă și precizările depuse la dosarul cauzei, petentul nu a solicitat administrarea de probe în sprijinul susținerilor sale.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât a circulat cu viteza de 135 km/h în afara localității, în condițiile în care a obținut permisul de conducere la data de 22.03.2012.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La întâmpinarea formulată, intimatul a atașat suportul magneto-optic cu înregistrarea video a faptei, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, graficul de patrulare și istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează circulația rutieră.
Întrucât petentul nu a depus plângerea în numărul de exemplare cerut de lege, la primul termen de judecată instanța a admis solicitarea intimatului de amânare a judecării cauzei și de comunicare a plângerii în vederea formulării apărărilor.
Înaintea termenului acordat, intimatul a depus întâmpinare, dar întrucât petentul nu s-a prezentat la termen pentru a-i fi înmânată întâmpinarea, instanța a dispus comunicarea către petent a întâmpinării și a înscrisurilor atașate, în vederea formulării apărărilor. Concomitent, instanța a citat petentul cu mențiunea de a depune exemplarul 2 al procesului-verbal și de a se prezenta personal la termenul acordat pentru a fi audiat conform art. 34 din OG 2/2001. La termenul acordat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus exemplarul 2 al procesului-verbal sau motivarea în fapt a plângerii.
Deoarece petentul nu a atașat procesul-verbal la plângerea formulată, deși această obligație îi revenea, conform art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța a dispus din oficiu intimatului să depună la dosarul cauzei copia procesului-verbal și dovada comunicării acestuia. Intimatul a depus procesul-verbal purtând semnătura petentului în rubrica de luare la cunoștință.
În temeiul art. 167 C.pr.civ și 129 alin. 5 C.pr.civ., considerând că pot duce la aflarea adevărului și dezlegarea pricinii, instanța a dispus și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba video.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași la data de 16.01.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul M. N. a contravenției prev. de art. 50 alin. 4 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 16.01.2013, ora 12.17, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 135 km/h pe DN3, km 106, în afara localității. În completarea situației de fapt, agentul constatator a consemnat că viteza a fost determinată cu aparatul radar . 226 montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_, iar șoferul are mai puțin de un an de când deține permis de conducere.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și a sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile.
Petentul a semnat procesul-verbal, atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea că nu are obiecțiuni.
Fapta a fost constatată pe baza măsurătorilor efectuate de un operator calificat cu un aparat radar omologat și verificat metrologic, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Din proba video aflată la dosarul cauzei, care a fost vizualizată în fața instanței, se observă cum autoturismul condus de petent circulă cu viteza de 135 km/h într-o zonă aflată în afara localității. Ulterior pe înregistrare se observă numărul de înmatriculare al autoturismului, precum și faptul că atât autoturismul condus de petent, cât și autospeciala de poliție au oprit.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, pe baza probelor administrate.
Cu titlu preliminar, instanța observă că petentul a invocat în repetate rânduri, în precizările depuse la dosar, respectarea drepturilor prevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, inclusiv desfășurarea procesului într-un termen rezonabil.
Cu toate acestea, petentul, prin atitudinea procesuală pasivă pe care a înțeles să o adopte, a provocat amânarea judecării cauzei de două ori, culpa procesuală pentru durata procesului aparținându-i în totalitate.
Astfel, petentul avea obligația imperativă de a depune plângerea contravențională în două exemplare pentru a fi comunicată intimatului și de a atașa la plângerea formulată copia procesului-verbal de contravenție, conform art. 32 din OG 2/2001, obligații pe care nu le-a respectat, obligând instanța să amâne cauza și să dispună măsurile necesare pentru a suplini aceste lipsuri.
În legătură cu acest aspect, cu toate că procesul-verbal i-a fost comunicat la momentul întocmirii, fapt dovedit de semnătura existentă în procesul-verbal la rubrica de luare la cunoștință, atât în plângere, cât și în precizările depuse la dosarul cauzei ulterior, petentul a continuat să solicite comunicarea unui exemplar al procesului-verbal.
În același sens, pe toată durata procesului petentul a manifestat o atitudine șicanatorie, refuzând să-și exercite cu bună-credință drepturile procesuale, conform art. 723 alin. 1 C.pr.civ., și să-și îndeplinească îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, în condițiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ., prevederi aplicabile litigiului de față în temeiul art. 47 din OG 2/2001.
Mai mult decât atât, în temeiul acelorași prevederi legale, întrucât a declanșat judecata de față, petentul avea obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, de a se prezentul în fața instanței pentru a fi ascultat, precum și de a-și proba pretențiile, obligații pe care petentul a refuzat să și le îndeplinească, neprobându-și susținerile în niciun fel și neprezentându-se la niciunul din termenele acordate. Cu toate acestea, petentul a solicitat instanței, fără a exista niciun temei legal pentru aceasta, să-i fie comunicate toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care i-a fost comunicată întâmpinarea și avea termen în cunoștință.
Având în vedere faptul că acuzația contravențională reprezintă, conform jurisprudenței CEDO, o acuzație în materie penală, instanța, în vederea respectării drepturilor petentului rezultate din interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., a depus toate diligențele necesare pentru a stabili adevărul în cauză, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. În acest scop, au fost administrate toate probele care ar fi putut conduce la infirmarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În aceste condiții, nu poate fi imputată instanței sau intimatului durata procesului, culpa procesuală pentru acordarea a trei termene de judecată revenind exclusiv petentului.
Pe fondul cauzei, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, act administrativ întocmit de organul competent, se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Existența unei prezumții de validitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Astfel, chiar dacă sunt recunoscute anumite garanții caracteristice desfășurării procesului penal, Curtea, în decizia menționată, arată că nu trebuie aplicată litigiului contravențional legislația procesual-penală în ansamblul ei, ci regulile procedurale prevăzute de normele de drept intern referitoare la contravenții. Cum în conformitate cu prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, dreptul procedural comun aplicabil litigiilor referitoare la contravenții în legislația română este cel reglementat de Codul de procedură civilă, rezultă că petentul avea obligațiile prevăzute de legea procesuală civilă în privința participării la judecarea cauzei de față.
Aplicabilitatea prezumției de validitate și temeinicie presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
Cu privire la acest aspect, verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 16.01.2013, prin prisma condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001 și art. 180-181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
Cu privire la procedura de întocmire și comunicare a procesului-verbal, instanța constată că agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea normelor prev. de art. 15 și art. 19 din OG 2/2001, iar comunicarea s-a făcut conform art. 26 alin. 1 din OG 2/2001, imediat după constatarea faptei.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a faptei, având în vedere și faptul că petentul deține permis de conducere de mai puțin de un an, ceea ce face ca limitele maxime de viteză admise în afara localității să fie reduse cu 20 km/h, conform art. 50 alin. 4 din OUG 195/2002, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În aceste condiții, instanța constată neîntemeiate susținerile petentului referitoare la nelegalitatea procesului-verbal prin care a fost sancționat.
În privința temeiniciei constatărilor agentului de poliție, petentul nu a adus nicio critică procesului-verbal și nu a solicitat administrarea niciunei probe de natură a infirma situația de fapt reținută de agentul constatator. Având în vedere și faptul că intimatul a produs în fața instanței proba obiectivă a săvârșirii faptei, respectiv înregistrarea video pe care apar vitezele măsurate cu aparatul radar, instanța, în conformitate și cu jurisprudența CEDO anterior menționată, constată că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de veridicitate pe care petentul nu a răsturnat-o, deși sarcina probei în acest sens îi revenea.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, astfel încât cererea principală a petentului este neîntemeiată.
Analizând cererea subsidiară a petentului prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale principale constând în amendă cu sancțiunea constând în „Avertisment”, instanța reține că, în conformitate cu art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, avertismentul poate fi aplicat atunci când fapta contravenientului, raportată la împrejurările concrete în care a fost săvârșită, prezintă o gravitate redusă în raport de consecințele vizate în abstract de norma prin care este instituită contravenția.
În cauza de față, având în vedere probatoriul administrat și condițiile în care a fost săvârșită fapta, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și cea complementară au fost corect individualizate de agentul constatator, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, stabilit conform criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Mai mult decât atât, raportându-se la circumstanțele personale ale petentului și având în vedere atitudinea procesuală a acestuia, precum și faptul că, în mai puțin de un an de când deține dreptul de a conduce autovehicule, a săvârșit nu mai puțin de 5 abateri de la normele care reglementează traficul rutier, pentru una dintre acestea aplicându-se și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, instanța constată că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal atacat nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate, în special a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 zile.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 16.01.2013 a fost legal și temeinic întocmit, precum și faptul că atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară au fost legal și temeinic aplicate, astfel încât, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M. N., cu domiciliul în mun. Călărași, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 16.01.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. E.
Red. N.P./Tehnored.N.P../ex. 5 /26.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1045/2013. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 2247/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
