Contestaţie la executare. Sentința nr. 1045/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1045/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 1346/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 1045/2013
Ședința publică de la 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. B. F.
Grefier G. V.
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea debitoare S.C. A. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. E. ..L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru intimata creditoare av. I. N. A. substituin av. T. O. și pentru contestatoarea debitoare av. T. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Av. T. M., având cuvântul, pentru contestatoarea debitoare, depune copia procesului-verbal de sechestru nr. 164/2012 emis la data de 05.02.2013,ora 12.00 și solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neavând alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Av. I. N. A. pentru intimata creditoare, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neavând alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Instanța în conformitate cu disp.art.167 C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri propusă de apărătorii părților, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru susțineri în fond.
Av. T. M., având cuvântul, pentru contestatoarea debitoare, solicită admiterea contestației la executare formulată în sensul ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de sechestru nr.146/2012 încheiat la data de 05.02.2013 ora 12.00 de B.E.J. O. C., ce a fost încheiat la sediul Primăriei Comunei Ș. cel M. unde a constatat din evidențe că debitorul contestator deține bunuri, fără să se deplaseze la locul situării bunurilor mobile și fără să identifice bunurile, în sensul de a se constata starea acestora, dacă mai există și dacă mai sunt în proprietatea debitorilor urmăriți. Astfel, executorul judecătoresc O. C. a sechestrat un bun ce nu mai era proprietatea debitoarei, dar care nu fusese radiat din evidențele Primăriei ca urmare a înstrăinării lui, instituind sechestrul asupra autoturismului marca Skoda O. Berlină ce fusese înstrăinat, conform facturii nr. 119 la data de 02.03.2012. Mai mult de atât, executorul judecătoresc a instituit sechestru pe un bun ce nu mai era proprietatea debitorului urmărit de un an, fără să fie prezent reprezentantul contestatoarei pentru a semna procesul verbal și a-și exprima acordul de a fi desemnat custode, stabilindu-i obligația de a asigura securitatea și conservarea bunului sechestrat, încălcându-se astfel. disp. art. 419 alin. 3 C.p.c. și a art.417 alin.2 C.pr.civ..Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației la executare formulată și obligarea la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat și cheltuielile de transport efectuate, conform înscrisurilor pe care le depune la dosar.
Av. I. N. A. pentru intimata creditoare, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc ca fiind legale și temeinice, respectiv menținerea procesului-verbal de sechestru nr.146/2012 încheiat la data de 05.02.2013 ora 12.00, întrucât în cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale, nu au fost încălcate disp. art. 417 C.p.c. și ale art. 419 C.p.c. așa cum susține contestatoarea debitoare, deși aceasta a încercat să inducă în eroare instanța afirmând că bunul nu îi mai aparține, dar în realitate, aceasta nu a finalizat demersurile de vânzare, astfel că figurează în evidențele fiscale cu acest bun mobil. Totodată, a solicitat obligarea contestatoarei debitoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, sens în care a depus înscrisuri.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 20.02.2013 și înregistrată sub nr._ contestatoarea debitoare S.C. A. P. S.R.L. –prin administrator P. A., cu sediul în ., ., jud. Călărași, a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru nr. 146/2012 emis la data de 05.02.2013,ora 12.00, în dosarul de executare nr.146/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc O. C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea acestui proces-verbal de sechestru emis cu grave erori și încălcări ale legii .
În motivarea cererii, contestatoarea debitoare a arătat că în data de 05.02.2013, executorul judecătoresc O. C. s-a deplasat la sediul Unității Administrativ Teritoriale a Comunei Ș. cel M. și în urma relațiilor solicitate despre bunurile mobile aparținând subscrisei debitoare și debitorului avalist P. A., a identificat pe rolul fiscal două autoturisme ca fiind proprietatea acestora.
În baza evidențelor scriptice ale Primăriei comunei Ș. cel M., executorul judecătoresc O. C. a încheiat la sediul Primăriei, în prezența agentului de registru agricol P. R. și a evaluatorului autorizat T. C., procesul verbal de sechestru contestat, fără să se deplaseze la locul situării bunurilor mobile și fără identificarea bunurilor, în sensul de a se constata starea bunurilor, dacă mai există și dacă mai sunt în proprietatea debitorilor urmăriți.
Procedând în acest fel, executorul judecătoresc O. C. a sechestrat un bun care nu mai era proprietatea debitoarei, dar care nu fusese radiat din evidențele Primăriei ca urmare a înstrăinării lui, instituind sechestrul asupra autoturismului marca Skoda O. Berlină 1,9 TDI SLX, an fabricație 1999 A.B. VWAGR seria_ ce fusese înstrăinat cu factura nr. 119 la data de 02.03.2012.
În susținerea motivelor de nelegalitate, contestatoarea debitoare arată că măsura indisponibilizării bunului mobil s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 416 alin. 3 și 4 C.proc.civilă, dar și a disp. art. 411 alin. 1 C.p.c., în sensul că executorul judecătoresc a instituit sechestru pe un bun ce nu mai era proprietatea debitorului urmărit de un an, fără a constata faptic existența bunului și fără să fie prezent reprezentantul contestatoarei pentru a semna procesul verbal și a-și exprima acordul de a fi desemnat custode, deși, fără a avea calitatea de custode, i s-a stabilit obligația de a asigura securitatea și conservarea bunului sechestrat.
Se mai arată de către contestatoarea debitoare că au mai fost încălcate atât disp. art.417 alin.2 C.pr.civ., dar și ale art. 419 alin. 3 C.p.c., executorul judecătoresc efectuând și alte lucrări de executare, decât cele prevăzute de lege imperativ.
În dovedirea acțiunii contestatoarea debitoare a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie certificată conform cu originalul următoarele: factura nr. 119/02.03.2012 și dovada deținătorului autoturismului.
La cererea instanței, B.E.J. O. C. a înaintat în copie certificată „conform cu originalul” dosarul de executare nr. 146/2012.
La data de 05.03.2013, intimata-creditoare S.C. E. . formulat întâmpinare, prin care, în temeiul art.399 C.pr.civ., a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc ca fiind legale și temeinice, respectiv menținerea procesului-verbal de sechestru nr.146/2012 încheiat la data de 05.02.2013 ora 12.00. S-a solicitat, în temeiul art. 274 C.proc.civilă, obligarea contestatoarei debitoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea întâmpinării, intimata creditoare arată că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale în materie, astfel încât nici procesul-verbal de sechestru contestat și nici celelalte forme de executare, respectiv nici executarea însăși nu sunt lovite de nulitate, susținerile contestatorului fiind nefondate și formulate cu rea-credință, cu scopul evident de a tergiversa executarea silită și de a împiedica recuperarea sumelor de bani datorate.
Se apreciază că executorul judecătoresc a întocmit și comunicat procesul-verbal de sechestru nr. 146/2012 din data de 05.02.2013 și se solicită a se avea în vedere faptul că potrivit dispozițiilor legale, executorul judecătoresc are datoria de a stărui prin toate mijloacele admise de lege în vederea realizării integrale și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, astfel că, aspectele invocate de către debitor nu sunt de natură să atragă nulitatea actului întocmit de către executorul judecătoresc, textele legale invocate neavând nici o legătură cu cele susținute de contestator.
Se arată că afirmațiile contestatoarei debitoare, inclusiv la adresa executorului judecătoresc sunt tendențioase, procedurile de executare silită fiind îndeplinite în totalitate cu respectarea dispozițiilor legale în materie iar actul contestat reprezintă un proces-verbal de sechestru ce cuprinde toate mențiunile prev. de art. 416 și urm. C.p.c. și ale art. 388 C.p.c..
Intimata creditoare a mai învederat că nu au fost încălcate disp. art. 417 C.p.c. și ale art. 419 C.p.c. așa cum susține contestatoarea debitoare, deși aceasta a încercat să inducă în eroare instanța afirmând că bunul nu îi mai aparține, dar în realitate, aceasta nu a finalizat demersurile de vânzare, astfel că figurează în evidențele fiscale cu acest bun mobil.
În concluzie, în temeiul disp. art. 399 C.p.c., intimata creditoare a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc ca legale și temeinice, respectiv procesul-verbal de sechestru nr. 146/2012 încheiat la data de 05.02.2013, ora 12,00, precum și obligarea contestatoarei debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art.399 și urm. C.p.c. și a art. 411 și urm. C.p.c..
În combaterea contestației la executare și susținerea întâmpinării, la data de 11.03.203, intimata creditoare a depus cerere de probatorii prin care a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, apărătorul contestatoarei debitoare a depus chitanța cu care a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 194 lei și 0,3 lei timbru judiciar și a precizat că autoturismul marca Skoda a fost înstrăinat numitului P. F., conform facturii fiscale aflată la dosar – fila 6.
În ședința de judecată din data de 01.04.2013, contestatoarea debitoare, prin apărător, a depus copia procesului-verbal de sechestru nr. 164/2012 emis la data de 05.02.2013,ora 12.00 și a solicitat admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neavând alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Apărătorul intimatei creditoare a solicitat admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neavând alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Instanța în conformitate cu disp.art.167 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri propusă de apărătorii părților, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și a acordat cuvântul pentru susțineri în fond.
Apărătorul contestatoarei debitoare, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea contestației la executare formulată în sensul ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de sechestru nr.146/2012 încheiat la data de 05.02.2013 ora 12.00 de B.E.J. O. C., ce a fost încheiat la sediul Primăriei Comunei Ș. cel M. unde a constatat din evidențe că debitorul contestator deține bunuri, fără să se deplaseze la locul situării bunurilor mobile și fără să identifice bunurile, în sensul de a se constata starea acestora, dacă mai există și dacă mai sunt în proprietatea debitorilor urmăriți. Astfel, executorul judecătoresc O. C. a sechestrat un bun ce nu mai era proprietatea debitoarei, dar care nu fusese radiat din evidențele Primăriei ca urmare a înstrăinării lui, instituind sechestrul asupra autoturismului marca Skoda O. Berlină ce fusese înstrăinat, conform facturii nr. 119 la data de 02.03.2012. Mai mult de atât, executorul judecătoresc a instituit sechestru pe un bun ce nu mai era proprietatea debitorului urmărit de un an, fără să fie prezent reprezentantul contestatoarei pentru a semna procesul verbal și a-și exprima acordul de a fi desemnat custode, stabilindu-i obligația de a asigura securitatea și conservarea bunului sechestrat, încălcându-se astfel. disp. art. 419 alin. 3 C.p.c. și a art.417 alin.2 C.pr.civ..Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației la executare formulată și obligarea la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat și cheltuielile de transport efectuate, conform înscrisurilor pe care le-a depus la dosar.
Apărătorul intimatei creditoare, având cuvântul pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc ca fiind legale și temeinice, respectiv menținerea procesului-verbal de sechestru nr.146/2012 încheiat la data de 05.02.2013 ora 12.00, întrucât în cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale, nu au fost încălcate disp. art. 417 C.p.c. și ale art. 419 C.p.c. așa cum susține contestatoarea debitoare, deși aceasta a încercat să inducă în eroare instanța afirmând că bunul nu îi mai aparține, dar în realitate, aceasta nu a finalizat demersurile de vânzare, astfel că figurează în evidențele fiscale cu acest bun mobil. Totodată, a solicitat obligarea contestatoarei debitoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, sens în care a depus înscrisuri.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de întreg materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt.
Prin contestația la executare depusă la această instanță la data de 20.02.2013 și înregistrată sub nr._, contestatoarea debitoare S.C. A. P. S.R.L., prin administrator P. A., a solicitat instanței anularea procesului verbal de sechestru nr. 146/2012 încheiat de B.E.J. O. C., în dosarul de executare nr. 146, la data de 05.02.2013, ora 12.00 .
Din probele existente la dosar, s-a reținut că în baza facturii nr. 119/02.03.2012, autoturismul Skoda O. având numărul de identificare TMBBG41U9Y2342981, a fost vândut către cumpărătorul P. F. (filele 5 – 6 din dosar).
Din procesul verbal de sechestru contestat (filele 26 - 27 din dosar), s-a reținut că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea, constă într-un bilet la ordin, al cărui avalist este chiar administratorul societății - A. P. și că acest înscris (procesul verbal de sechestru) încheiat la sediul U.A.T. Ș. cel M., în prezența agentului agricol P. R..
Din procesul verbal încheiat la data de 28.01.2013 ora 12.40 (fila 203 din dosarul de executare) s-a reținut că în cursul executării silite a fost recuperată parțial creanța datorată, că administratorul A. P. susține că a achitat creanța, dar că intimata creditoare insistă în continuarea executării.
Din cererea existentă la fila 178 a dosarului de executare, formulată de contestatoarea debitoare S.C. A. P. S.R.L., se reține că debitul a fost achitat integral, conform procesului verbal din data de 14.11.2012 (pe care executorul judecătoresc nu-l depune), cu aprobarea creditoarei, ridicându-se sechestrul de pe cantitatea de 112 tone sămânță floarea soarelui, sămânță cumpărată de .., care a plătit marfa direct către intimata creditoarei conform O.P. nr. 468/13.11.2012 și nr. 475/21.11.2012, achitându-se suma totală de 457.797,80 lei (executorul judecătoresc O. C. nu depune nici aceste ordine de plată).
La această cerere, executorul judecătoresc nu face dovada că a răspuns petentului contestator.
Coroborând aceste două plăți, însumând suma totală de 457.797,80 lei cu încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Călărași în data de 01.11.2012 / dosar nr._, instanța reține că în baza biletului la ordin . B 3AG nr._ din data de 31.03.2012 s-a încuviințat executarea silită până la concurența sumei de 171.535 lei și a sumei de 10.000 lei plus TVA și plăți avocat și cheltuieli de executare, sumă ce depășește cu mult suma datorată.
Prin faptul că executorul judecătoresc O. C. a încheiat procesul verbal de sechestru nr. 146/2012 din 05.02.2013 ora 12.00 la sediul U.A.T. Ș. cel M. și nu a identificat și evaluat bunurile, a încălcat dispozițiile art. 411 alin.3 C.p.c. potrivit căruia ”executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților, bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie a raportului de expertiză se comunică și debitorului”.
Neprocedând în acest mod, procesul verbal de sechestru este lovit de nulitate, cu atât mai mult cu cât s-a aplicat sechestru asigurator și asupra unui bun vândut (Skoda O. vândută la data de 02.03.2012 cumpărătorului P. F.).
Executorul judecătoresc nu a respectat nici dispozițiile art. 417 alin.1 C.p.c., în sensul că, deși în procesul verbal de sechestru a scris că de față au fost agentul registrului agricol al U.A.T. – P. R. și T. C. –evaluator autorizat, prima filă a procesului verbal de sechestru este semnată de două persoane, respectiv executorul judecătoresc și un custode, iar a doua filă, este semnată de executorul judecătoresc și evaluatorul T. C., care, deși a fost prezent, nu a făcut nici o evaluare a bunurilor.
Deși întocmește procesul verbal de sechestru, executorul judecătoresc nu respectă nici disp. art. 419 alin. 1 - 3 C.p.c., în sensul că bunurile sechestrate nu au fost lăsate nici în custodia debitorului (cu acordul creditorului), nu au fost nici sigilate și nu s-a numit nici un custode al bunurilor, întrucât debitorul nu a fost prezent (art. 419 alin.3 C.p.c.).
Nedeplasându-se la locul existenței bunurilor și aplicând sechestru de la sediul U.A.T. al comunie Ș. cel M., executorul judecătoresc a încălcat și disp. art. 416 pct.5 C.p.c., în sensul că nu a descris bunurile sechestrate(nici nu avea cum întrucât nu le-a văzut) și nici nu a indicat valoarea fiecărui bun, deși prezent susține că a fost și evaluatorul autorizat T. C..
Deși executorul judecătoresc interzice înstrăinarea bunurilor sechestrate (inclusiv a autoturismului vândut), nu respectă nici disp. art. 417 alin. 2 C.p.c., în sensul că nu a lăsat (și nici nu a făcut dovada comunicării) un exemplar al procesului verbal de sechestru la sediul societății debitoare sau la domiciliul administratorului societății.
Neprocedând în mod legal, executorul judecătoresc a încălcat și disp. art. 425 C.p.c., în ceea ce privește autoturismul vândut cumpărătorului P. F., deoarece nu a făcut cunoscut cumpărătorului despre aplicarea sechestrului.
Cum procesul verbal de sechestru nr. 146/2012 din 05.02.2013 ora 12.00, prin modalitatea în care a fost întocmit de executorul judecătoresc O. C. a încălcat prevederile legale în materia executării silite privind bunurile mobile, așa cum au fost arătate și ndescrise detaliat în paragrafele de mai sus, producând contestatoarei debitoare S.C. A. P. S.R.L. o vătămare certă în interesele sale patrimoniale, cu atât mai mult cu cât debitul a fost achitat, urmează ca în temeiul art. 399 alin. 1 și 2 C.p.c. a admite contestația la executare și a dispune anularea procesului verbal de sechestru nr. 146/2012 încheiat la data de 05.02.2013, ora 12.00 de către B.E.J. O. C..
În temeiul art. 23 din Legea nr. 146/1997 întrucât contestatoarea a solicitat restituirea taxei de timbru, urmează a dispune restituirea sumei în cuantum de 194 lei cu acest titlu către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. .
În baza art. 274 C.p.c. urmează a obliga intimata la plata către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1634,22 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare S.C. A. P. S.R.L. –prin administrator P. A., cu sediul în ., ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. E. . sediul în Ploiești, ., jud .Prahova.
Dispune anularea procesului verbal de sechestru nr. 146/2012 încheiat la data de 05.02.2013, ora 12.00 de către B.E.J. O. C..
Dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 194 lei către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. .
Obligă intimata la plata către contestatoarea S.C. A. P. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1634,22 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 01.04.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. B. F. A. S. V. G.
Red. BFAS
Dact.VG
Ex. 4/ 17.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1933/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 937/2013.... → |
|---|
