Pensie întreţinere. Sentința nr. 957/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 957/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 801/202/2014
ROMÂNIA
JUDECATORIA CALARASI
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR .957
Ședința din publică din data de 11.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - T. C. A.
GREFIER - V. N.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta-pârâtă G. I. împotriva pârâtului-reclamant M. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: reclamanta-pârâtă, asistată de av. O. D., și pentru pârâtul-reclamant av. S. P., lipsă fiind pârâtul si autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța procedează la identificarea reclamantei-pârâte G. I. care se legitimează cu CI . nr._-CNP –_.
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art. 131 al. 1 C.p.c rap. la art. 107 C.p.c, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Av. O. D. pentru reclamanta-pârâtă, având cuvântul, arată că este de acord ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora și solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești de reclamanta-pârâtă, întrucât pârâtul-reclamant este plecat mai mereu în străinătate, iar pensia să fie stabilită la venitul minim pe economie urmând a se ține cont de faptul că tatăl mai are un copil în întreținere.
Av. S. P. pentru pârâtul-reclamant, pe cererea reconvențională, solicită să aibă legături personale cu minora după programul arătat în cerere.
Nefiind cereri sau excepții prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Av.O. D. pentru reclamanta-pârâtă propune proba cu înscrisuri și referatul de anchetă psihosocială.
Av. S. P., pentru pârâtul-reclamant, nu se opune la probele propuse de apărătorul reclamantei și înțelege să administreze aceleași probe.
Instanța, în baza art. 258 C.p.civ. încuviințează pentru ambele părții proba cu înscrisuri și referatul de anchetă psihosocială, apreciind că probele sunt legale și concludente.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul art. 244 C.proc.civ. instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondul cauzei.
Av. O. D. pentru reclamanta-pârâtă, având cuvântul solicită admiterea acțiunii și a cererii reconvenționale, în sensul de a se dispune ca locuința minorei să fie la reclamanta-pârâtă iar pensia de întreținere să fie stabilită la venitul minim pe economie. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. S. P. pentru pârâtul-reclamant, solicită admiterea în totalitate a cererii reconvenționale așa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 06.02.2014, sub nr._, reclamanta G. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. M., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună exercitarea exclusiv de către mamă a autorității părintești asupra minorei M. M. A., născută la 09.06.2009, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei calculată în funcție de veniturile nete lunare ale pârâtului sau, în subsidiar, la salariul minim pe economie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că din relația de concubinaj cu pârâtul a rezultat minora M. M. A. născută la 09.06.2009, iar în luna mai 2013 pârâtul a părăsit locuința comună și de atunci nu și-a mai vizitat copilul și nici nu a contribuit la creșterea sa.
Reclamanta mai arată că a crescut și îngrijit minora încă de la naștere în condiții normale, cu ajutorul mamei sale, având cu copilul său o relație puternică de afecțiune reciprocă, iar cu pârâtul nu poate colabora în nicio problemă importantă din viața minorei, care este înscrisă la o grădiniță din .> Reclamanta apreciază că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă având în vedere imposibilitatea luării unor decizii comune în privința copilului datorată faptului că părinții au domicilii separate și situate la mare distanță.
În drept, au fost indicate art. 402, 483, 496, 529 și 490 alin.2 C.civ.
La cerere, reclamanta a anexat, în copie, certificat de naștere minor, certificat de informare asupra medierii, act de identitate și contract de vânzare-cumpărare.
La data de 12.03.2014 pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu cererea de chemare în judecată formulată, iar pe cale de cerere reconvențională a solicitat încuviințarea legăturilor personale cu minora M. A. după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 16.00, până duminică, ora 16; în fiecare an, a doua zi de Sărbătoarea Crăciunului, respectiv 26 decembrie, între orele 10-18; în fiecare an, a doua zi de Sărbătoarea Peștelui; 3 zile în fiecare din vacanțele preșcolare și școlare de iarnă și de primăvară; 2 săptămâni în vacanța școlară de vară.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat, în esență, că nu mai există posibilitatea reluării relației de conviețuire cu reclamanta pârâtă, însă a contribuit mereu la creșterea și educarea fetiței sale chiar și în perioada când se afla în străinătate și nu avea un loc de muncă stabil și a învederat că deține condițiile necesare luării minorei la domiciliul său.
În drept a invocat dispozițiile art.205 C.proc.civ.
În cauză instanța a administrat, la cererea ambelor părți, proba cu înscrisuri și din oficiu s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliile părților, conform art. 396 C.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a părților, la data de 9 iunie 2009 s-a născut minora M. M. A., astfel cum reiese din certificatul de naștere . nr._ aflat la dosar.
Potrivit art. 503 alin.1 din Codul civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar art. 505 din același act normativ prevede că, în cazul copilului din afara căsătoriei, dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Totodată, instanța reține și dispozițiile art.396 din Codul civil, conform cărora instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. Art. 397 prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, instituindu-se astfel regula exercitării în comun de către părinți a autorității părintești față de copiii minori.
În privința exercitării autorității părintești, instanța nu poate lua act de acordul părților privind exercitarea autorității exclusiv de către reclamanta-pârâtă, față de dispozițiile art. 36 alin.6 din Legea nr. 272/2004, respectiv: „Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil”. Prin urmare, părinții se pot înțelege doar în sensul exercitării în comun a autorității părintești.
În cauză, instanța apreciază că nu există motive temeinice care să justifice înlăturarea pârâtului-reclamant de la ceea ce înseamnă luarea deciziilor importante privind copilul, chiar dacă reclamanta este cea care l-a crescut. Instanța observă sub acest aspect că pârâtul-reclamant dorește menținerea legăturilor personale cu minora M. A. într-o modalitate acceptată de reclamanta-pârâtă și care presupune luarea minorei la domiciliul tatălui de două ori lunar.
În acest context, motivele invocate de reclamanta-pârâtă pentru care aceasta nu poate exercita autoritatea părintească în comun cu tatăl minorei nu pot fi reținute de instanță, respectiv distanța față de domiciliul pârâtului-reclamant și plecările acestuia în străinătate. Dacă mama minorei a acceptat ca pârâtul-reclamant să o ia la domiciliul său pe minoră în fiecare prima și a treia săptămână din lună, iar acesta și-a asumat această obligație, înseamnă că autoritatea părintească poate fi exercitată în comun de ambii părinți, cel puțin cu prilejul luării minorei de la locuința mamei. În același timp, chiar în condițiile lipsei de preocupare a părintelui cu care copilul nu mai locuiește, exercitarea în comun a autorității părintești poate constitui un mijloc de responsabilizare a acestuia asupra obligațiilor pe care le are față de copil, la care celălalt părinte nu ar trebui să se opună.
Analizând dispozițiile legale incidente, instanța constată că măsura exercitării autorității părintești doar de către unul dintre părinți trebuie luată doar cu titlu de excepție, iar în cauză nu s-au dovedit motive care să justifice o astfel de măsură excepțională, astfel că instanța va dispune exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți.
Față de poziția procesuală a pârâtului, care a arătat că este de acord cu stabilirea locuinței minorei M. A. la mama sa, și ținând cont și de concluziile anchetei psihosociale, instanța apreciază că interesul minorei impune ca aceasta să locuiască în continuare la reclamantă.
De asemenea, și în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect încuviințarea legăturilor personale dintre pârâtul-reclamant și minora M. M. A. precum și stabilire pensie de întreținere, instanța va lua act de acordul părților în acest sens, urmând ca legăturile personale să fie încuviințate în modalitatea arătată prin cererea reconvențională, iar pârâtul-reclamant să plătească în favoarea minorei M. A. o pensie de întreținere în sumă de 120 lei lunar cu începere de la data introducerii cererii, conform art. 532 alin.1 C.civ., și până la majoratul minorei.
PENTRU ACETE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta-pârâtă G. I., cu domiciliul în com.Roseți, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. M., cu domiciliul în ..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I..
Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora M. M. A., născută la 09.06.2009, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Luând act de acordul părților, stabilește locuința minorei M. M. A., născută la 09.06.2009, la domiciliul reclamantei-pârâte.
Luând act de acordul părților, obligă pârâtul-reclamant M. M. la plata către reclamanta-pârâtă a pensiei de întreținere în favoarea minorei M. M. A., născută la 09.06.2009, în cuantum de 120 lei lunar, începând de la data introducerii acțiunii (06.02.2014) și până la majoratul acesteia.
Luând act de acordul părților, încuviințează pârâtului-reclamant legături personale cu minora M. M. A. după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 16.00, până duminică, ora 16; în fiecare an, a doua zi de Sărbătoarea Crăciunului, respectiv 26 decembrie, între orele 10-18; în fiecare an, a doua zi de Sărbătoarea Peștelui; 3 zile în fiecare din vacanțele preșcolare și școlare de iarnă și de primăvară; 2 săptămâni în vacanța școlară de vară.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.04.2014.
P. GREFIER
T. C. A. V. N.
RED. TCA
DACT. VN
EXEMP. 8/30.04.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2808/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 136/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
