Plângere contravenţională. Sentința nr. 1877/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1877/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 2610/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1877/2014
Ședința publică de la 25 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta G. F. LOADING S.R.L. și pe intimatul I. București - B. A 2, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, atât la prima strigare, la ordine, cât și la cea de-a doua strigare, la sfârșitul ședinței.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care,
Instanța în temeiul disp. art. 131 alin.1 C. proc. civilă, rap. la art. 32 din O.G. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii faptei contravenționale, constată existența competenței Judecătoriei Călărași, din punct de vedere general, material si teritorial.
În temeiul disp. art. 258 alin.1 C. proc. civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, instanța constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 08.04.2014, sub nr._ petenta G. F. Loading S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.03.2014 întocmit de un agent constatator din cadrul I.G.P.R.
În motivarea cererii, petenta a susținut, în esență, că a fost sancționată de mai multe ori pentru comiterea aceleiași fapte și că agentul constatator nu a individualizat în mod corect sancțiunile aplicate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției și alte înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.
Intimatul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic.
Intimatul a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, susținerile petentei cu privire la nelegalitatea actului de sancționare neputând fi primite și că petenta a săvârșind faptele contravenționale reținute în sarcina sa, agentul constatator constatând în mod direct comiterea faptelor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. 37/2007, de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. 37/2007 și de art. 5 lit. a) din H.G. 1373/2008 și pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În susținerea întâmpinării formulate, intimatul a depus, în copie, înscrisurile care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de ambele părți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.03.2014 petenta a fost sancționată contravențională pentru comiterea faptelor contravenționale prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. 37/2007, de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. 37/2007 și de art. 5 lit. a) din H.G. 1373/2008.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că susținerea petentei, în sensul că a fost sancționată de mai multe ori pentru comiterea aceleiași fapte nu poate fi reținută, considerând, prin raportare la dispozițiile legale incidente, că aceasta avea obligația de a respecta cerințele legale la fiecare plecare în cursă.
Așadar, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeinicie, instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional pentru comiterea faptei contravenționale prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. 37/2007, respectiv pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice, a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital sau a certificatului de desfășurare a activității, pentru comiterea contravenției prev. de art. art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. 37/2007, respectiv pentru nerespectarea nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu 2 ore și 25 de minute și pentru comiterea contravenției prev. de art. 5 lit. a) din H.G. 1373/2008, respectiv pentru transportarea pe rețeaua de drumuri publice din România a unor bunuri divizibile fără a avea tichet de cântar eliberat de furnizor.
Totodată, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția de veridicitate menționată anterior.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este întărită și înscrisurile care au stat la baza emiterii actului de sancționare, înscrisuri ce au fost depuse la dosarul cauzei de intimat (f. 29 – 61).
De asemenea, instanța constată că, prin plângerea contravențională formulată, petenta nu a invocat motive de netemeinicie ale actului de sancționare și nu a solicitat administrarea niciunei probă de natură a duce la răsturnarea prezumției de veridicitate a procesului verbal contestat.
Prin urmare, prin raportare la probele administrate, instanța consideră că procesul verbal a fost întocmit în mod legal, petenta săvârșind fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța consideră că agentul constatator a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale în raport de gradul de pericol social al faptelor comise și de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. 37/2007 și de dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. b) din H.G. 1373/2008.
Prin urmare, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta G. F. LOADING S.R.L., cu sediul în mun. Tîrgoviște, .-C42, județul Dîmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. București - B. A 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.07.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. M. N. B. L.
Red./Thred.N.R.M.
Ex. 4/13.08.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1389/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
