Plângere contravenţională. Sentința nr. 2040/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2040/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 3529/202/2014
CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2040
Ședința publică de la 18 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. I.
GREFIER - G. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul M. A. – G. ,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._ dresat la data de 05.05. 2014. de un agent constatator din cadrul intimatului INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, învederându-se instanței că intimatul a depus întâmpinare după care;
Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 10 ind. 1 din OG 15/2002.
Instanța deschide cercetarea procesului și conform art.238 C.pr.civ., estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
În temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 C.pr. civ. încuviințează petentului proba cu înscrisurile aflate la dosar, deschide cercetarea judecătorească a procesului și reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /2013 la data de 20.05.2014, petentul M. A. G., domiciliat în Călărași, Sulfinei, nr.3, ., ., CNP_ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat la data de 05.05.2014 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J.Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal mai sus-amintit, exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii petentul arată că, la data de 05.05.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe ., a fost oprit de un echipaj de poliție ce i-a a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii București prin loc marcat și semnalizat cu trecere de pietoni „ la intersecția cu . pentru care a fost sancționat contravențional.
Deși a explicat agentului de poliție că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, întrucât pe trecerea pentru pietoni nu se află nicio persoană.
În susținerea plângerii, petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus copia procesul-verbal de contravenție contestat ș, dovada reținerii permisului de conducere și actul de identitate.
În drept :31 din O.G.nr.2/2001
La data de 27.05.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
La data de 12.06.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.
În motivarea întâmpinării se arată că numitul contestator solicită anularea procesului-verbal de contravenție,criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în municipiul Călărași și
nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în mod regulamentar în
traversare. Precizează că fapta contravențională a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar.
Mai arată că agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Călărași, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal.
Se mai arată că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. b, având în vedere că sancțiunea principală a amenzii a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. l7 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța de judecată să constate că în cuprinsul procesului -
verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că aceasta
încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu
avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele
considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4 puncte amendă. Petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, respectiv suma de 170 lei. În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
Menționează, de asemenea că neacordarea priorității de trecere pietonilor
angajați în mod regulamentar în traversare reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație și prezintă un grad de pericol ridicat.
Față de aceste considerente solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.
În susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de probe: fișa de abateri contravenționale a petentului, alte înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
În drept, dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
La data de 13.07.2014 instanța a dispus comunicarea către petent a întâmpinării formulată de intimat cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să formuleze răspuns la întâmpinare, acesta nu a formulat întâmpinare.
La data de 04.07.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 18.08.2014, cu citarea părților.
La termenul de azi instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de petent, ca fiind utilă soluționării cauzei, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și CD-ul cu înregistrarea video, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la data de 05.05.2014, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de I.P.J. Călărași, petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 135 lit. h din HG 1391/2006 rap. la art. 100 al.3 lit. b din OUG 195/2002R, cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei,, pentru că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în municipiul Călărași și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în mod regulamentar în traversare. Precizează că fapta contravențională a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar. Prin același proces verbal s-a aplicat petentului și măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Ca act administrativ întocmit de organul competent legal și profesional, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul, deși o contestă și arată că nu a săvârșit contravenția imputată, nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale.
Având în vedere faptul că situația de fapt a fost constatată direct, prin propriile simțuri de agentul constatator, iar petentul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a administrat nici un mijloc de probă, deși îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.
Faptul că apărările petentului sunt de circumstanță este susținut și de semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni, nedovedite în instanță, cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator.
În consecință, întrucât petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens, instanța constată că actul de constatare este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că din cauza unor mașini parcate neregulamentar nu a văzut pietonii care se angajaseră în traversarea străzii.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în mod regulamentar în traversare prin loc marcat și semnalizat, în mod corespunzător.
Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator și probată cu înregistrarea video este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atât timp cât, nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, se constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța reține și că petentul nu este la prima abatere de la regimul circulației rutiere, dovadă stând istoricul abaterilor depus la dosar de către intimat (fila 18 dosar).
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Instanța reține totodată că legiuitorul a instituit această dispoziție, cu sancțiunea de rigoare, tocmai pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, precum și a proprietății publice sau private.
Față de situația de fapt și de drept expusă instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. A. G., domiciliat în Călărași, Sulfinei, nr.3, ., ., CNP_ în contradictoriu cu I. Călărași.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 05.05.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cerere de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.08.2014.
PREȘEDINTE,
D. I.
GREFIER,
G. M.
Ptr. G.M. prezenta
s-a semnat de noi
Grefier- șef
R..V.
Tehnored. L.V
Expl. 5/18.09.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1885/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1400/2014.... → |
|---|
