Plângere contravenţională. Sentința nr. 2542/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2542/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 4579/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2542
Ședința publică de la 30 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.S.C.T.R.-INSPECTORATUL TERITORIAL NR.2 la data de 20.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petentă av.M. G., în temeiul împuternicirii avocațiale nr._/03.07.2014, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța pune în discuție competența instanței și, în temeiul art.131 și art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze, ca fiind la acest termen.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei invocată de intimat.
La interpelarea instanței, av.M. G. pentru petent, solicită respingerea excepției, întrucât la dosar există delegația de reprezentare.
Instanța urmează a respinge excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei invocată de intimat, având în vedere delegația de reprezentare a petentei de la fila 5 din dosar.
Instanța dispune începerea cercetării procesului.
Instanța pune în discuția părților probele solicitate de petentă prin cerere și de intimat prin întâmpinare.
La interpelarea instanței, av.M. G. pentru petentă, propune proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar. Totodată menționează că renunță la proba testimonială și că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ., 292 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri propusă de petentă și proba cu înscrisuri propusă de intimat prin întâmpinare, pe care o consideră justei soluționări a cauzei. Constată proba administrată.
Ia act de renunțarea petentei prin apărător la proba testimonială.
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.M. G. pentru petentă, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, pentru motivele invocate în plângere.
De asemenea, precizează că în data de 13.06.2014 a încheiat un contract de închiriere pentru autovehicul autoutilitară N3, marca Scania și că în baza acestui contract a solicitat și obținut copie conformă pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț. Totodată menționează că angajatul societății la data sancționării contravenționale a fost în imposibilitate obiectivă de a prezenta la control numărul necesar de diagrame, prezentând cardul tahograf și că până la această dată nu au fost semnalate probleme în ceea ce privește înregistrările tahografului digital.
A mai precizat că pentru perioada de 23.05._14 nu puteau fi prezentate datele de către angajatul societății, întrucât în acest interval de timp autovehiculul nu a fost în posesia societății.
În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014 sub nr._, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 20.06.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 20.06.2014, pe raza localității Drajna a fost oprit pentru control ansamblul format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ condus de Șuțoiu F., iar în urma controlului s-a stabilit faptul că șoferul nu a putut prezenta în trafic numărul necesar de diagrame tahografice, înregistrări pe cartela tahografică sau listări efectuate cu imprimanta tahografului digital pentru perioada 23.05._14.
Petenta a arătat că a încheiat contract de închiriere pentru autovehiculul menționat în procesul-verbal la data de 13.06.2014 și a obținut copie conformă la data de 19.06.2014, dată de la care a început utilizarea mijlocului de transport pentru transportul de mărfuri.
A mai arătat că nu puteau fi prezentate înregistrări ale tahografului pentru perioada 23.05._14 deoarece autovehiculul nu s-a aflat în posesia societății în această perioadă.
Petenta nu și-a motivat în drept plângerea formulată.
În susținerea considerentelor plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. A atașat acesteia copii de pe procesul-verbal . nr._ (f. 6), formular de control în trafic . nr._ (f.7), contract de închiriere autovehicul nr. 01/13.06.2014 (f.8-16), certificat de înmatriculare autovehicul (f.17), certificat de înregistrare (f.18) și copie conformă nr._ (f.19-20).
La solicitarea instanței, a făcut dovada achitării taxei de timbru (f. 24,27).
Intimatul a depus întâmpinare (f.31-35), prin care invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei, iar pe fond a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea excepției, intimatul a arătat că cererea este semnată și ștampilată prin avocat, fără a exista o împuternicire avocațială în acest sens.
Pe fondul cauzei, intimatul a reluat descrierea faptei constatate prin procesul-verbal atacat și a reiterat temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția și înscrisurile pe care conducătorul auto angajat al petentei trebuia să le prezinte la momentul controlului.
În combaterea susținerilor petentei, intimatul a afirmat în esență că perioadele de conducere și odihnă reglementate de OG 37/2007 se referă la conducătorul auto, iar nu la vehicul și că în cauza de față nu are nicio importanță data încheierii contractului de închiriere a autovehiculului, întrucât conducătorul auto putea să conducă oricare alt autovehicul al petentei.
A mai arătat că dacă șoferul nu ar fi condus nici un alt autovehicul în perioada menționată în procesul-verbal, petenta avea posibilitatea să completeze și să asigure existența la bordul autovehiculului formularul de atestare a activității șoferului Șuțoiu V. pentru perioada 23.05._14.
A mai arătat că procesul-verbal nu este lovit de niciuna dintre cauzele de nulitate enumerate de art. 17 din OG 2/2001 și în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile care înlătură răspunderea contravențională.
În drept, intimatul a invocat prevederile 205-208 C.pr.civ, OG 37/2007, Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3821/1985, modificat și completat prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Deciziei 2007/230/CE modificată și completată de Decizia Comisiei Europene din 14.12.2009 și OG 2/2001.
În susținerea motivelor arătate în întâmpinare, intimatul a atașat extras din baza de date privind pe operatorul de transport A. T. S.R.L. (f. 37-38), adresa ARR nr. 5731/28.02.2007 (f.39), formular certificat de atestare a activităților (f.40) .
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța, în temeiul art. 248 C.pr.civ., urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei, pe care urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere faptul că la dosarul cauzei, a fost depusă odată cu plângerea contravențională și delegația avocațială . nr._/2014 din 03.07.2014 în care se prevede expres că avocatul M. G. este împuternicit de petentă prin reprezentant legal conform contractul de asistență juridică_/03.07.2014 să efectueze următoarele activități în fața Judecătoriei Călărași: „formulare, redactare, înregistrare, susținere plângere p.v. I._”.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 20.06.2014, s-a constatat săvârșirea de către petenta S.C. A. T. S.R.L. a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007. În procesul-verbal s-a reținut că la data de 20.06.2014, ora 18.05, la controlul efectuat în trafic în localitatea Drajna asupra ansamblului format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de operatorul de transport S.C. A. T. S.R.L., condus de șoferul Șuțoiu F. ce executa un transport de mărfuri contra cost în trafic național, s-a constatat că șoferul ansamblului nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital pentru perioada 23.05.2014 – 14.06.2014, și nici certificatul de desfășurare a activității pentru perioada menționată, conform Regulamentului CE nr. 561/2006.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea constând în amendă în sumă de 4000 lei și i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 ore de la comunicare.
Situația de fapt, astfel cum a fost menționată în procesul-verbal atacat este recunoscută de petentă în plângerea formulată.
De asemenea, faptele constatate sunt susținute și de aspectele consemnate în formularul de control în trafic nr._ (f.7).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent pe baza constatărilor proprii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentei, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
Verificând procesul-verbal de contravenție verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 20.06.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 și art. 9 alin. 4 din OG 37/2007.
De asemenea, instanța constată că faptele reținute în procesul-verbal au fost corect încadrate juridic în textele legale menționate, iar sancțiunile au fost legal aplicate, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 prima teză din OG 2/2001 și art. 9 din OG 37/2007.
După ce a stabilit că procesul-verbal a fost legal întocmit, procedura de constatare a fost corectă și sancțiunile au fost aplicate în limitele stabilite de lege, instanța urmează să analizeze temeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal, pe baza susținerilor și dovezilor produse de petentă în fața instanței și a apărărilor intimatului.
Întrucât în procesul-verbal atacat situația de fapt a fost stabilită pe baza constatărilor directe, prin propriile simțuri, ale agentului constatator, agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, constatările acestuia se bucură de o prezumție de veridicitate, revenindu-i petentei sarcina de a proba netemeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal.
Cu titlu preliminar, instanța reține că OG 37/2007 a fost emisă în scopul punerii în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006. Conform punctului 14 din preambul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 „Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile”.
Din considerentul anterior expus rezultă că scopul instituirii obligației de a prezenta agentului constatator diagramele tahografice sau dovada imposibilității prezentării acestora nu este acela de a asigura existența fizică a acestora, ci de a pune organul de control în situația de a verifica dacă au fost respectate regulile privitoare la timpii de conducere și de odihnă și de a lua măsurile legale pentru înlăturarea pericolului produs prin nerespectarea acestora pentru conducătorul auto și pentru ceilalți participanți la trafic.
Examinând prevederile legale incidente, instanța constată că înregistrările tahografice au ca principal scop reflectarea activității conducătorului auto, pentru ca autoritățile de control să fie în măsură să verifice respectarea de către acesta a normelor legale interne și internaționale privind timpii de conducere și de odihnă. Corelativ cu obligația organului de control de a verifica respectarea normelor legale, legea impune obligații operatorilor de transport. Astfel, pentru a permite desfășurarea acestor controale, operatorul de transport trebuie să se asigure, la momentul la care dispune efectuarea unui transport de marfă, că șoferul este în măsură să prezinte probele prevăzute de lege cu privire la activitatea sa.
În consecință, instanța constată că obligația petentei de a asigura existența la bordul autovehiculului a mijloacelor de probă privind activitatea șoferului pe ultimele 28 de zile se raportează la conducătorul auto, iar nu la autovehicul, fiind lipsit de relevanță momentul la care petenta a început să folosească autovehiculul.
De asemenea, este lipsită de temei juridic susținerea reprezentantului petentei în dezbaterile pe fondul cauzei că dovezile tahografice trebuie să rămână la bordul autovehiculului pe care au fost produse chiar și în cazul în care șoferul conduce un alt autovehicul, în condițiile în care acestea au ca obiect dovedirea activității conducătorului auto.
Față de motivele expuse, instanța constată că, indiferent ce activitate a prestat conducătorul auto înainte de efectuarea controlului și indiferent de autovehiculele pe care le-a condus, operatorul de transport are obligația legală de a se asigura la plecarea în cursă că acesta poate face dovada activității sale, fie că este de conducere (prin înregistrări tahografice), fie de altă natură (prin certificat de desfășurare a activității), pentru 28 de zile anterioare controlului.
Astfel cum instanța a stabilit deja, prin înscrisurile depuse petenta nu face dovada că ar fi asigurat existența la bordul autovehiculului a documentelor prevăzute de lege, pentru a permite organului de control să verifice respectarea prevederilor legale referitoare la timpii de odihnă și de conducere.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că petenta, deși îi revenea sarcina probei în acest sens, nu a făcut dovada faptului că la momentul controlului a asigurat existența diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității la bordul autovehiculului pe care îl folosea în calitate de operator de transport, pentru conducătorul auto Șuțoiu F., astfel încât procesul-verbal este nu numai legal, dar și temeinic.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanță hotărăște asupra sancțiunii. Din formularea acestui text rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Din analiza prevederilor legale anterior menționate, instanța constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta constatată.
Pentru a evalua pericolul social concret și gravitatea faptei reținute în procesul-verbal, instanța trebuie să aplice criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 la circumstanțele concrete ale faptei, pornind de la pericolul abstract vizat de norma de incriminare.
Instanța constată că petenta a fost sancționată conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2011, care prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;”.
Din textul legal menționat rezultă că legiuitorul român, în concordanță cu legislația europeană în domeniul transporturilor, a caracterizat drept încălcări foarte grave fapte de tipul celei pentru care a fost sancționată petenta. Pentru a evalua pericolul social concret al faptei contravenționale imputate petentei, instanța va avea în vedere scopul instituirii acestei norme astfel cum a fost enunțat la pct. 17 din Preambulul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 în care se arată că „Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de condus pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore”, precum și modalitățile de realizare a acestui scop arătate la punctul 14 din același document, enunțat anterior.
Aplicând la cauza de față, instanța constată că petenta, în motivarea plângerii și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a relevat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că neprezentarea diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității pentru o perioadă de 21 zile din ultimele 28 de zile anterioare constatării nu a generat niciun pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel încât fapta contravențională imputată nu poate fi caracterizată de un pericol social diminuat față de cel vizat de norma de incriminare.
În aceste condiții, instanța, în concordanță cu prevederile punctului 26 din Preambulul Regulamentului menționat, consideră că scopul instituirii normelor de sancționare poate fi atins în cauza de față doar prin executarea unei sancțiuni cu caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu, sancțiunea cu amenda în cuantum de 4000 lei aplicată prin procesul-verbal atacat îndeplinind toate aceste cerințe ale legiuitorului european.
În consecință, întrucât petenta nu a dovedit nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că faptele sale sunt lipsite de pericolul social vizat de normele de sancționare a contravenției constatate prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 20.06.2014, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea contravențională a fost legal aplicată și temeinic individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei invocată de intimat.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în com.Bucșani, ., jud.Dîmbovița, înmatriculată la O.R.C.T.Dîmbovița sub nr.J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul procesual ales în mun.C., ., nr.2, ..C..
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 20.06.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/20.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1543/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2150/2014. Judecătoria... → |
|---|
