Plângere contravenţională. Sentința nr. 33/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 33/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 6244/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
Sentința civilă Nr. 33/2014
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C. C.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul J. V. P., în contradictoriu cu intimatul I. - B. A2 BUCUREȘTI împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat de Secția Poliție Autostrăzi B. A2 la data de 23.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită conform art.87-92 c.pr.civ..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și că a fost depusă întâmpinare, CD-ul cu înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, precum și raportul agentului constatator, după care:
Instanța din oficiu, în temeiul disp. art. 131 C.pr.civ., își verifică competența și constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ. urmează a încuviința părților probele cu înscrisurile depuse la dosar și CD-ul cu înregistrarea video depus de intimat, pe care le apreciază ca fiind admisibile potrivit legii și de natură a duce la soluționarea procesului.
Având în vedere lipsa părților și întrucât intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin plângerea contravențională formulată și depusă la această instanță la data de 09.10.2013 și înregistrată sub nr._, petentul J. V. P., domiciliat în Slobozia, ..81, ., ., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului - verbal . nr._/23.09.2013 încheiat de intimatul I. București - Secția Poliție Autostrăzi B. A2.
În motivarea plângerii petentul arată că prin procesul verbal contestat, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1200 lei, 15 puncte amendă și i-a fost reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, conform art. 111 al. 1 lit. c, art. 101 al. 1. Pct. 18, art. 102 al. 3 lit. e din OUG 195/2002, art. 121 al. 1 și art. 147 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pe motiv că ar fi circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Autostrada A2- km 96, cu o viteză de 202 km/h.
A mai arătat că, deși a solicitat în mod expres să vizioneze înregistrarea video făcută cu aparatul radar, cererea i-a fost refuzată de organele de poliție.
Întrucât nu se consideră vinovat de săvârșirea contravenției a formulat prezenta plângere, solicitând a fi admisă și pe cale de consecință a se dispune anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea tuturor mijloacelor legale de probă, sens în care a depus la dosar originalul procesului verbal contestat, copia CI și a dovezii de reținere a permisului de conducere .
Plângerea a fost motivată în drept în temeiul OG 2/2001, OUG 195/2002, art. 121 al. 1 li art. 147 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 05.11.2013, procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 N.C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 NC.p.c .
Intimatului i-au fost comunicate cererea și înscrisurile doveditoare cu adresa emisă la data de 11.10.2013, acesta le-a primit, la data de 15.10.2013, conform dovezii de înmânare aflată la fila 13, depunând întâmpinare, în termenul legal, prevăzut de art. 205 al.2 N C.p.c .
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit, faptele fiind corect individualizate.
A menționat că petentul a încălcat prevederile art. 121 alin. (l) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic a1
contravențiilor, republicată. cu modificările și completările ulterioare, au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic.
În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. art. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, solicită a se constata că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.
Totodată, arată că, deși o sancțiune juridică nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. al. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.
A mai adăugat intimatul că petentul, deși a formulat plângere împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva acestuia, încercând să prezinte o altă situație, în afara realității.
Arată că susținerile petentului sunt lipsite de relevanță, având în vedere că abaterea a fost înregistrată cu mijloace tehnice și observând ca petentul nu a propus probe în dovedirea susținerilor sale. Astfel, atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori nu invocă împrejurări credibile, cele reținute de agentul constatator în procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, prezumție ce este asociată însă cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine spune că emană și prezumția de veridicitate- actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit in cauzele care au ca obiect contestarea faptelor contravenționale și incidența dispozițiilor art. 6 ale Convenției. Fața de aceste aspecte se pune problema forței probante a procesului verbal de contestare a contravenției respectiv dacă aceasta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de
nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenția nu interzice
existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza. Salabiacu c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele ce le privește cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit- cauza Janosevic c. Suediei.
Mai învederează că din interpretarea sistematică a prevederilor alt. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forța probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrara, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator.
În concluzie, procesului- verbal de constatare a contravenției, întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, fiind vorba de o veritabilă prezumție de temeinicie a procesului verbal prezumție permisă si de jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku c.Franței), nerăsturnată de petent prin proba contrară.
Analizând conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenție, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 alin. 1 și 7 din OG 2/2001 nefiind incidente disp. art. 17 din OG 2/2001, precum și cu respectarea prevederilor art. 10 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, probă care este în sarcina contravenientului, există unele situații în care sarcina probei este răsturnată, sau altfel spus, procesul-verbal nu este valabil decât dacă este însoțit de o dovadă – având natură tehnică – de săvârșire a contravenției.
Potrivit prevederilor art. 102 alin. 3 lit. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, coroborat cu art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță, din coroborarea înscrisurilor depuse, respectiv buletinul de verificare metrologică nr._/01.03.2013 din care reiese reține că aparatul radar utilizat pentru constatarea faptei, ROM 335, se afla montat pe autoturismul înmatriculat sub nr. MAI_ și corespunde din punct de vedere tehnic, atestatul de operator „AUTOVISION” din care rezultă că agentul constatator are calificarea necesară constatării faptei contravenționale (fila 17), și procesul verbal de contravenție, rezultă că au fost respectate disp. art. 4.2, 4.3 și 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 .
Din înregistrarea video a aparatului radar reiese valoarea afișată la viteza blocată a vehiculului țintă, în speță aceasta fiind de 202 km/h.
Considerentele de mai sus fac ca apărarea invocată de petent să nu fie de natură să contrazică dovezile prezentate de intimat care privesc rezultate ale înregistrărilor de specialitate efectuate cu aparatură omologată și verificată metrologic.
Față de această situație, având în vedere că fapta săvârșită de petentul J. V. P. constituie contravenție și a fost sancționată cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale, conform prevederilor legale, precum și aceea că petentul nu a produs probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat, în condițiile în care nu există motive de ordine publică ce ar fi putut duce la constatarea nulității actului, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul J. V. P., CNP_, domiciliat în Slobozia, ..81, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. - B. A2 BUCUREȘTI cu sediul în București, sect. 5, .. 83-85, împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 23.09.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. C. I. I.
Red.C.S.C.
Dact. I.I.
Exp. 5/20.01.2014
I.I. 14 Ianuarie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2534/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3080/2014. Judecătoria... → |
|---|
