Plângere contravenţională. Sentința nr. 897/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 897/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 324/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 897/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Z. G. și pe intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, invederându-se instanței că la dosar s-au comunicat relațiile solicitate de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după care,
Petentul, având cuvântul, solicită a se lua act că nu are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța în temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, constată terminată cercetarea procesului si acordă cuvântul, pentru dezbateri în fond.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate în sensul anulării procesului-verbal de contravenție, având în vedere motivele expuse în plângere.
INSTANȚA ;
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2014, sub nr. de dosar_, petentul Z. G. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/16.01.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul I. Călărași.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a susținut că la momentul efectuării controlului deținea asigurare obligatorie, aceasta fiind însă întocmită în limba spaniolă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 din O.G. 2/2001.
De asemenea, intimatul a arătat că fapta contravențională a fost legal încadrată în dispozițiile legale și că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile Legii nr. 136/1995 și dispozițiile Codului de procedură civilă.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.01.2014 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Citroen, cu numărul de înmatriculare V 2040 AB, fără a face dovada încheierii poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau dovada deținerii cărții verzi, fapta contravențională fiind prevăzută de dispozițiile art. 56 din Legea 136/1995 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea 136/1995.
Procesul verbal a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul nu formulează obiecțiuni.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția enunțată anterior.
Instanța constată, din înscrisurile depuse la dosar de petent (f. 24), că acesta deținea la data săvârșirii faptei contravenționale poliță de asigurare valabilă pentru autoturismul înmatriculat J 2040 AB.
Instanța reține și că societatea de asigurare care a emis polița de asigurare prezentată de petent în fața instanței are corespondent în România, așa cum rezultă din adresa emisă de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (f. 32).
Totodată, instanța consideră, în raport de dispozițiile art. 48, 56 din Legea 136/1995, că petentul avea obligația de a deține asupra sa, pe teritoriul României, o copie de pe polița de asigurare auto întocmită, tradusă în limba română.
În consecință, pentru considerentele prezentate anterior, instanța apreciază că procesul verbal de constatare a contravenției a fost în mod temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și constatând că petentul deținea, totuși, asupra sa, la momentul efectuării controlului polița de asigurare valabilă pentru autoturismul înmatriculat V 2040 AB, aceasta nefiind însă tradusă în limba română, instanța apreciază că fapta contravențională comisă are, în concret, un pericol social redus.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. G., cu domiciliu în ., ., jud. Călărași, cu CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în mun. Călărași, B dul Republicii, nr. 44, județul Călărași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.01.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. B. L.
Red,.N.R.
Thred. B.L.
Ex. 4/26.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1463/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1044/2014. Judecătoria... → |
|---|
