Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2058/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța în temeiul disp. art. 131 alin.1 C. proc. civ. rap la art. 1028 și la art. 107 C. proc. civilă constată existența competenței Judecătoriei Călărași din punct de vedere general, material si teritorial.

În temeiul disp. art. 258 alin. 1 C. proc. civ., instanța încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul și proba cu interogatoriul pârâtului, acestea fiind admisibile și putând duce la soluționarea cauzei.

Instanța constată imposibilitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtului, propusă de societatea reclamantă, având în vedere lipsa pârâtului, legal citat cu mențiunea prezentării la interogatoriu, la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp. art. 244 C.proc.civ., instanța declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 29.04.2015 sub nr._ reclamanta S.C. E. E. S.A. cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., București, a chemat în judecată pe pârâta Bucșea Mituța domiciliată în Călărași, ., județul Călărași, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7306,21 lei reprezentând contravaloarea energie electrică, la plata sumei de 327, 72 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata sumei de 218,39 lei reprezentând taxă debranșare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de a achita contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ., dispozițiile art. 969 cod civil și dispozițiile art. 59 din Legea 123/2012.

În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, factura fiscale emise în perioada 11.02.2013 – 11.12.2013 și alte înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.

Deși legal citat, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat, prin reprezentant, în fața instanței.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Părțile au încheiat un contractul de prestări servicii având ca obiect furnizarea energiei electrice de către reclamantă pentru care au fost emise facturile: nr._/11.02.2013,_/11.04.2013,_/13._,_/03.07.2013,_/11.08.2013,m_/11.10.2013 și_/11.12.2013 anexate cererii de chemare în judecată (filele 17-32).

Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.

În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.

Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.

Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 Cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.

Instanța constată că pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, așa cum rezultă din art. 7 lit. c) din contractul încheiat de părți.

Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.

Totodată, instanța interpretează lipsa pârâtei, legal citată, de la administrarea probei cu interogatoriu, în temeiul art. 358 C.proc.civ., ca o recunoaștere a debitului datorat de acesta.

Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.

În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 7306,21 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise.

De asemenea, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 11, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.

Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de penalităților de întârziere.

Astfel, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 11), dispozițiile legale incidente și dispozițiile art. 11 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul penalităților de întârziere. Așadar, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 327,72 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate.

Cum neachitarea sumelor datorate a dus la deconectarea pârâtei, așa cum rezultă din detaliile facturii emise la data de 07.10.2013, instanța apreciază că se impune și obligarea pârâtei și la plata sumei de 218,39 lei reprezentând taxă prestări servicii, respectiv taxa percepută de reclamantă pentru deconectarea acesteia.

În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și o va obliga pe pârâtă plata sumei de 7306,21 lei reprezentând contravaloare energie electrică furnizată, 327,72 reprezentând contravaloarea penalități de întârziere și la plata sumei de 218,39 lei reprezentând taxă de debranșare.

Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C.proc.civ, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta E. E. S.A cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., București, împotriva pârâtei BUCȘEA MITUȚA domiciliată în Călărași, ., județul Călărași.

Obligă pârâta către reclamantă la plata următoarelor sume: 1) 7306,21 lei debit principal reprezentând contravaloare energie electrică furnizată, 2) 327,72 lei reprezentând penalități de întârziere și 3) 218,39 lei reprezentând taxa de debranșare.

Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Numai cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.07.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. O. V. N.

Red. S.O.

Thred..VN.

Ex. 4/28.07.2015