Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2543/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2543/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 3453/202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2543/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 18 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. S.A. și pe pârâta K. E., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă dna consilier juridic T. A, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care;
La interpelarea instanței, reprezentanta societății reclamante apreciază că Judecătoria Călărași este instanța competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C. proc. civ. rap. la art. 1028 C.proc.civ. și art. 107 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, raportat la obiectul cauzei și la domiciliul pârâtei.
Reprezentanta societății reclamante, având cuvântul, precizează că în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a strecurat o eroare materială cu privire la cuantumul majorărilor de întârziere acumulate pentru neachitarea în termen a facturilor, respectiv acestea nu sunt în valoare de 777, 77 lei ci de 255,49 lei și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 alin.1 C.proc.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, aceasta fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Reprezentanta societății reclamante, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului cauzei.
Reprezentanta societății reclamante solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2015 sub nr._ și prin cererea precizatoare formulată la data de 18.09.2015 reclamanta S.C. E. S.A. a chemat în judecată pe pârâta K. E. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 584,91 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 13.12.2012 – 16.03.2015, la plata sumei de 255,49 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 4293/25.04.2002.
În baza contractului indicat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada 13.12.2012 – 16.03.2015.
A mai arătat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere până la data de 28.02.2014, respectiv 0,03% începând cu data de 01.03.2014, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 13.12.2012 – 16.03.2015, pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 584,91lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 255,49 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 4293/25.04.2002, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada 13.12.2012 – 16.03.2015 și alte înscrisuri
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Pârâta, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 4293/25.04.2002 (f. 18), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acesteia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 30 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de aceasta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 584,91lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 13.12.2012 – 16.03.2015.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 14 alin. 1, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 11), precum și dispozițiile art. 14 alin. 1 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 255,49 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și o va obliga pe pârâtă la plata sumei 584,91 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 13.12.2012 – 16.03.2015 și la plata sumei de 255,49 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, instanța, în temeiul art. 453 C.proc.civ, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în Călărași, ., ., înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta K. E., având CNP_, domiciliată în Călărași, ., ..1B, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 584,91 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 13.12.2012 – 16.03.2015 și suma de 255,49 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. N. L. B.
Red. R.M.N.
Tehnored B.L.
Ex.4/ azi, 01.10.2015.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2478/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2540/2015. Judecătoria... → |
|---|
