Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2540/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2540/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 3278/202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2540/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 18 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâtul P. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 1028 1 C.proc.civ. și la art. 107 1 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează reclamantei proba cu înscrisuri, aceasta fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civ., respinge proba cu interogatoriul pârâtului, probă propusă de reclamantă, aceasta nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp. art. 244 C.proc.civ., instanța declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2015 sub nr._ reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul P. A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 121,55 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada iulie 2014 – septembrie 2014, la plata sumei de 1,35 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada iulie 2014 – septembrie 2015, la plata în continuare a penalităților de întârziere până la data achitării debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 2604/10.02.2014.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada iulie 2014 – septembrie 2014.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate penalități de întârziere.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor emise în perioada iulie 2014 – septembrie 2015, acest fapt a generat aplicarea penalităților de întârziere, conform prevederilor contractuale, cuantumul acestora fiind de 1,35 lei la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă și dispozițiile art. 1350 Cod civil.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 2604/10.02.2014, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada iulie 2014 – septembrie 2015 și alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Pârâtul, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior și nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 2604/10.02.2014 (f. 10), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere după . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prezentul litigiu va fi soluționat în baza dispozițiilor Noului Cod Civil.
În drept, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1350 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea obligației de plată sau existența unei cauze exoneratoare de răspundere dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 1351 și urm. Cod civil.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 13 alin. 2 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 121,55 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada iulie 2014 – septembrie 2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 13 alin. 3, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de penalităților de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1,35 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada iulie 2014 – septembrie 2014 și la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, fără a putea depăși valoarea obligației principale până la data achitării debitului principal.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și îl va obliga pe pârât la plata sumei de 121,55 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada iulie 2014 – septembrie 2014, la plata sumei de 1,35 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada iulie 2014 – septembrie 2014 și la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, fără a putea depăși valoarea obligației principale până la data achitării debitului principal..
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C.proc.civ, îl va obliga pe pârât, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, apreciind că suma solicitată cu titlu de contravaloare a taxei de notificare nu poate fi inclusă în noțiunea de cheltuieli de judecată având în vedere că nicio dispoziție legală nu impune notificarea pârâtului anterior formulării cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. S.A. cu sediul în C. .-24, jud. C., cod unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, cont bancar RO36RNCB_0001BCR C., în contradictoriu cu pârâtul în contradictoriu cu pârâtul P. A., cu domiciliul în loc. B., ., jud. Călărași, CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 121,55 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada iulie 2014 – septembrie 2014, suma de 1,35 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada iulie 2014 – septembrie 2014 și, în continuare, penalități de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, fără a se putea depăși valoarea obligației principale până la data achitării debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. L. B.
Red. R.M.N.
Tehnored B.L.
Ex.4/01.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2543/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2641/2015.... → |
|---|
