Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2002/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2002/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 3002/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2002/2015
Ședința camerei de consiliu din 30 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte – N. L.-P.
Grefier – Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamantul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV împotriva pârâtei I. M., având ca obiect cererea de valoare redusă.
La apelul nominal, în camera de consiliu au lipsit părțile.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant, ca fiind utilă justei soluționări a cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.05.2015 sub nr._, reclamantul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând obligarea acesteia la plata obligației principale de 2034,72 lei (pct. 3.1.1 din cerere) reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și dobânzi contractuale în cuantum de 0,1%/zi întârziere începând de la 01.07.2013 până la momentul plății debitului principal (pct. 3.3 din cerere). A solicitat și restituirea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 200 lei (pct. 3.4 din cerere).
În motivarea cererii (pct. 4.1 din cerere) se arată în esență că în baza contractului nr. 407 din 26.08.2008 reclamantul a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum pârâtei și a emis facturi pentru aceste consumuri care cuprind și penalitățile de întârziere.
Conform cererii, facturile sunt emise de reclamant pe baza consumului măsurat cu contoare de energie termică, în conformitate cu metodologia de calcul aprobată de autoritatea de reglementare competentă, iar neplata valorii facturilor în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 115 alin. 5 din Legii nr. 210/2005, fără ca valoarea penalităților să poată depăși valoarea facturii.
A mai arătat că întrucât pârâta nu a achitat în termen facturile, acesta figurează cu un debit restant în valoare totală de 2934,72 lei, compus din suma de 2034,72 lei, contravaloare energie termică în perioada 01.11.2013 – 28.02.2015 și din suma de 900 lei, majorări de întârziere pentru neachitarea în termen.
A mai arătat că fiecare factură lunară neachitată în termen generează majorări de întârziere până la data achitării integrale.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
Nu a solicitat dezbaterea orală a cauzei.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie xerox: contractul individual de furnizare a energiei termice, actul de identitate al pârâtei, notificări către pârâtă, proces-verbal de sistare a livrării agentului termic – apă caldă menajeră, situația debitelor pârâtei la data de 28.02.2015 și facturile invocate în cerere.
Pârâta, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamant, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată pentru a formula apărări.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate de reclamant la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.05.2009 între reclamant și pârâtă a fost încheiat contractul nr. 407/1 (f.45-53), având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum, în condițiile contractului.
Conform art. 6.1 și 6.2 din contract, furnizorul are dreptul să factureze și să încaseze lunar contravaloarea cantităților de energie termică furnizate stabilite în conformitate cu metodologia de calcul aprobată de autoritatea de reglementare competentă la tarifele aprobate de autoritatea administrației publice și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor la termen, iar conform 8.2 și 9.1, utilizatorul are dreptul să conteste facturile, dar și obligația de a achita în termenul contractual contravaloarea energiei termice furnizate.
Conform art. 18.2, neachitarea valorii unei facturi de către utilizator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere calculate începând cu data scadenței la nivelul dobânzii datorate pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului.
Pârâta nu a susținut sau dovedit că a contestat vreuna dintre facturile emise de reclamant cu toate că a semnat de primirea acestora și a primit personal (f.56-57) notificarea prin care îi era adus la cunoștință debitul și obligația de plată.
De asemenea, nu a susținut sau dovedit că a achitat vreuna dintre facturile invocate în cerere și nici alt mod de stingere a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamant.
Din situația debitelor restante și facturile fiscale acceptate, instanța reține că pârâta a beneficiat în perioada 30.11._15, de furnizarea energiei termice în valoare de 2034,72 lei.
Cu privire la penalitățile solicitate prin cerere, reclamantul a emis facturi (f.58-75) care nu cuprind modul de calcul al acestora, ci doar suma stabilită ca reprezentând penalități. Întrucât aceste facturi nu reprezintă o reflectare a unui serviciu prestat de reclamant sau a unei livrări de energie termică, acestea nu au valoare probatorie, penalitățile urmând a fi stabilite pe baza prevederilor contractuale, iar nu pe baza facturilor.
În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 01.05.2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin.1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.
Conform dispozițiilor art. 969-970 C.civ.1864, obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante.
Cum pârâta nu a dovedit că ar fi contestat facturile emise de reclamant, instanța constată că acesta și-a însușit implicit prestarea serviciului asumat de reclamant prin contract cu privire la cantitățile și valorile înscrise în facturi, recunoscând astfel îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de reclamant.
Având în vedere interdependența și reciprocitatea obligațiilor rezultate din contractul sinalagmatic cu executare succesivă încheiat de părți, întrucât reclamantul și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale, pârâtei îi revenea sarcina ca la termenele și în condițiile stabilite prin contract să își îndeplinească obligația proprie de plată a contravalorii facturilor emise de reclamant.
Sub aspect probator, conform prevederilor art. 249 C.pr.civ., întrucât reclamantul a dovedit în fața instanței îndeplinirea obligațiilor contractuale, îi revine pârâtei sarcina de a proba stingerea obligației corelative, fie prin plată, fie prin alt mod prevăzut de lege pentru stingerea obligațiilor.
Cum pârâta nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil 1864, fiind prezumat astfel în culpă contractuală, instanța reține că acesta, deși a beneficiat de furnizarea energiei termice în valoare de 2034,72 lei, nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamant, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, se reține că pârâta se află în culpă contractuală și are obligația de a acoperi prejudiciul rezultat din neexecutarea contractului.
La suma reprezentând debit principal, reclamantul a susținut că i se cuvin majorări de întârziere în cuantum 900 lei până la data de 28.02.2015.
Având în vedere faptul că cererea de față se judecă potrivit procedurii cererilor de valoare redusă, că reclamantul nu a depus o calculație detaliată a penalităților raportate la fiecare factură în parte, cu indicarea tuturor elementelor pe care le-a luat în calcul la stabilirea sumei penalităților pretinse și că instanța nu poate administra o probă cu expertiza pentru a verifica cuantumul penalităților propuse de reclamant, față de dispozițiile art. 1029 alin. 9 C.pr.civ., instanța urmează să-l oblige pe pârâtă la plata penalităților de întârziere fără a indica cuantumul acestor penalități, ci doar modul de calcul, urmând ca în cazul contestării de către pârâtă, acestea să fie stabilite în cadrul procedurii de executare silită, conform dispozițiilor art. 628 C.pr.civ.
De altfel, în cadrul procedurii simplificate a cererilor de valoare redusă, astfel cum reiese din formularul de cerere aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C din 29 ianuarie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2013, se pot solicita contravaloarea obligațiilor principale (pct.3.1 din formular), dobânzi stabilite ca procent din obligația principală (pct. 3.3 din formular) și cheltuieli de judecată (pct. 3.4 din formular). În consecință, având în vedere formularul de cerere, caracterul preponderent scris al procedurii și restricțiile în materia probelor, se constată că în cadrul acestei proceduri, atunci când creanța invocată nu este determinată, ci doar determinabilă, instanța este învestită doar cu stabilirea existenței creanței și precizarea modului de calcul, urmând ca determinarea cuantumului să se facă potrivit dispozițiilor incidente în cazul executării silite.
Din analiza contractului instanța constată că, într-adevăr, pentru întârzierea plății reclamantul are dreptul să perceapă majorări de întârziere conform art. 6.2 și 18.2 din contract, expuse anterior, care stabilesc că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilită conform reglementărilor legale și se datorează începând cu prima zi după data scadenței, fără a depăși cuantumul debitului.
Totuși, examinând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 01.11.2013, instanța constată că această solicitare este parțial neîntemeiată și greșit fundamentată juridic.
Astfel, reclamantul invocă dispozițiile art. 115 alin. 5 din Legea nr. 210/2005 ca temei al stabilirii cuantumului procentual al penalităților.
Ori, examinând dispozițiile Legii nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța constată că acest act normativ are doar 5 articole. De fapt, la o analiză aprofundată se constată că reclamantul se referă în realitate la modificarea dispozițiilor art. 115 alin. 5 din OG 92/2003 prin dispozițiile art. 1 pct. 151 din actul normativ indicat de reclamant (Legea nr. 210/2005), respectiv la modificarea art. 115 din OG 92/2003 integral, prin dispozițiile art. 3 din actul normativ indicat de reclamant (Legea nr. 210/2005). De asemenea, instanța constată că textul indicat de reclamant, respectiv art. 115 alin. 5 din OG 92/2003, care reglementa la momentul modificării prin Legea 210/2005 un cuantum al majorărilor de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, a devenit art. 120 alin. 7 prin renumerotare la momentul republicării Codului de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României nr. 513 din 31 iulie 2007, text care a fost modificat ulterior în sensul diminuării cuantumului procentual al majorărilor de întârziere la 0,05%/zi întârziere (OUG 39/2010) și apoi 0,04%/zi întârziere (Legea nr. 46/2011), pentru ca prin art. I pct. 1 din OUG 50/2013 penalitățile de întârziere să fie redenumite dobânzi („Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență”) al căror cuantum a fost redus la 0,03%/zi întârziere prin dispozițiile art. III pct. 14 din OUG 8/2014.
Având în vedere această evoluție legislativă, instanța constată, cu relevanță pentru perioada analizată în cauza de față, că nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare a fost de 0,04%/zi întârziere începând cu data intrării în vigoare la Legii 46/2011 și 0,03%/zi întârziere, începând cu data intrării în vigoare a OUG 8/2014 (art. XXVIII din OUG 8/2014 Prevederile art. III se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu următoarele excepții: b) prevederile art. III pct. 14 care se aplică începând cu 1 martie 2014."). În consecință, nivelul penalităților indicat de reclamant (0,1%/zi întârziere) este eronat, dobânzile aplicabile în cauză fiind de 0,04%/zi întârziere aplicate la debitul principal până la data de 28.02.2014 și 0,03%/zi întârziere aplicate la debitul principal, începând cu data de 01.03.2014.
Analizând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzilor contractuale, instanța constată că aceasta este parțial neîntemeiată și sub aspectul momentului de început al calculării dobânzilor penalizatoare. Astfel, reclamantul indică instanței ca moment al începerii curgerii dobânzilor data de 01.07.2013, ignorând faptul că în conformitate cu prevederile contractuale analizate anterior, dobânzile se calculează distinct, pentru fiecare factură în parte, începând de la scadența facturii, fără a depăși cuantumul acesteia.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că pretențiile reclamantului sunt parțial întemeiate, urmând a admite în parte cererea de valoare redusă și a obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2034,72 lei, obligație principală reprezentând contravaloare energie termică în perioada 01.11._15 și la plata dobânzilor contractuale penalizatoare la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat prev. de art. 120 din OG 92/2003 (0,04%/zi întârziere aplicate la debitul principal până la data de 28.02.2014 și 0,03%/zi întârziere aplicate la debitul principal, începând cu data de 01.03.2014), începând de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului principal, fără ca suma reprezentând dobândă penalizatoare pentru fiecare factură să depășească valoarea facturii.
Conform dispozițiilor art. 1031 C.pr.civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantului în acest sens, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamantul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, cu sediul în Călărași, ., nr.1, ., parter, CUI RO_, împotriva pârâtei I. M., CNP-_, domiciliată în Călărași, Aleea Constructorului, ., jud.Călărași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2034,72 lei, obligație principală reprezentând contravaloare energie termică în perioada 01.11.2013 – 28.02.2015.
Obligă pârâta la plata dobânzilor contractuale penalizatoare la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat (art. 120 din OG 92/2003), aplicate la valoarea fiecărei facturi începând de la scadența obligației de plată pentru fiecare factură, până la achitarea integrală, fără ca suma reprezentând dobânzi să depășească valoarea facturii.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L.-P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J..
Expl.5/azi 17.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1898/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1994/2015.... → |
|---|
