Contestaţie la executare. Sentința nr. 3430/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3430/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 3430/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILA Nr. 3430/2015
Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier V. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. SA -C. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei și s-a învederat că intimatul nu a depus întâmpinare, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Având în vedere că contestatoarea nu s-a prezentat în instanță și nici nu a administrat probe în apărare, conform dispozițiilor art. 255 C.proc.civ., instanța apreciază administrată proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă potrivit legii și de natură a duce la soluționarea procesului, motiv pentru care, o încuviințează în conformitate cu prevederile art. 258 C.proc.civ.
Totodată, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 15.10.2015 și înregistrată sub nr._, contestatoarea SOCIETATEA R. M. SRL, cu sediul în . Călărași. CUI RO25302586, J_, reprezentată prin administrator M. I., în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 5, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică la data de 12.06.2012, anularea ca nelegală executarea silită însăși precum și toate actele de executare silită încheiate și efectuate în dosarul de executare silită nr. 2925/2014 Birou Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T., anularea încheierii de încuviințare a executării silite; să se constate perimată executarea silită desfășurată în dosarul de executare silită nr.2925/2014 Birou executor Judecătoresc Copuzeanu F. T. ,precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare,contestatoarea ,arată că la data de 07.10.2015 a primit de la executorul judecătoresc înștiințare privind măsura
popririi emisă la data de 05.10.2015 în dosarul nr. 2925/2014 Biroul Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T.. Acesta este singurul act de executare silita primit până în prezent.Executarea silită pornită și desfășurată în dosarul de executare silită nr. 2925/2014 Biroul Executorului judecătoresc Copuzeanu F. T.. având la bază titlul executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.06.2012 cât și actele de executare silită încheiate în această cauză, sunt nelegale pentru următoarele considerente.
În baza deciziei în interesul legii nr. 6/ 16.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. invocă nulitatea absolută a pretinsului titlu executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției .>
R12 nr._ din 12.06.2012 încheiat de intimată.
Prin decizia 6/ 2015 ÎCCJ a fost admis recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, în consecință, a stabilit ca: În interpretarea si aplicarea dispozițiilor an. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1x4 si art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătură electronică, republicata, procesele-verbale de constatare si sancționare a contravențiilor,prevăzute de art. 8 alin. (l) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de
utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (l) lit. a), alin. (2) si (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Procesul verbal de contravenție de constatare a contravenției . nr._ din 12.06.2012 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA. ce reprezintă pretinsul titlu executoriu care a stat la baza încuviințării executării silite, este nul absolut întrucât nu este semnat olograf de agentul constatator.
Art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede ca, „începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare se poate încheia si in lipsa contravenientului. după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția regim permise de conducere si înmatricularea vehiculelor sau a conducătorului auto, in cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește si se comunica
contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se poate încheia alte procese - verbale de constatare a aceleiași contravenții.
Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o norma de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât aceasta reglementare este aplicabila, ca lege generală, și în privința contravenției prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania - S.A., constatarea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (l) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se efectuează în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din Romania, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 769/2010, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei (SIEGMCR). Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancționate contravențional, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin post, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografa a agentului constatator, ci doar mențiunea că documentele au fost generate si semnate electronic,în baza
prevederilor Legii nr. 455/2001 si ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazata pe un certificat calificat.
Înalta Curte a considerat ca au procedat corect instanțele care au admis plângerile contravenționale si au reținut faptul ca lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, respectiv Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania r S.A.. atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii contravenționale, încheiat in temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legea-cadru in materie contravențională, nu precizează, sancțiunii contravenționale, limitându-se, în art. 15 alin. (l), sa arate doar ca acesta este actul prin care se constata de către agentul constatator săvârșirea unei contravenții. Opinia majoritară exprimată în literatură de specialitate este in sensul ca acest proces-verbal este un act administrativ.
În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat ca natura juridica a procesului-verbal de contravenție este de „act administrativ de constatare”. Ca atare, procesul-verbal de contravenție,materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual,emis in temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte
juridice.
Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în forma scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții si trebuie să conțină mențiunile prevăzute in art. 16 si art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nici o sancțiune, întrucât nu se va putea proba existenta faptei contravenționale.
Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenției numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, si anume: numele, prenumele si calitatea agentului constatator,numele si prenumele contravenientului. iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului
constatator. Nulitatea se constată si din oficiu.
În doctrina s-a arătat că acestea sunt cauze de nulitate absoluta care nu pot fi înlăturate în niciun mod.Înalta Curte a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 si a Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronica, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea speciala care completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001_ dreptul comun in materie contravențională.
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație in care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) si ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează ca procesul-verbal încheiat de agentul constatator in lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plata, se comunică acestuia prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentata presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie. a procesului-verbal contravențional. Pentru determinarea sferei de aplicare a semnăturii electronice, in forma simpla sau extinsa, si a regimului său juridic prezintă relevanta dispozițiile art. 4 pct. l-4 si art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, „date in forma electronica sunt reprezentări ale informației într-o forma convențională adecvată creări, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice". Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001,înscris in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a ti citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".
Doctrina a relevat faptul ca elementul de diferențiere a actului juridic in forma electronica de actul juridic in forma scrisa este modul diferit de acces la manifestarea de voința. Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât si ca instrumentum, poate sa intre in sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voința a celui de la care actul emana îmbracă forma electronica si, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași forma,
în care manifestarea de voința a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este in forma electronica.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, „înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, in ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.” "
Solicită a se observa că legiuitorul a prevăzut expres ca actul in format electronic ce poarta o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătura privata, însă acesta este destinat exclusiv folosirii in sistemul electronic.
Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede ca: „înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile." Ca atare. legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului in forma electronica de cel căruia i se opune pentru ca acesta sa aibă același efect juridic ca actul autentic.
În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001. ..in cazurile in care. potrivit legii, forma scrisă este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Semnătura electronica este definita de art. 4 pct. 3 din Legea nr, 455/2001 ca reprezentând date în forma electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronică si care servesc ca metoda de identificare".
Semnătura electronica extinsa este definita de art. 4 pct, 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând „acea semnătura electronica care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legata in mod unic de semnatar:
b) asigura identificarea semnatarului;
c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legata de datele in forma electronica, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.”
Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia ca semnătura electronica nu se poate atașa decât unui înscris in forma electronica. Ca atare, ea nu poate li aplicata pe un înscris aflat pe suport hârtie.
Actul stocat pe suport informatic,având semnătura electronica a autorului sau, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzuta de art. 283 din Codul de procedura civila, care impune doar condiția existentei,unor garanții suficient de serioase" de credibilitate a documentului si care funcționează, atunci când înscrierea este efectuata de un profesionist, doar „în favoarea terților”, iar nu împotriva lor.
În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emana. nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Concluzionând, se retine ca procesul-verbal întocmit in format electronic. ce are atașată o semnătura electronica extinsa, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional in format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedura civila. Însa aceasta prezumție nu funcționează împotriva terților (in cauzele analizate.
persoanele sancționate contravențional), ci in favoarea lor. În plus. un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat in formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferita actelor administrative unilaterale adoptate in regim de putere publica.
Procesele-verbale contravenționale emise in temeiul Ordonanței Guvernului nr 15/2002 sunt generate si semnate electronic. fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces - verbal nu i se poate asocia o semnătura electronica extinsa. Având in vedere forma de emitere si de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografa a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regula, este specifica actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de forma. Modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizata de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania - S.A. constituie o lipsa a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, in condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Atunci când înscrisul este primit de către destinatarul sau pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisa este ceruta de lege ad validitatem, este asigurata doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).
Fiind nul absolut titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție solicită a se anula executarea silită însăși și toate actele si măsurile de executare silită desfășurate si încheiate în dosarul de executare silită nr. 2925/2014.
În dosarul de executare nr. 2925/2014 al B. Copuzeanu F. T., pretinsul creditor CNANDR solicită punerea în executare a tarifului de despăgubire în sumă de 28 EURO reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.06.2012 întocmit de CN/DNR, procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu potrivit art. 8, alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea 144/2012 a fost abrogat art. 8, alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru stabilirea la plată a acestei despăgubiri de 28 de EURO, creanța a cărei executare . executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art.15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Solicită a se reține că Legea 144/2012 care a abrogat articolul 8 alin 3, din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ca se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoare chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, solicită a se reține că nu mai pot fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația de a plăti suma de 28 EURO nemaiavând nici o bază legală în prezent. Curtea Constituțională a României. prin Deciziile nr. 385/2013, 112/2014, 385/2014 de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea 144/2012, a calificat dispozițiile din art. II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare.
Potrivit Art. 20, alin. 1 din Constituția României: Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. contra României din 26.04.2007. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților ~ prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. l din Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede:„Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să tie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație"
În Decizia nr. 101/28.02.2013 a Curții Constituționale referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, alin. 6 din OG nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, Curtea a reținut că prin dispozițiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârșit contravenții și se găsesc în aceiași situație. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în
cazul de față însă, persoane aflate obiectiv în aceiași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit. în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Solicită a se constata că art. II din Legea 144/2012 care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . noii legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, acesta nefiind justificat pentru nici un fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept. și având în vedere dispozițiile art. 20. alin. 2 din Constituția României,constatând o aplicare discriminatorie a principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile solicită a se înlătura de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În drept: art. 711 și urm. Cod proc. civilă„ Legea 144/2012, Decizia în interesul legii nr.6/ 2015 pronunțată de ÎCCJ, Deciziile Curții Constituționale a României nr. 385/2013, 112/2014, 385/2014..
În dovedirea susținerilor, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înștiințarea comunicată de către B. COPUZEANU privind măsura popririi pentru suma de 28 euro reprezentând contravaloarea rovinietei și cheltuieli de executare în sumă de 511,49
În baza art.201 C.p.c., cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatei cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la comunicare.
Întrucât intimata nu a depus întâmpinare, s-a fixat termen de judecată în data de 08.07.2015.
.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației la executare, prin prisma motivelor invocate de contestatoare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ emis de către C.N.A.D.N.R. S.A., contestatoarea Societatea R. M. SRL. a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002. Totodată, în sarcina acesteia s-a reținut obligația de a achita și un tarif de despăgubire, conform art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002, de 28 euro.
La data de 21.07.2014, intimata - creditoare C. SA - Direcția Regionala de Drumuri și Poduri din C. a depus la B.E.J. Copuzeanu F. T., o cerere de executare silită a contestatoarei debitoare Societatea R. M. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal prezentat mai sus, pentru suma de 28 euro, reprezentând tariful de despăgubire .
În data de 05.10.2015, executorul judecătoresc a emis o înștiințare privind înființarea măsurii popririi (fila 10).
Înștiințarea privind măsura popririi i-a fost comunicate contestatoarei, alături de titlul executoriu, de încheierea de încuviințare a executării silite și de procesul verbal privind cheltuielile de executare, conform dovezii de comunicare de la fila 14 din dosar.
În drept, instanța reține că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.
Conform art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă lega nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În temeiul acestor texte de lege, instanța reține că, în cauză, contestatoarea poate contesta procedura de executare silită derulată împotriva sa, fără să poată invoca însă apărări de fond cu privire la titlul executoriu. Aceasta deoarece titlul executoriu este reprezentat de un proces verbal contravențional, cu privire la care O.G. nr. 2/2001 reglementează o cale procesuală specifică de atac, respectiv plângerea contravențională, în sensul art. 712 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, față de care contestarea procesului verbal și în cadrul contestației la executare devine inadmisibilă. Prin urmare, instanța reține că sunt inadmisibile în cadrul prezentei proceduri și, ca atare, nu vor fi analizate, argumentele contestatoarei privind nevalabilitatea semnăturii electronice a agentului constatator din cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește actele de executare contestate, art. 632 Cod procedură civilă prevede că Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. În materia procesului verbal contravențional, sunt incidente dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, potrivit cu care Procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În ceea ce privește executarea unei obligații de plată a unui tarif de despăgubire, art. 42 din același act normativ prevede că În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute la art. 39 alin. 2 se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Din dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 rezultă că, pentru a putea reprezenta un titlu executoriu, procesul verbal trebuie să poată fi atacat cu plângere contravențională, iar, pentru a putea fi atacat, acesta trebuie comunicat contravenientului, potrivit art. 31 alin. 1 și art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care prevede că procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Constatând, așadar, că procedura comunicării procesului verbal contravențional reprezintă o problemă care poate afecta chiar natura de titlu executoriu a acestuia, instanța reține că aceasta trebuie analizată în procedura contestației la executare. Prin urmare, în paragrafele următoare, instanța va analiza legalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal, instanța reține că, potrivit art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deoarece procesul verbal contravențional a fost întocmit în lipsa contravenientei, acesta trebuia să îi fie comunicat în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Ordinea procedurilor de comunicare a procesului verbal contravențional stabilită de acest text de lege trebuie respectată de către organul constatator, modalitatea de comunicare prin afișare fiind subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, și trebuind utilizată doar în cazurile în care comunicarea prin poștă eșuează. O astfel de interpretare a textului de lege se impune, în virtutea necesității respectării cerințelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională fiind asimilată, în jurisprudența Curții Europene, materiei penale (cauza A. contra României), în cadrul căreia contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și putea formula apărările și a formula o plângere contravențională.
Această concluzie a fost reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată pe calea recursului în interesul legii nr. 10/2013, în care a dispus că Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Decizia Înaltei Curți este obligatorie pentru procedura de comunicare a procesului verbal ce a fost efectuată în cauză. Ca atare, instanța reține că procedura de comunicare a procesului verbal contravențional nu va putea fi considerată legal îndeplinită decât dacă a fost efectuată în ordinea impusă de art. 27 din OG nr. 2/2001.
În cauză, procesul verbal i-a fost comunicat contestatoarei doar prin afișare, conform procesului verbal de comunicare depus la dosar, fără a fi dovedită de către intimată și încercarea eșuată de a se efectua comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire. Raportat la argumentele arătate anterior, într-o astfel de ipoteză, procedura de comunicare a procesului verbal este considerată nelegal îndeplinită.
Nefiind comunicat în mod legal, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul verbal contravențional nu constituie titlu executoriu, astfel că, prin raportare la art. 632 alin.1 Cod procedură civilă, procedura de executare silită derulată în temeiul acestuia este lovită de nulitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. MEDIA PRINT S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. - Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C. și va anula executarea silită derulată de B.E.J. COPUZEANU F. T. în dosarul de executare nr. 1203/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA R. M. SRL, cu sediul în . Călărași CUI RO25302586, J_ reprezentată prin administrator M. I. R., în contradictoriu cu intimata C. SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 5.
Constată nulitatea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de intimata C. SA.
Dispune anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2925/2014 instrumentat de B. Copuzeanu F. T. și încheierea de încuviințare a executării silite.
Constată perimată executarea silită desfășurată în dosarul de executare silită nr.2925/2014 de B. Copuzeanu F. T..
Obligă intimata către contestatoare la plata sumei de 20 lei reprezentând taxă de timbru
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, 09.11.2015..
PREȘEDINTE GREFIER,
D. I. L. V.
RED- DI
Tehnored L.V.
Ex.4/ azi 19.11.2015.,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 197/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3445/2015. Judecătoria... → |
|---|
