Plângere contravenţională. Sentința nr. 1219/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1219/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1219/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1219/2015
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petentul M. N. și pe intimatul I.P.J. Călărași, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul M. N., personal, legitimat cu C.I. . nr._, asistat de avocat S. S.-A., în temeiul împuternicirii avocațiale . nr._/2012, aflată la fila 4 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, după care,
La interpelarea instanței, apărătorul petentului, învederează că Judecătoria Călărași este instanța competentă să soluționeze plângerea formulată. De asemenea, precizează că a luat la cunoștință de întâmpinarea formulată de intimat în cauză.
Instanța, având în vedere locul săvârșirii faptei contravenționale, în temeiul disp. art. 131 lin.1 C. proc. civ. raportat la art. 32 din O.G. 2/2001, constată existența competenței Judecătoriei Călărași din punct de vedere general material și teritorial și acordă cuvântul pentru dezbaterea probatoriului.
Avocat S. S.-A., având cuvântul, pentru petent, propune în susținerea plângerii proba cu înscrisurile depuse și proba testimonială constând în audierea unui martor iar cu privire la această din urmă probă se solicită a i se încuviința dreptul de a o propune după vizionarea probei video. Nu se opune probei cu înscrisuri și nici probei video propuse de către intimat prin întâmpinare.
Instanța în temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru intimat și proba video, apreciind că probele menționate sunt admisibile și pot duce la soluționarea plângerii.
Instanța procedează la administrarea probei video și constată administrată această probă.
La interpelarea instanței, apărătorul petentului, învederează că petentul insistă în administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului V. C., urmând a se dovedi cu acest mijloc de probă că persoana care intenționa să traverseze, de fapt, a ezitat să mai traverseze, iar, la momentul la care autoturismul a traversat „trecerea pentru pietoni” această persoană s-a apropiat de bordură.
Instanța deliberând asupra probei testimoniale propuse de petent, consideră, în raport de proba video deja administrată, că nu se mai impune audierea martorului, motiv pentru care respinge proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apărătorul petentului, având cuvântul, învederează că, nu mai are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Instanța, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, iar, în temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, declară terminată cercetarea procesului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru dezbaterea fondului cauzei.
Avocat S. S.-A., având cuvântul, pentru petent, solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal de contravenție, anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce și exonerarea petentului de la plata amenzii.
Se solicită a se reține că se mențin apărările referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție, în sensul că în acest act nu este indicat, în mod concret, locul săvârșirii contravenției. Astfel, se solicită, a se constata că,
se indică doar „. nu locul exact al intersecției, al marcajului de trecere de pietoni sau orice alt indiciu care privește localizarea faptei așa cum prevede art. 16 din O.G. 2/2001.
Pe fondul cauzei, se solicită a se constata că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar si din susținerile petentului rezultă că situația de fapt expusă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu corespunde adevărului, nu este cea reală, și că, în momentul în care acesta a trecut de marcajul pietonal pietonii care s-ar fi angajat în trecere au evitat să înceapă traversarea străzii.
Petentul apreciază în continuare că nu a încălcat nicio normă de circulație și, se solicită a se constata că procesul-verbal de contravenție este neîntemeiat și, să se dispună anularea acestuia. Totodată, în subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunilor cu sancțiunea avertismentului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2015, sub nr. de dosar_, petentul M. N. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/08.02.2015, întocmit de un agent constatator din cadrul I. Călărași.
Petentul a susținut, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
De asemenea, petentul a susținut că procesul verbal contestat nu a fost întocmit în mod legal de agentul constatator, întrucât acesta nu a indicat cu exactitate locul săvârșirii faptei contravenționale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile O.U.G. 195/2002.
În susținerea plângerii contravenționale petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării formulate, intimatul a depus, în copie, fișa de abateri contravenționale a petentului și CD-ul cu înregistrarea video a faptei comise.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/08.02.2015 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002. De asemenea, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
Petentul a semnat procesul verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei contravenționale.
Din examinarea plângerii contravenționale formulate, instanța consideră că petentul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției exclusiv prin raportare la fapta contravențională prev. de art. art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002, acesta neformulând niciun fel de critică cu privire la contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța nu poate reține susținerile petentului.
Astfel, din examinarea cuprinsului actului de sancționare, instanța constată că agentul constatator a consemnat în mod corespunzător locul săvârșirii faptei contravenționale, instanța având posibilitatea să verifice temeinicia situației de fapt prin raportare la mențiunile efectuate de agentul constatator.
Instanța apreciază și că, întrucât petentul a semnat actul de sancționare, agentul constatator nu avea obligația de a dispune semnarea acestuia și de către un martor asistent.
Așadar, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția de veridicitate menționată anterior.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat este întărită și de înregistrarea video a faptei comise, înregistrare din care se observă în mod indubitabil faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni ce erau angajați în mod regulamentar în traversarea străzii.
În consecință, instanța constată că înregistrarea video a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator.
În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, instanța apreciază prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petent se încadrează în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. N., domiciliat în mun. București, ., nr. 69, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., județul Călărași, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. L. B.
Red.N.R.M.
Thred.B.L.
Ex. 4/11.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1171/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
