Plângere contravenţională. Sentința nr. 1426/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1426/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1426/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1426
Ședința publică de la 12 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta F. E., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr.6/10.02.2015, întocmit de intimatul P. M..CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru petentă av.P. C.-A., în temeiul împuternicirii avocațiale nr.14/2015 și pentru intimat a răspuns consilier juridic A. S., în temeiul delegației de reprezentare atașată la fila 73 din dosar, lipsă fiind petenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care:
Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
La interpelarea instanței, av.P. C.-A. pentru petentă, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a arhitectului șef care este semnatarul procesului verbal de constatare a contravenției. Totodată precizează că prin răspunsul la întâmpinare a solicitat intimatului să depună înscrisuri din care să rezulte că semnatarul actului constatator face parte din categoria persoanelor prevăzute la art.27 al.5 din L 50/1991.De asemenea, revine și arată că invocă lipsa calității de agent constatator.
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului solicită respingerea excepției invocate de petentă raportat la prevederile art.27 al.5 din Lg.50/1991 R, și arată că șeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism este arhitectul șef, astfel că acesta are competența de a aplica sancțiuni.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate prin plângere și răspunsul la întâmpinare de către petentă. Având în vedere disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța apreciază că excepția lipsa calității de agent constatator a arhitectului șef și excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție și excepția prescripției dreptului de a constata contravenția invocate nu sunt excepții de procedură, ci sunt aspecte de fond ce țin de legalitatea actului atacat și urmează a fi analizate odată cu celelalte motive invocate prin plângere.
Instanța deschide cercetarea procesului și conform art.238 C.pr.civ. estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
În continuarea dezbaterilor se acordă cuvântul pe probe.
La interpelarea instanței, av.P. C.-A. pentru petentă, propune proba cu înscrisuri respectiv cele aflate la dosar și solicită în cadrul probei cu înscrisuri să i se pună în vedere intimatului să depună organigrama instituției din care să rezulte că șeful compartimentului de urbanism este una și aceeași persoană cu arhitectul șef sau ce calitate are această persoană, dacă face parte din categoria persoanelor abilitate de lege pentru semnarea procesului verbal de constatare a contravenției. Totodată solicită a i se pune în vedere intimatului de a depune HCL nr.75/2009 privind planul urbanistic general aferent mun.Călărași,. Depune la dosar un punct de vedere de specialitate întocmit de ..De asemenea, propune proba cu doi martori pentru a dovedi că de la data dobândirii imobilului respectiv octombrie 2014 și până în data de 10.02.2015 când este constatată săvârșirea contravenției petenta nu a făcut nicio îmbunătățire la imobil.
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului solicită respingerea probei cu înscrisuri propusă de petentă prin apărător, referitor la calitatea de reprezentant a șefului de urbanism nu este necesară o organigramă din partea autorității publice, această calitate rezultă ca efect a legii, șeful compartimentului de urbanism are calitatea de arhitect șef și în același timp este persoana împuternicită prin lege și nu în temeiul unei organigrame să constate și să aplice sancțiunea, apreciind ca nefiind necesară depunerea organigramei.
În ceea ce privește solicitarea petentei prin apărător de a depune HCL 75/2009 privind planul urbanistic general aferent mun.Călărași și proba testimonială, lasă la aprecierea instanței.De asemenea, propune proba cu înscrisuri respectiv cele atașate la întâmpinare și că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța conform dispozițiilor art. 254 al.4 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de părți respectiv cele atașate la dosar și proba cu înscrisuri propuse de intimat, respectiv cele atașate la dosar, având în vedere că administrarea probelor nu duce la amânarea judecății, ca fiind utile justei soluționări a cauzei.
Urmează a respinge solicitarea petentei de depunere la dosarul cauzei a organigramei primăriei și HCL 75/2009 privind planul urbanistic, ca nefiind utile soluționării cauzei. Totodată urmează a respinge proba testimonială, propusă de petentă prin apărător, ca nefiind utilă soluționării cauzei
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.P. C.-A. pentru petentă, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției, constând în exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii complementare de desființare a construcției, pentru motivele invocate în plângerea contravențională.Totodată precizează că înțelege să critice procesul verbal de contravenție pe motive de nelegalitate, în sensul că acesta a fost încheiat cu încălcarea disp. art.27 (5) din L.50/1991, întrucât nu a fost înaintat Primarului mun.Călărași pentru aplicarea sancțiunii sau pentru aprobarea propunerii de desființare de construcții, în cauză sunt doi agenți constatatori care au constatat săvârșirea faptei și care arhitect șef are calitatea dată de art.27 (5) din L 50/1991 este și organ de control al autorității publice locale aplicând sancțiunea amenzii de 1000 lei și făcând și propunerea de demolare a construcției, acordând termen la 15.03.2015, apreciind că modificările Lg.50/1991 nu mai permit să treacă la demolarea imobilelor, doar instanța are această calitate.
Pe fond, solicită a se avea în vedere toate aspectele menționate în plângerea formulată, precum și faptul că pe rolul Judecătoriei Călărași, toate persoanele care locuiesc pe Prel.Sloboziei li s-au întocmit procese verbale de contravenție.Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă, în sensul menținerii procesului verbal de contravenție contestat pentru motivele menționate în întâmpinare.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015 sub nr._, petenta F. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal 6 dresat de un agent constatator din cadrul Primăriei mun. Călărași și de arhitectul șef al mun. Călărași la data de 10.02.2015, pe care l-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că i-a fost aplicată sancțiunea cu amenda în cuantum de 1000 lei în baza art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, dispunându-se totodată și desființarea construcției.
În esență, petenta a criticat procesul-verbal sub aspectul legalității, invocând faptul că acesta nu a fost înaintat primarului pentru aplicarea sancțiunii și aprobarea propunerii de desființare a construcției. A apreciat că arhitectul-șef are calitate pentru a stabili amenda conform art. 27 alin. 5 din Legea 50/1991, dar nu are calitate pentru a stabili sancțiunea complementară constând în desființarea construcției. A mai arătat că în actul de constatare, deși sancțiunea complementară apare doar ca o propunere, s-a fixat termen de realizare, și, întrucât această sancțiune nu a fost fixată de primar sau instanță, ea este anulabilă.
A criticat procesul-verbal și sub aspectul imputabilității faptei, arătând că nu este autorul construcției, întrucât a cumpărat imobilul în anul 2014, moment la care construcția exista.
De asemenea, a arătat că procesul-verbal este nul absolut întrucât nu s-a descris locul săvârșirii contravenției, ci doar s-a menționat că imobilul se află pe . km 4, locație la care se găsesc mai multe imobile.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a arătat că este proprietara unui imobil construit în anul 1949 care a fost amenajată de foștii chiriași, petenta cumpărând imobilul în starea în care se află.
Petenta a susținut și faptul că nu o interesează în mod direct împrejurarea că imobilul este construit într-o zonă declarată neconstruibilă, atât timp cât în zonă s-au construit alte imobile, s-au realizat lucrări de racordare la rețelele de utilități și plătește taxe și impozite către primărie.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, planșe foto, și proba testimonială. A atașat un set de înscrisuri (f.8-49) conținând copii de pe procesul-verbal de constatare a contravenției cu dovada comunicării, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3469/20.10.2014 de BNP Ț. D.-C., încheieri de carte funciară nr._/21.10.2014 și_/30.09.2014, extrase de carte funciară cu schiță, acte de proprietate ale altor proprietari, planșe foto.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În răspuns la criticile petentei, intimata a arătat în primul rând că din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. 5 din Legea 50/1991 rezultă că au calitatea de a stabili sancțiuni 3 persoane, respectiv șeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism, președintele consiliului județean și primarul, neexistând o ordine de prioritate între aceste persoane. A mai arătat că șeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism este arhitectul șef, astfel că acesta are competența de a aplica sancțiuni.
Cu privire la lipsa calității de contravenient a petentei, intimata a arătat că din contractele de vânzare-cumpărare autentificate nu rezultă că imobilele transferate sunt aceleași cu construcția reprezentând spațiu de depozitare pentru care petenta a fost sancționată.
Intimata a combătut și critica petentei referitoare la locul săvârșirii contravenției arătând că în procesul-verbal s-a menționat ca loc al săvârșirii . 4, iar petenta a depus un plan de amplasament și delimitare a imobilului.
A mai arătat că din coroborarea informațiilor precizate de agenții constatator referitor la adresa și locul săvârșirii contravenției cu adresa de domiciliu a reclamantei și cu elementele de identificare ale martorului asistent, rezultă că fapta nu se putea produce și constata în afara localității de domiciliu a acesteia, respectiv mun. Călărași și că agenții constatatori au efectuat verificări la imobil și au constatat existența unei situații de fapt constând în edificarea imobilului la data controlului, 04.02.2015.
A mai arătat că, referitor la data construirii, aceasta poate fi stabilită numai de către proprietar prin prezentarea planșelor cadastrale, iar în speță proprietarul a refuzat să colaboreze.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal atacat, intimata a arătat, în esență, că în zona în care a fost construit imobilul, respectiv pe . 4, în Planul Urbanistic General aferent mun. Călărași aprobat prin HCL nr. 75/2009 este prevăzută o interdicție de construire până la elaborarea unei documentații de urbanism PUZ.
Invocând dispozițiile art. 59 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 839/2009, art. 28 alin. 1 din Legea 50/1991 și art. 561 din Legea 350/2001, intimata a conchis că organul de control care a constatat fapta imputată petentei și a aplicat sancțiunea contravențională este obligată să dispună luarea măsurilor de desființare a construcțiilor executate fără autorizație, fiind interzisă prin lege inițierea și aprobarea documentațiilor de urbanism pentru . construcțiilor executate fără autorizație. De asemenea, intimata a arătat că petenta nu poate să condiționeze . construcției edificate de emiterea și aprobarea PUZ în condițiile rezultate din lege
A mai arătat că în situația în care s-ar dispune anularea integrală a procesului-verbal atacat se creează o situație de fapt care contravine prevederilor legale în sensul că imobilul edificat de proprietar nu mai poate fi desființa, fiind menținută construcția ilegală.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 C.pr.civ.
În susținerea considerentelor din întâmpinare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. La întâmpinare a atașat, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6 din 10.02.2015, planșa foto, extras din planul urbanistic general.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat și dezvoltat o parte din considerentele plângerii, cu referire la argumentele din întâmpinare.
În plus, a invocat prescripția dreptului de a se aplica sancțiunea contravențională.
La termenul din 12.05.2015, instanța a calificat excepțiile de nulitate absolută și prescripție invocate de petentă ca fiind apărări de fond, urmând a fi analizate odată cu fondul cauzei în analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal.
La același termen, instanța a admis proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, considerându-se edificată pe baza acestora, a respins celelalte solicitări ale părților ca nefiind utile soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 6 dresat de agenți constatatori din cadrul Primăriei M.. Călărași, s-a constatat săvârșirea de către petenta F. E. a contravenției prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, constând în aceea că a ridicat o construcție fără autorizația de construire.
Ca situație de fapt ce fundamentează constatarea contravenției s-a consemnat în procesul-verbal că „în urma controlului efectuat la 04.02.2015, ora 13.15, la sediul/ santierul_ . 4 zona PIC s-au constatat următoarele: în urma efectuării controlului am constatat că numita F. E. a construit spațiu de depozitare pe terenul situat în ., fără să dețină autorizație de construire”.
În actul de constatare nu există nicio altă referire la situația de fapt constatată sau elementele de identificare ale imobilului la care se face referire.
În conținutul rezoluției de aplicare a sancțiunii întocmită de arhitectul șef al mun. Călărași s-a aplicat sancțiunea cu amenda în cuantum de 1000 lei și s-a propus desființarea construcției realizată ilegal, fără a se mai face vreo mențiune cu privire la identificarea construcției.
Din actele atașate la dosarul cauzei (f.10-46) instanța mai reține faptul că la adresa . 4 există mai multe imobile cu proprietari diferiți, dintre care cel puțin pentru o parte au fost deschise cărți funciare distincte. Conform afirmațiilor reprezentantului petentei, necombătute de reprezentantul intimatei, la adresa indicată există un număr de 23 de imobile teren+construcție.
De asemenea, din aceleași înscrisuri instanța constată că cel puțin 3 dintre aceste imobile sunt sau au fost în proprietatea petentei: pavilionul 1 apt. 1 (f.10), pavilionul 2 . 2 . – împreună cu F. G.).
De asemenea, instanța reține și faptul că în cartea funciară a imobilului situat în pavilionul 1 aparținând petentei este înregistrată o construcție C1 din cărămidă edificată în anul 1949.
Analizând aspectele de fapt reținute din probatoriul analizat, instanța constată că nu se poate stabili cu certitudine care este construcția pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională și pentru care s-a propus desființarea.
Față de această concluzie, nu se pot analiza susținerile părților privitoare la data realizării construcției, dacă există sau nu autorizație de construire, dacă este sau nu situată în zona de interdicție stabilită prin Planul Urbanistic General, dacă a fost sau nu edificată de petentă.
În drept, la soluționarea cauzei instanța are obligația conform art. 34 din OG 2/2001 să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal atacat și să decidă asupra sancțiunii.
Pentru a analiza legalitatea actului atacat, instanța va avea în vedere criticile petentei și dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Cu referire la criticile petentei referitoare legalitatea extrinsecă a procesului-verbal atacat, respectiv la lipsa calității arhitectului șef de a aplica sancțiuni, instanța reține că, potrivit art. 26 alin. 5 din legea 50/ 1991 „Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția”, iar potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 50/1991, arhitectul-șef este un funcționar public cu funcție de conducere, îndeplinind atribuțiile funcției de șef al compartimentului/structurii de specialitate, cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții, și care are în competență inclusiv organizarea și exercitarea controlului propriu privind disciplina în construcții.
Ca atare, având în vedere calitatea stabilită de lege a arhitectului șef de conducător al compartimentului de coordonează activitatea de urbanism și organ de specialitate în domeniul controlului privind disciplina în construcții, instanța constată neîntemeiată critica petentei privind lipsa calității acestuia de persoană împuternicită să aplice sancțiunile prevăzute de lege.
Având în vedere și dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea 50/1991, instanța constată că arhitectul șef, ca persoană împuternicită să aplice sancțiuni, este de asemenea îndreptățit să dispună luarea măsurilor de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia și stabilirea termenului în care să fie executate aceste măsuri, urmând ca dispoziția acestuia să fie validată/invalidată de autoritatea administrației publice competente să emită autorizația de construire/desființare, conform art. 28 alin. 2 din Legea 50/1991 coroborat cu dispozițiile Ordinului MDRL 839/2014.
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că arhitectul șef al mun. Călărași avea competența prevăzută de lege pentru a stabili sancțiunea contravențională și a dispune măsuri de desființare a unei construcții realizate fără autorizație, fixând totodată și termenul de conformare, astfel încât critica petentei privind lipsa competenței arhitectului șef de a dispune aceste măsuri este neîntemeiată. Faptul că dispoziția de luare a măsurilor de desființare a construcției a fost redactată sub forma unei propuneri nu ridică niciun dubiu asupra poziției exprimate de arhitectul șef, ci trebuie privită prin prisma posibilității de validare sau invalidare a acestor măsuri de către organul administrației publice locale competent.
Cu privire la criticile referitoare la legalitatea intrinsecă a procesului-verbal atacat, referitoare la locul săvârșirii faptei și descrierea faptei, instanța reține că potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: … descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită…”.
Relativ la obiectul cauzei de față, instanța constată că pentru a descrie în mod corespunzător fapta comisă de contravenient și locul săvârșirii, agenții constatatori aveau obligația de a identifica în mod corespunzător construcția a cărei edificare fără autorizație este invocată în procesul-verbal.
Astfel, având în vedere dispozițiile coroborate ale art. 47 din OG2/2001 și pe cele ale art. 194 lit. c C.pr.civ., se reține că „pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, . în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz.” Această dispoziție legală, chiar dacă este situată în secțiunea dedicată elementelor cererii prin care este sesizată instanța, instituie o dispoziție generală aplicabilă ori de câte ori o instanță are de analizat o cauză ce implică un imobil.
Pentru ca instanța să-și poată îndeplini rolul de control judecătoresc legalității procedurii de constatare și a actului de sancționare conferit de art. 34 din OG 2/2001 este absolut necesar ca în cuprinsul procesului-verbal să existe o situație de fapt care să conțină cel puțin elementele esențiale pentru a caracteriza univoc fapta imputată, împiedicând orice confuzie.
Ori, în situația de față, astfel cum s-a reținut din analiza probelor, descrierea situației de fapt consemnată de agentul constatator poate fi aplicată oricărui imobil existent la adresa . 4.
De asemenea, astfel cum s-a reținut anterior, lipsa unei identificări minime a imobilului împiedică instanța să analizeze susținerile părților privitoare la data realizării construcției, să stabilească dacă există sau nu autorizație de construire, dacă este sau nu
situată în zona de interdicție stabilită prin Planul Urbanistic General, dacă a fost sau nu edificată de petentă.
Față de aceste argumente, instanța constată că omisiunea agenților constatatori de a consemna în procesul-verbal elemente minime de identificare a construcției conduce la o imposibilitate a analizării temeiniciei procesului-verbal atacat, ceea ce constituie o vătămare suficientă a intereselor protejate de lege ale petentei pentru a conduce la anularea procesului-verbal atacat.
Această concluzie nu este afectată de afirmația intimatei privind lipsa de colaborare a petentei la întocmirea procesului-verbal, având în vedere că este absolut nerezonabil să se considere că intimata are nevoie de concursul unei persoane fizice pentru a identifica un imobil aflat pe teritoriul unității administrativ teritoriale pe care îl administrează.
În consecință, instanța urmează să constate că procesul-verbal nr. 6 dresat de un agenți constatatori din cadrul Primăriei Călărași și de Arhitectul șef al mun. Călărași la data de 10.02.2015 este lovit de vicii de formă care fac imposibilă analizarea temeiniciei, astfel că urmează să dispună anularea procesului-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta F. E., cu domiciliul în mun. Călărași, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata P. MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, . A, jud. Călărași, reprezentată prin primar D. D.-Ș..
Anulează procesul-verbal nr. 6 dresat de un agenți constatatori din cadrul Primăriei Călărași și de Arhitectul șef al mun. Călărași la data de 10.02.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Ptr.dl.judecător N.L.P, aflat în C.O.
prezenta se semnează de
PREȘEDINTE,
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/AZI 11.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1877/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1543/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
