Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 5947/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.266
Ședința publică de la 26.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Grefier Ș. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe petentul D. I. și pe intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângerea contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul personal, lipsă fiind intimatul I. Călărași.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În consecință, în considerarea prevederilor art. 238 alin. 1 C.proc.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului. Instanța estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Instanța i-a act că intimata nu a depus întâmpinare, și în baza art. 208 al. 3 C.proc. civilă, constată că intimata a decăzut din dreptul de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, și de propune probe.
Petentul, având cuvântul, în susținerea plângerii solicită admiterea probelor cu înscrisurile existente la dosar și audierea martorului prezent. Deliberând asupra probelor cu înscrisuri și cu un martor propuse de către petent, instanța le apreciază ca fiind admisibile potrivit legii, concludente și utile soluționării cauzei, motiv pentru care, le încuviințează în temeiul art. 255 alin. 1 C.proc.civ.
În continuarea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. C.proc.civ. se procedează la audierea martorului D. C. depoziția acestuia fiind consemnată potrivit art. 323 C.proc.civ. și atașată la dosar.
La interpelarea instanței petentul precizează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Probele administrate în cauză, în special declarația martorului, dovedesc inexistența faptei contravențională. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 10.09.2014 și înregistrată sub nr._, petentul D. I., având CNP_, domiciliat în ., județul Călărași, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.09.2014, dresat de un agent din cadrul Inspectoratului de poliție al județului Călărași, cu sediul în Călărași, . A, județul Călărași, CUI_.
În motivarea plângerii, reclamantul a solicitat anularea procesului verbal sus menționat precum și măsura suspendării dreptului de a conduce. Consideră ca procesul verbal . nr._/O2.09.20l4 este nelegal și netemeinic pentru următoarele considerente: s-a reținut în cuprinsul procesului verbal că în data de 02.09.2014 ora 09.45 a condus autoturismul Ford cu numărul CL O9 LUA pe . la intersecția cu . depășit un alt autovehicul pe trecerea de pietoni punând în pericol circulația. Solicită a se observa faptul că în viziunea agentului constatator a depășit într-o zona interzisa, fără ca acesta sa facă precizarea că atât el cât și alte 5 autoturisme care se aflau în coloana a depășit un autoturism de SCOALA care s-a oprit în intersecție fără să mai poată porni, al cărei conducător auto a folosit luminile de avarie făcându-i să înțeleagă ca îl puteau depăși acesta având o defecțiune.
A mai arătat reclamantul că, deși contravenția reținută în sarcina sa ar atrage în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, sancțiune ce trebuia luata de către agentul constatator prin același proces verbal prin care a aplicat și sancțiunea principală, în cuprinsul procesului verbal de contravenție aceste aspecte nu sunt menționate, fapt ce duce la imposibilitatea cunoașterii de către reclamant perioadei de la care curge suspendarea dreptului de a conduce agentul specificând doar "PC SE RETINE 30 DE ZILE”. Totodată, solicită a se ține seama și de faptul că are o anumită vârstă care îl recomandă la calm și așteptare însa nu putea să rămână în coloana sa blocheze traficul în aceasta situație din moment ce nu se afla pe o trecere de pietoni ci într-o intersecție dirijată unde este permisă și depășirea.
În drept, reclamantul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001, precum și pe declarațiile clientului pe care îl transporta în direcția Policlinicii nr. 2, dar și ale conducătorilor auto ce se aflau în spatele său în acel moment.
Cererea a fost legal timbrată.
Deși i-au fost comunicate cererea și înscrisurile atașate acesteia, în conformitate cu prevederile art. 201 și art. 205 din C. pr. civ. pârâtul nu a depus întâmpinare, nu a formulat un punct de vedere scris cu privire la pretențiile reclamantului și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exercita dreptul la apărare. De asemenea, Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași nu s-a conformat dispoziției instanței de a depune la dosar înregistrarea video a faptei contravenționale, în eventualitatea în care deține respectiva înregistrare.
La termenul de judecată, din data de 26.01.2015, când procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant și a audiat martorul propus de acesta.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 02.09.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, petentul D. I. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și cu măsura complementară ce constă în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru nerespectarea regulilor privind depășirea.
În fapt, agentul constatator a reținut că, la data de 02.09.2014, ora 09.45, reclamantul a condus autoturismul Ford cu numărul CL O9 LUA pe . municipiul Călărași, iar la intersecția cu . depășit un alt autovehicul pe trecerea de pietoni punând în pericol circulația.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În prezenta cauză, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în speță nu exista cauze de nulitate absolută a procesului verbal. De altfel, în plângerea contravențională, reclamantul nu invocă astfel de motive, susținând că nu a comis fapta contravențională
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, instanța reține aspectele care vor fi arătate în continuare.
Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că în situația contravențiilor rutiere atunci, când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală”(cauzele Neata împotriva Românei si I. P. împotriva României).
Prin prisma acestor criterii și în special a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califica contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație in materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D. P. contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).
În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.
Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă, pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.
Doctrina judiciară în materie a opinat că în astfel de împrejurări probele posibile pot fi martorii oculari, iar pentru polițiștii aflați în misiune cu autoturisme pe care sunt montate dispozitive de filmare, înregistrările abaterii consemnată în procesul-verbal de contravenție. Ori, în cazul de față, agentul constatator nu a pus la dispoziția instanței înregistrarea video a faptei sancționate deși a fost solicitat în acest sens de instanță prin adresa din data de 22.10.2014 (fila 22) pe care intimatul a primit-o la data de 24.10.2014 (dovada de înmânare, fila 24). Mai mult, martorul ocular audiat în cauză la cererea reclamantului a declarat că, în momentul trecerii intersecției în care a fost constatată fapta contravențională, reclamantul a evitat un autoturism – școală care era oprit în intersecție, iar reclamantul nu avea altă soluție (declarația martorului D. C.).
De altfel, întregul act constatator este completat de agentul I.P.J. Călărași într-o modalitate foarte greu lizibilă, ceea ce provoacă dubii în legătură cu existența faptei constatate.
În consecință, întrucât I. Călărași nu a formulat întâmpinare, nu a prezentat un punct de vedere scris cu privire la pretențiile reclamantului, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exercita dreptul la apărare și nu s-a conformat dispoziției instanței de a depune la dosar înregistrarea video a faptei contravenționale, agentul constatator nu a dovedit temeinicia acuzației îndreptate împotriva petentului D. I., probele administrate neputând înfrânge prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Mai mult decât atât, probele administrate au confirmat, așa cum s-a arătat mai sus și cum a susținut reclamantul în cererea de chemare în judecată, inexistența faptei contravenționale.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de reclamantul D. I., având CNP_, domiciliat în com. Modelu, ., județul Călărași în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în Călărași, . A, județul Călărași, CUI_.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.09.2014 emis de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător O. S. Ș. E.
Red. S.O.
Dact. S.E.
5ex/24.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
