Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3692/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3692/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 3692/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR.3692
Ședința publică din data de 3.12.2015
Instanța compusă din:
Președinte - E. D. E.
Grefier - D. M.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată reclamantul G. P. împotriva pîrîtei G. F., avînd ca obiect modificare program vizitare minor .
La apelul nominal s-au prezentat pentru reclamant ,av. Luțeanu și pârâta, asis. de av. I., lipsă fiind reclamantul și autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, învederându-se instanței că la dosar autoritatea tutelară din cadrul Primăriei mun. Călărași a depus ancheta socială de la domiciliul pârâtei, precizând că cea de la domiciliul reclamantului nu a fost efectuată întrucât nu a fost găsit la domiciliu și nu a dat curs invitației de a se prezenta la sediu, dar și că reclamantul a depus la dosar înscrisuri și un set de planșe fotografice, aflate la filele 130- 140,după care:
Av. I., pentru pârât, nu mai insistă în efectuarea referatului de anchetă socială de la domiciliul reclamantului ,situat în . la dosar acte, respectiv cele aflate la filele 142-153 din dosar,înmânând un exemplar și apărătorului reclamantei. Menționează că nu mai sunt alte probe de administrat.
Av. Luțeanu, pentru reclamant, având cuvântul, precizează de asemenea faptul că nu mai sunt alte probe de administrat.
Instanța ia act că nu mai sunt alte probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul pentru susțineri.
Av. Luțeanu,pentru reclamant,avînd cuvîntul,solicită respingerea excepției invocată de pârâtă și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .
Menționează faptul că în acest moment reclamantul este plecat împreună cu minora în Italia, față de faptul că ea este înscrisă la cursuri acolo și datorită faptului că a lipsit, a fost nevoit plece împreună cu ea pentru a nu risca să fie sancționat de autoritățile italiene.
Solicită ca instanța să analizeze posibilitatea părților de a respecta programul de vizită așa cum a fost stabilit,având în vedere că pârâta o perioadă de 3 ani de zile nu a făcut nici un efort pentru stabili o legătură cu minora .
Menționează că reclamantul de o perioadă lungă de timp lucrează în Italia, astfel că pârâta nu o poate vizita după programul stabilit prin sentință și că datorită faptului că aceasta a formulat nenumărate plângeri reclamantul a fost nevoit să vină în țară, întrerupându-și activitatea de acolo, însă acesta niciodată nu s-a opus ca pârâta să mențină legăturile cu minora. Totodată arată că programul stabilit de instanță a avut la bază vârsta fetiței de la acel moment,urmând a se analiza dacă el program mai corespunde nevoilor și interesului minorei.
Solicită, pentru a se evita alte traume să i se permită pârâtei să mențină legăturile cu minora în prezența reclamantului sau a unui membru al familiei acestuia, în sediul unei clădiri din cadrul Protecției Copilului .
Av. I. pentru pârâtă, având cuvântul, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocată, față de faptul că reclamantul nu a justificat interesul și pe fond solicită respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes.
Menționează că din practica națională, dar și CEDO, rezultă faptul că primează interesul superior al copilului, astfel că relațiile dintre părinți și copii nu pot fi restrânse decât în anumite condiții .
Precizează faptul că pârâtei îi este îngrădit dreptul a de lua legătura cu minora și că aceasta deși a mers și în Italia pentru a-și vedea copilul ,nu a fost lăsată sub motivația că hotărârea pronunțată în România nu este valabilă pe teritoriul Italiei. Învederează că în realitate minora este doar înscrisă la grădinița din Italia, însă ea nu frecventează cursurile, este dusă la cerșit și că din probele administrate a reieșit cu certitudine faptul că ea nu este sociabilă, este influențată de reclamant,care prin atitudinea sa agresivă, nepoliticoasă, manifestată în prezența minorei,atunci când pârâta merge să o vadă, nu face decât să înrăutățească situația de fapt.
Solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant întrucât acesta îi îngrădește minorei dreptul de a avea legături cu mama ei.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 12.06.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul G. P.,CNP_, domiciliat în Călărași,. A,jud. Călărași, a chemat în judecată pe pîrîta G. F.,CNP_, domiciliată în Călărași,. 22, ., ., solicitând modificarea programului de vizită stabilit, conform S.C. nr. 3953 din 24.10.2011 a Judecătoriei Călărași .
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin S.C. nr. 3953 din 24.10.2011 a Judecătoriei Călărași i s-a stabilit pârâtei un program de vizită pentru minora M. L., respectiv: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în ziua de joi, între orele 17:00-19:00, precum și în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în ziua de duminică, între orele 17,00- 19,00, în zilele de naștere ale minorei, între orele 17.00-20.00, iar în situația în care sunt planificate excursii în această zi, va lua fetița la domiciliul ei, cu o zi înainte de ziua de naștere, între orele 17:00-20:00; două săptămâni consecutive anual,în perioada de vară, respectiv o săptămână în luna august și o săptămână în luna septembrie; în anii cu număr impar va lua fetița la domiciliul său în prima zi de C. și a doua zi de Paști, iar în anii cu număr par, a doua zi de C. și în prima zi de Paști. A mai adăugat că de o perioadă lungă de timp lucrează în Italia cu contract de muncă și are și un domiciliu stabil unde locuiește împreună cu familia, inclusiv cu minora M. L., astfel că pârâta nu o poate vizita după programul stabilit de instanță, prin sentința mai susmenționată, motiv pentru care pârâta a formulat nenumărate plângeri în sensul că nu ar respecta hotărârea pronunțată, aspect nereal întrucât nu își poate pierde locul de muncă. A mai adăugat că în realitate nu se opune ca pârâta să-și viziteze copilul, însă având în vedere că nu stă în țară ci mai mult în Italia unde lucrează, este imposibil de realizat, motiv pentru care solicită să se dispună modificarea programului de vizită, în sensul de a o vizita ori de câte ori dorește la domiciliul său din Italia, pe cheltuiala ei și o săptămână în luna august, în țară.
În dovedirea cererii sale reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriu ,martori și înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copiile C.I. ,copia certificatului de naștere al minorei, S.C. nr. 3953 din 24.10.2011 a Judecătoriei Călărași, contractul de muncă din Italia .
În drept a invocat prev. art. 530,531 C.civ,cererea fiind legal timbrată.
La data de 15.06.2015 instanța a dispus comunicarea acțiunii către pârâtă.
La data de 1.07.2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind lipsită de interes. A mai adăugat că practica CEDO consacră faptul că în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial, respectându-se dreptul fundamental al lui și al părintelui, de a obține și întreține relații personale, în mod constant și nerestrictiv. A mai arătat că pârâtul, prin cererea formulată, restrânge dreptul mamei copilului și nu justifică apărarea interesului superior al lui de a întreține relații personale cu mama sa.
Pe fond a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 2779/21.07.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei pe baza acordului părților și încredințarea minorei M.-L., născută la data de 23.02.2011 spre creștere și educare reclamantului, luându-se act de acordul părților. A mai precizat că s-a lăsat influențată de acesta, care i-a cerut să divorțeze prin acord sub pretextul că va primi o moștenire de la tatăl său, însă după divorț, pârâtul a început să lipsească de acasă și i-a găsit mesaje pe telefonul de la o altă femeie,astfel că și-a dat seama de adevăratul motiv de
divorț. A mai menționat că datorită scandalurilor pe care pârâtul le provoca după divorț, într-o noapte, în jurul orei 03:00, s-au certat și s-au despărțit însă nu a putut să-și i-a minora, datorită orei foarte târzii. A mai adăugat că s-a întors a doua zi și că a găsit o altă femeie, care nu i-a permis să ia fetița cu ea și că în mai puțin de o săptămână, cei doi au plecat cu fetița în Italia. A mai menționat că după plecarea lor a plecat și ea, în aceeași localitate din Italia, unde cei doi plecaseră cu minora și că deși a încercat de nenumărate ori să i-a legătura cu minora, nu i s-a permis, motivat de faptul că nu are drept de vizită stabilit de lege. A mai menționat că prin sentința civilă nr. 3953/24.10.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași,i-a fost încuviințat un program de legături personale cu minora, însă pârâtul nu a respectat niciodată programul stabilit, astfel că a fost imposibil să își vadă fetița,cu atât mai puțin să o ia în domiciliul său. A mai învederat că pârâtul îi spunea că hotărârea din România nu este valabilă și în ItaIia. A mai adăugat că datorită comportamentului pârâtului, care nu îi permite să aibă legături personale cu minora și care, uneori, o agresa fizic a sesizat, organele de politie, conform adresei nr. 52/I/_, pe care o anexează la cerere, formulând totodată plângere pentru nerespectarea hotărârii judecătorești ,dosar nr. 3169/P/2015, pârâtul fiind amendat în acest dosar de 2 ori, deoarece a adresat cuvinte injurioase martorei propuse de ea, în fața organelor de poliție. A mai învederat că a angajat și un detectiv, având probe video și foto din care reiese că minora a fost folosită la cerșit,în ajunului Crăciunului anului 2013, în Italia, așa cum a exploatat-o și pe ea,începând cu vârsta de 15 ani, pe când erau concubini. A mai menționat că minora este subdezvoltată pentru vârsta ei, are dantura distrusă, nu merge la grădiniță, nu socializează, că în perioada octombrie 2014- martie 2015, pârâtul a plecat cu minora în Italia, îngrădindu-i orice drept, o influențează pe minoră să nu vorbească cu ea, o manipulează, spunându-i că este o persoana rea și o șantajează emoțional, nu o lasă să o îmbrățișeze ,iar la ultima vizită, minora avea părul vopsit. A mai precizat că în conformitate cu tradiția lui, reclamantul fiind de etnie romă, minora trebuie să se căsătorească la vârsta de 14 ani, astfel că a solicitat sprijinul Direcției de Asistență Socială Călărași, care a monitorizat și evaluat respectarea programului stabilit de instanță, întocmind rapoarte cu cele constatate ,iar în cel din data de 14.05.2015 se reține ca minora nu e sociabilă, nu merge la grădiniță și că numita Memețel V., concubina pârâtului nu are o atitudine favorabilă în privința ei. În raportul de monitorizare din data de 25.05.2015 se arată că pârâtul a declarat că nu este de acord să o ajute pe fiica sa să-și cunoască mama și să se obișnuiască cu prezența ei, deoarece fiica sa are deja o mama . A mai adăugat că nu poate stabili relații personale cu minora după programul stabilit de instanță, pârâtul nu i-a permis exercitarea acestui drept niciodată. A mai adăugat că întotdeauna și-a respectat obligația de întreținere a minorei, stabilită de instanță, deși nu este convinsă că banii sunt folosiți în interesul minorei, chiar si atunci când pensia de întreținere, cu rea -credință, i-a fost returnată de pârât, ea a achitând, ulterior, când a găsit momentul oportun și restanțele .
A mai arătat că deși reclamantul susține că lucrează cu contract de munca în Italia, contractul de muncă este încheiat între el și fratele său, fiind aplicată o ștampilă indescifrabilă și din conținutul său nu reiese dacă este înregistrat la organele competente din Romania sau din Italia, astfel că este cert că acesta nu dorește decât să o îndepărteze de fetiță, scopul lui fiind acela de a o exclude definitiv din viața ei. A mai menționat că prin faptul că pârâtul îi îngrădește dreptul, pe care nu a lăsat-o niciodată să și-l exercite, lezează interesul superior al minorei,care are dreptul de a accesa nelimitat ambii părinți, pentru a dezvolta relații echilibrate și armonioase cu aceștia.
În dovedire a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriu, martori, anchetă psihosocială, înscrisuri, depunând la dosar copie CI, sentința civilă de divorț,sentința civilă prin care i s-a stabilit un program de vizitare al minorei,certificatul de naștere al minorei, un contract încheiat cu un investigator privat, un referat de anchetă socială de la domiciliile părților, rapoarte de monitorizare întocmite de Direcția de Asistență Socială, dovezi din care reiese plata pensiei de întreținere,plângeri formulate la diverse organe ale statului pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, o . acte aflate la filele 92-116, respectiv 121-124 și o înregistrare pe suport CD .
În drept a invocat art. 33, 205-208 C.p.c.
La data de 1.07.2015 s-a dispus comunicare întâmpinării către reclamant, însă acesta nu a formulat un răspuns la ea în termenul prevăzut de lege.
La data de 15.07.2015 în baza art. 201 al.4,5 C.p.c instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, pentru data de 17.09.2015, când instanța a admis în parte probele propuse de părți, apreciind că se impune audierea doar a câte unui martor ,pentru fiecare parte, iar în ceea ce privește evaluare psihologică a minorei de către DGASPC Călărași a respins-o, față de faptul că nu există în cadrul acestei instituții un specialist care să o poată efectua. Totodată la același termen a unit excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă,prin întâmpinare, cu fondul cauzei, apreciind că se impune,pentru soluționarea ei, administrarea acelorași probe ca și pentru fond.
La termenul din 22.10.2015 instanța a procedat la interogarea scrisă a părților, răspunsurile date fiind consemnate în scris și aflate la dosar.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului a reieșit că acesta locuiește împreună cu minora și cu actuala sa soție, cu care are un copil în prezent major, într-un imobil compus din 3 camere mobilate și dotate corespunzător. A mai reieșit că acesta mai are în proprietate un imobil situat pe . perioada de iarnă nu locuiește acolo întrucât nu este finisat și nu are sistem de încălzire. A mai rezultat că minora era îngrijită corespunzător și că este înscrisă la o grădiniță din Italia.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei a reieșit că aceasta locuiește în prezent ca tolerată într-un imobil compus din 2 camere, mobilate parțial,cu bunuri personale, având condiții bune de locuit și că este angajată, având un venit net de 800 lei lunar.
Părțile au mai depus înscrisuri, reclamantul pe cele aflate la filele 131-140, iar pârâta pe cele de la filele 142-153.
Martora I. Ș., audiată la cererea reclamantului, a arătat că locuiește pe aceiași stradă cu el, casa ei fiind în spatele casei lui ,iar pe pârâtă o cunoaște de mulți ani ,întrucât a stat în gazdă la fratele său . A mai arătat că părțile au fost împreună câțiva ani de zile și s-au despărțit când fetița lor avea 4-5 luni. A mai arătat că din câte știe prima dată pârâta a venit să vadă fata când aceasta avea 3 ani și știe că nu au fost probleme în sensul că au mers în parc, aici în țară, dar și în Italia a văzut-o,însă au apărut neînțelegeri ,din câte știe, mai târziu ,când a introdus diverse acțiuni în instanță, iar fetița a crescut și a început să o respingă. Martora a mai adăugat că din câte știe reclamantul se ocupă în Italia de fier vechi și că a locuit cu fetița atât în țară, cât și acolo, însă de când cu procesele nu au mai plecat și că nu știe ce condiții are el în Italia însă aici știe că are condiții bune de trai și locuiesc și la .. A mai menționat că în urmă cu 2 luni de zile pârâta a văzut fetița chiar în domiciliul său ,însă cu mare greutate ,pentru că are o reacție de respingere și fuge când își vede mama. A mai precizat că pârâta a venit să ia fetița însă aceasta a refuzat să meargă cu ea și că i se pare dezvoltată bine ,este înscrisă în Italia la școală, însă pentru că au locuit în țară nu a avut posibilitatea să se ducă, că aceasta este un copil sociabil. A mai învederat că fetița a stat în Italia cca. 6-7 luni pe an și știe că vorbește și limba italiană. A mai arătat că a auzit în mai multe rânduri că atunci când venea inițial la vizită lucrurile decurgeau bine între părți până în momentul în care fetița fugea și atunci începeau și schimburile de cuvinte între părți și că personal a stat de vorbă cu minora și a sfătuit-o să accepte vizitele mamei însă a refuzat hotărât. A mai precizat că de fiecare dată când pârâta lua copilul în parc mergea și concubina reclamantului și că în momentul în care au început procesele a început și cearta dintre părți și că probabil faptul că minora a venit la procese cu reclamantul a determinat-o să își schimbe atitudinea față de mamă și crede că dacă ar mai fi avut răbdare, fiind mai mică la acea vreme s-ar fi apropiat altfel de ea.
Martora E. S., audiată la cererea pârâtei ,a arătat că personal nu a avut nici o dispută cu vreuna dintre părți, însă într-o anumită împrejurare când s-a aflat cu reclamantul în biroul executorului judecătoresc ,întrucât a însoțit-o pe pârâtă ,acesta i-a făcut un semn din care a dedus că ar atenta la viața ei . A mai arătat că a cunoscut-o pe pârâtă în noiembrie anul trecut la sala regatului, amândouă având aceiași confesiune religioasă, respectiv Martorii lui Iehova și că pârâta i-a solicitat să o însoțească la vizită, atât ei cât și altor colegii de confesiune, motivat de faptul că ar fi violent reclamantul . A mai arătat că pârâta locuiește într-un imobil închiriat, pe aceiași scară cu părinții săi și că a fost în mai multe rânduri cu ea la vizită și a constatat că în momentul în care se apropia de poartă, fetița devenea timorată, spunea că nu vrea să o vadă, că nu este mama ei și fugea înapoi în curte și chiar dacă reclamantul o aducea înapoi cu mari insistențe atitudinea fetiței era aceiași. A mai menționat că i s-a părut că fetița este timorată de reclamant și că l-a auzit pe acesta într-o declarație la poliție spunând că „ ce trebuie să fac ca să o determin să-și vadă mama să-i trag iar o mamă de bătaie ”. A mai precizat că de multe ori comportamentul reclamantului a fost necorespunzător ,a avut un limbaj vulgar și obscen față de pârâtă, în fața copilului și crede că dacă nu ar fi fost în mașină poate le-ar fi și bătut, el fiind deranjat de vizitele lor .A mai menționat că din luna mai până în noiembrie când ea a însoțit-o la vizite ,pârâta a adus pachete fetiței, însă de multe ori ele rămâneau aruncate pe jos „ ea fiind acuzată că lucrurile fie sunt vechi, fie alimentele sunt expirate, însă hainele pe care le-a văzut erau noi, ca de altfel și jucăriile .
Instanța, analizînd actele și lucrările dosarului ,a reținut următoarea situație de fapt: în urma relațiilor de căsătorie dintre părți a rezultat minora M. L., născută la data de 23.02.2011 .Prin S.C. nr. 2779 din 21.07.2011 a Judecătoriei Călărași s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar minora a fost încredințată, cu acordul părților, reclamantului spre creștere și educare.
Prin S.C. nr. 3953 din 24.10.2011 a Judecătoriei Călărași, pârâtei i s-a încuviințat vizitarea minorei .
Reclamantul a promovat prezenta acțiune solicitând modificarea programului de vizitare, motivat de faptul că acesta nu mai corespunde nici cu vârsta minorei,care a crescut ,dar nici cu programul și realitățile vieții acesteia, întrucât el locuiește împreună cu ea ,mare parte din an în Italia, astfel că se impune schimbarea acestuia.
Pîrîta nu a fost de acord cu cererea reclamantului, învederând că acesta i-a încălcat programul de vizitare stabilit, nu numai în țară, dar și în Italia, unde a motivat că hotărârea nu este valabilă .Totodată ea a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamant, motivat de faptul că nu este în interesul minorei să i se cenzureze legăturile cu mama.
După punerea în discuție a părților a excepției mai sus arătată, ce a fost unită cu fondul cauzei, instanța a respins-o apreciind că este neîntemeiată .
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere faptul că interesul la momentul promovării acțiunii reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus-o în mișcare,iar el trebuie să fie personal și direct, născut și actual și legitim.
Instanța a apreciat că prin înscrisurile depuse în cauză reclamantul a făcut dovada interesului pe care-l are în promovarea prezentei acțiuni și care nu trebuie confundat cu interesul superior al minorului .
Astfel, reclamantul a depus la dosar acte din care rezultă că din anul 2011 are un contract de muncă subordonată cu fratele său,încheiat în Italia, unde este și înregistrat în evidențe ca plătitor de taxe ( filele 13-14), că din anul 2012 are încheiat un contract de închiriere pe o durată de 5 ani ,pentru un imobil din Italia, dar și că minora este înscrisă la o grădiniță de acolo pentru anul 2015-2016 ( filele 131, 134 ),demonstrând astfel că petrece o parte din an în străinătate, aspect confirmat și de martora audiată la cererea sa.
Având în vedere înscrisurile mai sus arătate ,interesul său de a solicita modificarea programului de vizitare al minorei de către pârâtă este legitim întrucât aparent el nu poate respecta hotărârea judecătorească pronunțată în România, dar este și născut și actual, dar și personal și direct.
Pe de altă parte însă, faptul că reclamantul are interesul de a promova prezenta acțiune nu înseamnă neapărat că acesta coincide și cu interesul minorei de a păstra legăturile personale cu mama sa .
Prevederile art.401 C. civ. stipulează că și părintele separat de copilul său, are dreptul de a păstra legăturile personale cu acesta și de a veghea la creșterea și educarea lui profesională .
Întrucât domiciliul copilului se află la reclamant ,este normal ca și pârâta să păstreze legăturile cu fiica sa ,iar relațiile trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară numai în condiții deosebite, pentru protejarea copilului,ori în speță, nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte că pârâta ar reprezenta vreun pericol pentru aceasta.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că nu poate să-i permită pârâtei vizitarea copilului în fiecare săptămână din lună, în condițiile în care el locuiește efectiv în Italia, însă probele administrate în cauză au arătat că, cel puțin pe parcursul acestui an, el a locuit cu familia în țară, iar martora I., audiată la cererea lui a precizat că în mod normal petrece 6 luni în țară ,iar restul în străinătate. O dovadă în acest sens o reprezintă și concluziile referatelor de anchetă socială efectuate în cauză, care arată faptul că acesta locuiește în România o bună parte din an,vara la casă,iar iarna la .="BodyText"> Faptul că reclamantul desfășoară anumite activități în Italia, petrecându-și timpul în țară, dar și acolo, nu reprezintă însă o justificare corespunzătoare, pentru limitarea relațiilor dintre mamă și fiică, ba mai mult decât atât dacă aceste relații,care oricum în prezent sunt afectate în parte și datorită animozităților dintre părți, s-ar restrânge ,în timp legătura dintre cele două s-ar rupe iremediabil,mai ales că fetița este la o vârstă când a început să conștientizeze. Este adevărat că reclamantul a depus la dosar un act din care rezultă minora a fost înscrisă la grădinița în Italia,pentru anul 2015-2016,însă aceasta nu reprezintă un impediment sau un argument pentru modificarea programului de vizitare, câtă vreme ea poate fi înscrisă la grădiniță și în țară ,iar în același timp să păstreze și legăturile cu mama sa . Mai mult decât atât, reclamantul trebuie să conștientizeze că minora are nevoie de stabilitate ,cu atât mai mult cu cât urmează să meargă la grădiniță, iar apoi la școală, astfel că nu mai poate fi plimbată între cele două țări, întrucât există riscul să nu se poată adapta schimbărilor, iar în final să fie nevoită să abandoneze cursurile școlare tocmai pentru faptul că nu le-a frecventat suficient.
În plus, atât din considerentele sentinței de divorț, cât și din cele ale sentinței de stabilirea legăturilor personale cu minora reiese că domiciliul reclamantului, unde este implicit și cel al fiicei sale, este în țară și nicidecum în Italia,acesta fiind și motivul pentru care i s-a încuviințat pârâtei să-și viziteze fiica săptămânal,câteva ore.
Reclamantul nu a făcut dovada că și-ar fi schimbat domiciliul sau că ar fi rezident în Italia,ci doar că locuiește acolo,astfel că nu se impune a se modifica programul de vizitare al minorei, doar pentru faptul că acesta o ia cu el în perioadele în care pleacă acolo. Pe de altă parte nici pârâta nu poate fi obligată să-și viziteze fiica în Italia,în condițiile în care ea locuiește în prezent în România, este angajată aici, iar relația dintre ea și reclamant nu este bună ,așa încât să se presupună că acesta i-ar permite să vină oricând la locuința lui din Italia,așa cum pretinde prin acțiune.
Reclamantul a solicitat a se modifica programul de vizitare și motivat de faptul că minora a crescut, iar acesta nu mai corespunde nevoilor și intereselor ei.
Instanța a apreciat însă, având în vedere situația tensionată existentă între părți, relevată de altfel și de concluziile rapoartele de monitorizare întocmite de Direcția de Asistență Socială ( filele 32-34),că vizitarea minorei o dată pe săptămână, timp de 2 ore, de către mamă, nu poate în nici un caz să-i dăuneze acesteia, ba din contră ,cu răbdare și afecțiune, se poate construi în timp o relație durabilă între mamă și fiică. Limitarea acestei perioade și așa redusă la câteva săptămâni sau chiar luni, ar însemna practic o excludere a pârâtei din viața fiicei sale,cu repercursiuni majore asupra relației celor două și cu afectarea pe termen lung a interesului superior al copilului, care trebuie să aibă ocazia să își cunoască mama naturală,dar și să relaționeze cu ea .În prezent minora, influențată probabil de atitudinea recalcitrantă a reclamantului față de pârâtă, manifestată uneori chiar în prezența ei,așa cum a reieșit din declarațiile martorilor audiați,are o atitudine de respingere a mamei sale,care însă în timp cu răbdare și perseverență din partea acesteia, se poate ameliora .
În plus, pârâta a făcut dovada că dorește să se apropie de fiica sa, pe care a vizitat-o cel puțin în ultimul an,atunci când i s-a permis, a achitat pensia de întreținere la care a fost obligată, apelând chiar la diverse autorități pentru a putea să-și valorifice dreptul de vizitare. De asemenea din înscrisurile depuse la dosar reiese că aceasta este în prezent angajată și că locuiește singură, ca tolerată, în imobilul unei vecine ,putând oferi condiții decente de viață fiicei sale, în perioadele în care aceasta s-ar afla la ea.
Pentru aceste considerente instanța urmează a respinge, conform art. 403 C.civ., acțiunea reclamantului, apreciind că este neîntemeiată și că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la stabilirea programului inițial de vizitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. P. ,CNP_, domiciliat în Călărași,. A,jud. Călărași, împotriva pîrîtei G. F.,CNP_, domiciliată în Călărași,. 22, ., . .
Obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 1420 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. ELENADINESCU M.
Red. ED/Dact. D.M./5 ex./ 16.12.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3699/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2706/2015.... → |
|---|
