Anulare act. Sentința nr. 505/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 505/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 505/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 505/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind reclamanta L. L., domiciliată în Cîmpeni, ., județul A. în contradictoriu cu pârâtele B. C. Română S.A. cu sediul în București, ..5, sector 3 și B. C. Română S.A. – Agenția Cîmpeni, cu sediul în Cîmpeni, Piața A. I., nr. 8, județul A., având ca obiect anulare act.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 19.05.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Sub dosar nr._, s-a înregistrat cererea formulată de către reclamanta L. L. în contradictoriu cu pârâtele B. C. Română SA și B. C. Română SA – Agenția Cîmpeni, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să se constatate caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Contractului de credit bancar pentru persoane fizice, nr._ încheiat între părți la data de 13.12.2007, în ceea ce privește următoarele clauze:
- clauza prevăzută la pct. 5, teză ultimă, respectiv "Dobânda curentă este formată din dobânda de referință administrată care se afișează la sediile BCR";
- clauza prevăzută de art. 2, pct. 2.10.d. din Condițiile generale de creditare, respectiv "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda de referință administrată, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de evoluția pieței, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.
Modificarea nivelului dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate.,,
-clauza prevăzută de art. 2.11.a din Condițiile generale de creditare anexă la contract: "Noul procent de dobândă de referință administrată va fi afișat la sediul băncii la data intrării în vigoare a modificării, iar dobânda rezultată se va aplica la soldul creditului existent la data modificării. În cazul în care, in urma modificării nivelului dobânzii de către banca, împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat și dobânzile aferente (fără costuri suplimentare), în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii".
- să se dispună desființarea și înlăturarea acestor clauze și să se stabilească modul de calcul al dobânzii astfel cum este prevăzut de prevederile art. 37 lit. a din O.U.G. nr. 50/2010 respectiv dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință
EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;
- să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute nelegal și abuziv, din noiembrie 2010 și până la introducerea acțiunii și în continuare până la restituirea efectivă a acestei sume, achitate peste formula de calcul ROBOR + marja fixă de 2,05 p.p.;
- să fie obligată pârâta de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța să le pună la dispoziție un act adițional la contract, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului ;
- să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată conform dispozițiilor art.451 și următoarele Cod procedură civilă.
În motivare arată că, are calitatea de împrumutat, a încheiat cu pârâta de ordinul 2, la sediul acesteia, Contractul de credit pentru nevoi personale nr._, din data de 13.12.2007, valoarea creditului solicitat și obținut de ea fiind de 26.000 RON, iar durata creditului de 120 luni de la data primei trageri din credit, urmând a fi rambursat în conformitate cu prevederile art. 4.
Tot la data încheierii contractului a fost generat scadențarul credit în care sunt consemnate toate cele 120 de rate lunare.
Conform clauzei contractuale prevăzute la art. 5, la data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 12,55% pe an și este administrată. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 2,05 p.p.
Potrivit clauzei prevăzute de art. art. 2, pct. 2.10.d. din Condițiile generale de creditare, pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda de referință administrată, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de evoluția pieței, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea nivelului dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate.
Conform clauzei prevăzute de art. 2.11.a din Condițiile generale de creditare anexă la contract noul procent de dobândă de referință administrată va fi afișat la sediul băncii la data intrării în vigoare a modificării, iar dobânda rezultată se va aplica la soldul creditului existent la data modificării. În cazul în care, în urma modificării nivelului dobânzii de către banca, împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat și dobânzile aferente (fără costuri suplimentare) în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii".
Prin . O.U.G. nr. 50/2010, în contractele de credit cu dobândă variabilă s-a stabilit ca regulă aplicabilă, prevăzută de art. 37, faptul că dobânda va fi compusă dintr-un indice de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.
În situația de față, dobânda va fi compusă dintr-un indice de referința ROBOR la care creditorul adaugă marja fixă de 2,05 p.p. pe toată perioada derulării contractului.
De la încheierea prezentului contract dobânda a fost majorată unilateral de către Bancă, fără a fi încheiate acte adiționale în acest sens între bancă și reclamantă, și fără a se ține cont de prevederile O.U.G. 50/2010.
În condițiile în care dobânda în contract este de 12,55% pe an și este administrată iar marja fixă este de 2,05%(p.p.) rezultă o marjă variabilă de 10,5%, dobânda de referință fiind ROBOR.
Potrivit calculelor mele, dacă ROBOR este avut în vedere la 1 lună, dobânda de referință variabilă la data încheierii contractului a fost de 8,07%, cu o marjă fixă de 2,05% rezultă un total dobândă de 10,12% iar până la o dobândă percepută de 12,55% reiese o dobândă bonificată în plus, în interesul băncii, de 2,43%.
Situația s-a perpetuat și după . O.U.G. nr. 50/2010.
Apreciez clauzele contractuale în baza cărora dobânda a fost majorată de bancă în mod unilateral ca fiind abuzive.
Dispozițiile art. 969 cod civil vechi, în vigoare la data încheierii Convenției, care conferă putere de lege contractului, se referă la cele „legal făcute", nu și celor care derogă de la ordinea publică și bunele moravuri, conform art.968 același Cod civil.
Potrivit art. 948 din Codul civil vechi, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Art. 966 din același Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect iar, conform art.968 din Codul civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este și contractul de credit în speță este format din două componente și este diferită pentru cele două părți care contractează.
Pentru unitatea bancară cauza proximă sau scopul imediat îl reprezintă restituirea împrumutului iar scopul mediat obținerea de profit, care reprezintă dealtfel și motivul determinant al încheierii contractului. Pentru împrumutat scopul imediat îl constituie obținerea de bani iar scopul mediat folosirea lor în interes personal.
Una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Contractul de credit bancar ce face obiectul prezentei cauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât reclamanții împrumutați aveau calitatea de consumatori, iar banca de comerciant. Prevederile acestei legi sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare și administrative ale Statelor membre UE in materie de credit destinat consumului, art. 1 pct. 2 lit. a si b.
Calculul dobânzii în funcție de dobânda de referință administrată acordă un drept" discreționar băncii de a modifica acordul de voință format la momentul semnării contractului. Aceasta vine în contradicție nu numai cu dispozițiile privind protecția consumatorilor ci și cu prevederile art. 948, 964 Cod civil.
Conform art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și Codului de procedură civilă.
Apreciază că în Contractul de credit pentru persoane fizice_, încheiat între părți la data de 13.12.2007, clauzele arătate în capătul de cerere nr. I sunt abuzive.
În contract nu este precizat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, componentele dobânzii administrate, variația indicatorului de referință și ce înseamnă aceasta, ce reprezintă marja fixă, astfel încât să se poată determina în mod previzibil modalitatea în care să se identifice rata dobânzii.
Contractul de credit de față a fost transformat în mod tacit de bancă într-unui de adeziune, deoarece a constat în semnarea unui formular tipizat ale cărui clauze nu au putu fi negociate de reclamată, întregul contract fiind impus de bancă forma stabilită de aceasta.
Contractul nu a rezultat din negocierea directă între bancă și reclamantă, iar la încheierea acestuia, reclamanta nu am avut posibilitatea de a negocia clauzele ci doar de a fi sau nu de acord cu ele, astfel cum acestea au fost în mod discreționar determinate de bancă. A semnat un contract cu clauze standard, preformulate de bancă.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform alin. 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Raportat la prevederile Directivei amintite clauzele din prezentul contract la care a făcut referire sunt abuzive și trebuie interpretate în favoarea consumatorului potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, în sensul că în caz de dubii asupra unor clauze contractuale acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
În calitate de împrumutată, prin contractul în discuție a fost vătămată în drepturile și interesele sale în derularea raporturilor comerciale cu banca. Clauzele abuzive și-au produs efectul reclamantă fiind nevoită să accepte plata unei dobânzi mai mari fără să se fi încheiat acte adiționale,
Art. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede faptul că aceste clauze abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art. 6 reprezintă transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr. 193/2000, nulitatea reprezentând o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
La judecarea cauzei de față solicită să se aibă în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr. 193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin. l din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea,
s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.
Față de cele ce preced, deoarece scopul determinant urmărit de bancă la încheierea contractului a fost obținerea unui profit chiar și cu riscul încălcării Legii nr. 193/2000, prin includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, apreciem ca aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută.
Sumele achitate cu titlu de dobânzi percepute și încasate în mod abuziv reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești.
Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit nu este un contract cu executare succesivă, ci un contract încheiat uno ictu. Astfel, pârâta și-a executat obligația de a pune la dispoziția sa suma solicitată, reclamantei revenindu-i obligația corelativă de a achita suma de bani la termenele scadente. Modalitatea convențională de restituire a sumei împrumutate nu schimbă natura juridică a contractului și nici a obligației de restituire, înțelegând prin aceasta o plată în accepțiunea art. 1092 Cod civil, ca executare voluntară a unei obligații.
Consecința firească a desființării parțiale a contractului cu privire la clauzele privind dobânda curentă ce este formată din dobânda de referință administrată care se afișează la sediile BCR., este repunerea părții în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea dobânzi percepute și încasate în mod abuziv pe perioada noiembrie 2010 și până la introducerea acțiunii și în continuare până la restituirea efectivă a acestei^ sume, achitate peste formula de calcul ROBOR + marja fixă de 2,05 p.p.
Menționează că suma totală, reprezentând dobânzi percepute și încasate în mod abuziv de bancă va fi stabilită prin expertiză contabilă.
Precizează că a achitat la zi toate ratele și dobânzile aferente acestui contract, inclusiv cele considerate abuzive, și a respectat întrutotul clauzele contractuale, fără a avea întârziere la plată .
În drept a invocat art. 969, 948, 966, 968 Cod civil anterior, art. 194 din Cod procedură civilă, art. 4 și următoarele din Legea nr.193/2000, art. 57, O.U.G. 50/2010, Directiva Consiliului nr. 93/13/CEE/l993.
În cauză s-a depus întâmpinare din partea pârâtei B. C. Română SA, solicitând respingerea cererii în primul rând pe baza excepțiilor invocate iar pe fond să se constate ca fiind neîntemeiată cererea, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Se motivează că,
CU TITLU PRELIMINAR.
1. Solicită instanței de judecată să pună în vedere reclamantei să își precizeze acțiunea sub aspectul valorii obiectului acesteia în conformitate cu prevederile legale, sub sancțiunea prevăzută de art. 242 NCPC, în sensul indicării cuantumului sumei a cărei restituire o solicită prin acțiunea introductivă și a modului de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori.
2. În subsidiar, solicit instanței de judecată anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 175 NCPC.
Aspecte Prealabile.
4. În data de 13.12.2007, pârâta a încheiat cu reclamanta contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, prin care i-am împrumutat acesteia suma de 26.000 RON, pentru o perioadă de 120 luni.
5. În luna septembrie 2010, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, pârâta a întocmit Actul adițional de conformare a prevederilor contractuale la dispozițiile acestui act normativ. Actul adițional a fost remis spre semnare reclamantei, dar aceasta nu a fost de acord cu noile dispoziții contractuale.
6. Potrivit art. 95 alin. (5) din OUG nr. 50/2010, chiar nesemnat (în lipsa unei manifestări de voință exprese a clientului în termenul stabilit de legiuitor tocmai pentru acest motiv), Actul adițional era considerat acceptat tacit.
7. Ulterior, fiind intens criticată încă de la ., OUG nr. 50/2010 a fost semnificativ modificată de Legea nr. 288/2010. Una dintre modificările importante se referă la faptul că OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor de credit în derulare la data intrării sale în vigoare. în acest context, subscrisa am denunțat unilateral Actul adițional în termenul legal de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 288/2010 și am comunicat de îndată acest lucru reclamantei prin notificările din 21.02.2011.
8. Prin urmare, după acest moment, pârâta a perceput dobânda și comisioanele convenite de comun acord cu reclamanta prin contractul de credit încheiat în anul 2007, neavând obligația legală de a mă conforma dispozițiilor OUG nr. 50/2010.
9. În luna ianuarie 2012, pârâta a încheiat cu reclamanta un act adițional la contractul de credit prin care a convenit ca dobânda contractuală să devină fixă, de 15,15%.
10. După cum lesne se poate observa, clauzele atacate prin acțiunea introductivă se referă în special la PREȚUL contractului de credit (respectiv la dobândă), reclamanta urmărind nici mai mult, nici mai puțin, modificarea costurilor contractuale liber asumate.
În temeiul art. 248 Noul Cod de procedură civilă solicită instanței să se pronunțe mai întâi asupra următoarelor excepții care fac de prisos cercetarea fondului:
A. Excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a BCR - Agenția Câmpeni.
11.Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să cheme în judecată BCR SA - Agenția Câmpeni, cu sediul în Câmpeni, Piața A. I. nr. 8, jud. A..
12. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, „sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale".
13. Art. 2.5 din Regulamentul de funcționare al BCR și art. 2.3 din Actul constitutiv al BCR prevăd de asemenea că sucursalele sunt unități/sedii secundare fără personalitate juridică.
14. Pe lângă faptul că sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale unei societăți comerciale, fiind integrate organic societății fondatoare, sucursalele sunt dependente din punct de vedere economic și juridic de societatea fondatoare, reflectând o extindere a activității societății sau o grupare a activității societății pe centre de profit și exercită o funcție de mandat cu sau fără reprezentare, în limitele împuternicirii primite.
15. Deși art. 56 alin. (2) NCPC prevede că „pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", această dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că entitățile fără personalitate juridică pot sta în judecată numai în măsura în care nu există o entitate-mamă cu personalitate juridică care poate sta în judecată.
16. Cu alte cuvinte, agențiile sau sucursalele nu au legitimitate procesuală pasivă cât timp există societatea-mamă cu personalitate juridică ce poate sta în judecată.
17. Mai mult, sucursala nu poate sta în judecată nici în numele societății-mamă, întrucât în cazul pârâtei nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții. Singura formă prin care se poate asigura o reprezentare legală a pârâtei este prin Departamentul Juridic al BCR, așa cum rezultă și din limitele de autoritate stabilite la nivelul societății.
18. Pentru toate argumentele expuse mai sus, solicită să se admită excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a BCR - Agenția Câmpeni.
B. Excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes.
• Acțiunea reclamantei este lipsită de obiect.
19. Așa cum a arătat anterior, contractul de credit nr._/13.12.2007 a fost modificat substanțial prin efectul încheierii Actului Adițional din ianuarie 2012 sub aspectul clauzelor care sunt supuse cenzurii instanței.
20. Prin raportare la acest aspect, este evident că prezenta acțiune este una lipsită de obiect. Instanța nu ar putea dispune anularea, eliminarea sau modificarea unor clauze inexistente în prezent, dintr-un contract care a încetat să producă efecte în forma sa inițială.
21. Astfel, instanța va observa că, începând cu luna ianuarie 2012, reclamantei i se percepe dobândă fixă de 15,15%, clauza de punctul 5 din contractul de credit nu mai produce efecte juridice.
22. Prin urmare, cererea dedusă judecății nu are un obiect determinat posibil, ci, din contră, unul ce nu ar putea fi dus la îndeplinire în condițiile în care efectele contractului de credit au fost limitate sub aspectul costurilor, conform acordului de voință al părților.
IMPORTANT!
Instanța va observa că reclamanta a solicitat restituirea prestațiilor percepute în baza clauzei prevăzute la punctul 5 din Contract, respectiv cu titlu de dobândă administrată. începând cu luna noiembrie 2010 .
Astfel, având în vedere că dobânda reclamantei a fost administrată doar până în luna ianuarie 2012. perioada pentru care instanța ar putea dispune restituirea prestațiilor este noiembrie 2010 - ianuarie 2012. Cererea reclamantei de restituire a prestațiilor efectuate ulterior lunii ianuarie 2012 este lipsită de obiect. întrucât începând cu aceasta dată reclamanta nu a mai plătit dobândă în baza clauzei contestate, respectiv nu a mai plătit dobândă administrată ci dobândă fixă.
• Reclamanta nu justifică un interes actual și legitim
23. Astfel cum s-a reținut în literatura de specialitate, „prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia". Potrivit art. 33 Noul Cod de procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
24. Analizând cererea de chemare în judecată, instanța va constata faptul că reclamanta nu justifică un interes actual și legitim la intentarea prezentei acțiuni. în primul rând, pentru că așa cum a arătat anterior, obiectul nu este unul posibil, întrucât se raportează la clauze ce nu mai sunt în ființă, iar în al doilea rând pentru că admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, nu ar putea produce un efect practic pentru reclamantă - finalitatea dorită a fost atinsă prin încheierea actului adițional indicat anterior.
C. Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
25. Cererea reclamantei reprezintă o acțiune în pretenții, supusă regimului prescripției extinctive. Așadar, în privința ei este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
26. Sancțiunea unei eventuale clauze abuzive din contractul de credit este nulitatea relativă, deoarece interesul protejat este cel al împrumutaților, un interes de ordin privat.
27. Clauzele contractuale a căror anulare o cere au fost cunoscute de reclamantă de la data semnării convenției de credit, respectiv 13.12.2007. Rezultă că termenul de prescripție de 3 ani al dreptului material la acțiune trebuie socotit din acest moment.
28. Or, raportat, pe de-o parte, la data încheierii contractului de credit (13.12.2007), iar pe de altă parte, la data înregistrării acțiunii (20.11.2014), se poate constata că dreptul la acțiune în sens material al reclamantei este prescris extinctiv.
29. În acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 6602/22.04.2013 din dosarul nr._/301/2012 (anexată prezentei):
"Acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit este o acțiune personală izvorâtă din contract, iar sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă, întrucât norma încălcată la momentul încheierii contractului ocrotește un interes personal, particular al celui care pretinde vătămarea și nu un interes obștesc, general.
[...] Având în vedere că reclamantul a cunoscut cauza anulării în chiar momentul încheierii contractului, [...] instanța constată că, [...] acțiunea reclamantului neputând fi exercitată decât într-un termen de 1 ani, fiind o acțiune personală, este prescrisă la data introducerii sale".
30. Prin urmare, se impune ca instanța să admită excepția invocată și să constate faptul că dreptul material al reclamantei cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate este prescris încă din anul 2010.
31. În plus, în măsura în care instanța ar considera drept abuzive clauzele contractuale indicate de reclamantă și ar considera că se impune restituirea sumelor de bani pretinse de aceasta solicit instanței să constate că dreptul reclamantei de a solicita restituirea sumelor încasate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării acțiunii la Judecătoria Cîmpeni s-a prescris extinctiv.
32. Acțiunea în restituirea sumelor de bani percepute în mod nelegal în baza clauzelor abuzive este o acțiune personală, întemeiată pe plata nedatorată supusă termenului de prescripție extinctivă. Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (privitor la prescripția extinctivă), termenul de prescripție este de 3 ani și curge, potrivit art. 7 din același act normativ, de la data când se naște dreptul la acțiune.
33. Întrucât acțiunea a fost înregistrată la instanță numai în 20.11.2014, reclamanta poate solicita restituirea sumelor considerate ca fiind percepute în mod nelegal și abuziv de către subscrisa numai din data de 20.11.2011.
Pe fond, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și netemeinică, motiv pentru care solicită instanței respingerea acesteia:
A. Reclamanta își întemeiază solicitarea pe dispozițiile OUG nr. 50/2010. inaplicabile în prezentul litigiu.
34. Reclamanta încearcă să impună pârâtei, prin intermediul instanței, stabilirea unei dobânzi în afara prețului contractului asumat prin exprimarea voinței părților de la semnarea contractelor de credit.
35. Subliniază faptul că prevederile OUG 50/2010, nu sunt aplicabile contractelor de credit contestate având în vedere faptul că acestea erau în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a ordonanței.
36. Fiind intens criticată încă de la ., OUG nr. 50/2010 a fost semnificativ modificată de Legea nr. 288/2010. Una dintre modificările importante se referă la faptul că OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor de credit în derulare la data intrării sale în vigoare.
37 În prezenta cauză, contractul de credit supus analizei era în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, astfel că, potrivit modificărilor introduse prin Legea nr. 288/2010, OUG nr. 50/2010 nu este aplicabilă în cazul acestui contract.
38 Prin urmare, instanța nu poate să oblige subscrisa să respecte prevederile unei dispoziții legale care nu se aplică contractelor aflate în curs de derulare.
B.Acțiunea reclamantei este inadmisibilă în contextul încheierii actului adițional din ianuarie 2012.
39. Prin acțiunea formulată reclamanta solicită instanței constatarea caracterului abuziv și eliminarea clauzei prevăzute la pct. 5 referitoare la dobânda percepută pentru creditul acordat.
40. Totodată se solicită instanței să intervină în contract și să stabilească o dobândă în funcție de indicele ROBOR + 2,05 p.p.
41. Prin actul adițional încheiat la contractul de credit a fost modificat pct. 5 privitor la dobânda variabilă aceasta urmând a fi percepută de către bancă în cuantum de 15,15% pe an, dobândă fixă.
42. Prin urmare instanța va constata faptul că, clauzele din contractul de credit atacate de reclamantă nu mai produc efecte din anul 2012 de la semnarea actului adițional.
43. Potrivit art. 6 din Legea 193/2000: „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acesteia nu mai poate continua".
44. De asemenea, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000 instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract dispune modificarea clauzelor contractuale.
45. Or, așa cum rezultă din prevederile art. 6 și art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanța poate analiza doar clauze aflate în curs de derulare, cât timp instanța în cazul în care va constata existența caracterului abuziv al unei clauze va putea să dispună modificarea clauzei.
46. Astfel, instanța va observa că punctul 5 din contractul de credit în forma contestată de reclamantă nu mai este o clauză în curs de derulare, întrucât aceasta nu mai produce efecte din ianuarie 2012.
C.Instanța nu poate interveni în mecanismul contractual cu încălcarea principiului pacta sunt servanda. Consacrat prin dispozițiile art. 060 din vechiul Cod civil.
47.În fapt, reclamanta solicită instanței să modifice prețul contractului de credit analizat în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor care reglementează dobânda, cu consecința înlăturării lor din contract.
48. În condițiile în care instanța de judecată ar admite acțiunea introductivă, ar interveni o modificare a prețului contractului de credit contrară voinței părților de la data încheierii lui.
49. Prin decizia nr. 4520/15.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat tranșant în sensul că „cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție a instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului."
50. Așadar, poziția ÎCCJ este neechivocă și tranșantă în sensul că nu este posibilă intervenția instanței în prețul contractual și că este perfect valabilă o clauză care prevede că dobânda variază în funcție de dobânda de referință variabilă a BCR, care la rândul ei depinde de costul resurselor de creditare.
51.Totodată, intervenția instanței în stabilirea prețului contractual duce la încălcarea principiul forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 969 VCC.
52. Astfel, consacrat prin dispozițiile art. 969 Vechiul Cod Civil, principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
53. Acesta este și sensul hotărârii CJUE pronunțată în data de 14 iunie 2012, prin care Curtea a statuat, în interpretarea art. 6 al. 1 al Directivei 93/13/CEE faptul că instanțele naționale nu au posibilitatea de a modifica conținutul clauzelor contractuale în cazul în care constată caracterul abuziv al acestora, singura posibilitate fiind de a exclude aplicarea acelei clauze contractuale (în condițiile în care contractul poate continua în lipsa acelei clauze).
54. Prin urmare, raportat la petitele formulate de reclamantă, admiterea acțiunii ar presupune în mod automat o modificare a clauzelor contractuale referitoare la dobândă, intervenția instanței în acest sens fiind lipsită de orice temei legal!
D. Clauzele cu privire la dobândă fac parte din prețul contractului și sunt exprimate în mod clar și inteligibil. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000.
55. Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 (care transpune art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE), „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
56. Dispoziția legală citată exclude de la controlul caracterului abuziv de către instanță clauzele care se asociază cu obiectul principal al contractului, dacă acestea sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
57. Prin acțiunea introductivă, reclamanta a indicat ca fiind abuzive clauzele contractuale din contractul de credit nr._/2007 referitoare la dobândă.
58. Instanța va constata că în cauză este incident art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 raportat la art. 4 din Directiva 93/13/CEE, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de lege pentru aplicabilitatea acestei dispoziții legale.
59. Astfel, este evident faptul că dobânda și comisioanele percepute de bancă pentru creditul pus la dispoziție reprezintă prețul contractului, fiind contraprestația datorată de clienți băncii pentru serviciile sale.
60. Prețul contractului nu se reduce nicidecum la dobândă, ci cuprinde absolut toate costurile contractuale percepute împrumutatului, comisionul de urmărire riscuri fiind un astfel de cost!
61. în același sens este și opinia Curții Supreme a Marii Britanii în cauza The Office ofFair Trading v Abbey N. pic & Others, în care instanța a decis că acele comisioane bancare percepute pentru depășirea limitei de credit, reprezintă o componentă esențială a considerației băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit.
62. De asemenea, clauzele sunt redactate în mod clar și ușor de înțeles, reclamanta neavând nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a înțelege existența și întinderea obligațiilor sale.
63. Pct. 5 din condițiile speciale de creditare la contractul de credit nr._/2007 prevede expres că dobânda curentă este în cuantum de 12,55% pe an și că este administrată în funcție de dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 2,05 p.p.
64. De asemenea, la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare se stipulează expres că, pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se modifică în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă fiind afișat la sediul băncii și aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.
65. Prin intermediul dispozițiile prevăzute de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorilor, care nu pot profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț.
66. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.
67. Nu în ultimul rând, nicio lege nu prevede obligația comercianților de a explica clienților săi rațiunile economice sau tehnice pentru care se stabilește un anumit preț, ci impun ca modul în care este prevăzut prețul în contract să fie clar și inteligibil pentru ca aceștia să cunoască existența și întinderea obligației pe care și-o asumă!
68. Prin urmare, de vreme ce dobânda și comisioanele fac parte din prețul contractului și sunt prevăzute în mod clar și inteligibil în contract, instanța va constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care exclud posibilitatea instanței de a analiza caracterul abuziv al clauzelor contestate.
E. Chiar dacă instanța trece peste interdicția impusă de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000. Pentru a ajunge la o soluție justă cu privire la caracterul pretins abuziv al clauzelor indicate de reclamantă. instanța trebuie să procedeze la verificarea condițiilor impuse de legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă.
69. Pentru a ajunge la o soluție justă, instanța trebuie să procedeze la verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, respectiv clauza să nu fi fost negociată și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
70. Instanța va constata că aceste condiții nu sunt însă întrunite în prezentul litigiu având în vedere următoarele aspecte:
Clauzele indicate ca fiind abuzive NU creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
71. Pentru a putea verifica existența unui dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului de credit analizat.
72. În cadrul contractelor de credit, analiza comparativă ar trebui să ia în calcul nu numai dreptul Băncii de a percepe un cost (expres menționat încă de la început), dar și obligația de a pune de îndată la dispoziția reclamantei o sumă de bani importantă ce urmează a fi restituită de-a lungul unei perioade îndelungate de timp.
73. De asemenea, aprecierea dezechilibrului trebuie să ia în calcul și dreptul reclamantei de a primi de îndată, după momentul semnării contractului de credit, suma de bani împrumutată.
74. În plus, prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea
reclamantei de a solicita rezilierea contractului, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.
75.Analiza ansamblului prevederilor contractuale va conduce instanța la concluzia că nu există un dezechilibru între prestațiile părților și că, dimpotrivă, eliminarea clauzelor referitoare la dobândă și comisionul de urmărire riscuri din convenția de credit ar crea un dezechilibru contractual, exclusiv în defavoarea Băncii.
E1. Dobânda contractuală a fost percepută în mod legal de pârâtă.
A. În perioada 13.12.2007 - ianuarie 2012
Dobânda de referință administrată a BCR are la bază factori obiectivi și nu depinde de voința discreționară a băncii.
76.Conform pct. 5 din contractul de credit nr._/13.12.2007, dobânda reclamantei a fost de 12,55 m funcție de dobânda de referință administrată, care se afișează la sediile BCR, plus 2.05.
77.Pct. 2.10.d din Condițiile generale de creditare prevede în mod expres faptul că dobânda poate fi modificată exclusiv „în funcție de evoluția pieței". La rândul său, evoluția pieței este generată de următoarele elemente:
- indicele de referința ROBOR (care este doar unul dintre elemente);
- costul cu rezerva minima obligatorie - este calculată ca procent din pasivele băncii cum ar fi depozitele clienților constituie un cost al băncii. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață;
- costurile de lichidate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.
78. Prin urmare, dobânda de referință administrată a BCR nu a variat nicidecum în mod discreționar în funcție de voința băncii, ci în mod obiectiv în funcție de costul resurselor de creditare, atât în sens crescător, cât și în sens descrescător.
79. Prin urmare, instanța va constata că clauza prevăzută la pct. 5 din contractul de credit analizat este legală, fiind prevăzut expres modul de calcul al dobânzii și criteriile în funcție de care aceasta variază.
B. În perioada ianuarie 2012 - prezent: dobândă fixă de 15,15%.
80. Instanța va observa că nu poate primi criticile reclamantei pentru perioada ianuarie 2012 și până în prezent întrucât dobânda reclamantei a fost fixă pentru această perioadă și a fost stabilită prin act adițional în urma negocierilor dintre părți.
81. Astfel, nu se poate susține că dobânda contractuală a fluctuat și nici că aceasta nu a fost urmare a negocierilor dintre părți.
82. Oricum, intervenția instanței în mecanismul contractual pentru a modifica prețul contractului nu este permisă, deoarece s-ar încălca astfel principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de art. 969 Cod civil așa cum am dezvoltat în cadrul Secțiuni A din întâmpinare.
83. În plus, admiterea pretențiilor reclamantei ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, exclusiv în detrimentul băncii!
84. Nicăieri în zona Euro nu se practică dobânzi sub 5% (decât în situații excepționale, la credite de ordinul a milioane de Euro, acordate pe termen scurt) - așa cum rezultă din Buletinul Băncii Central Europene pe perioada 2007-2010 (anexat prezentei).
85. În plus, pentru a obține profit, ca orice societate comercială, la acest minim de 5% se adaugă celelalte elemente de cost ale unui credit, respectiv costul serviciilor de creditare, plus realizarea unui profit, căci banca este prin excelență un comerciant care nu poate exista în lipsa acestui scop.
86. Mai mult, raportat la cererea reclamantei de a se stabili o dobândă în funcție de indicele ROBOR, solicit instanței de judecată să constate că nicăieri în contract nu este menționat indicele ROBOR. într-adevăr, acesta este unul dintre factorii luați în considerare la stabilirea dobânzii de referință BCR, însă nu se poate susține că dobânda ar trebui să se calculeze doar în funcție de acest indice.
87. La data încheierii convențiilor de credit, reclamanta a fost de acord cu dobânda percepută în contractul de credit și cu toate clauzele contractuale referitoare la aceasta, dobândă care s-a calculat în funcție de dobânda de referință administrată a BCR și începând cu luna ianuarie 2012 a devenit fixă de 15,15%.
88. Un mod de calcul al dobânzii care ar duce în prezent la o valoare a acesteia de aproximativ 4 % pe an sfidează orice logică juridică și economică și ar obliga banca să crediteze în pierdere! Este evident că admiterea pretențiilor reclamantei ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, exclusiv în detrimentul băncii!
Referitor la negocierea și formarea contractului.
89. Legea nr. 193/2000, precum și Directiva 93/13, pe care prima o implementează, nu reprezintă instrumente prin care se interzice încheierea de contracte tip, standard, cu clauze preformulate sau de adeziune. Singura consecință pe care aceste norme o acordă caracterului preformulat al unor clauze este pe tărâm probator, creându-se o prezumție relativă a lipsei negocierii în cazul contractelor preformulate.
90. Rațiunea ambelor acte este aceea de a preveni o atitudine a comercianților care ar putea profita de preformulări contractuale pentru a obține avantaje dezechilibrate, prin oferirea posibilității consumatorilor să conteste modul în care au fost introduse unele clauze în cuprinsul contractelor, și eventualele efecte abuzive ale acestora asupra lor.
91. Prin urmare, Legea nr. 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive. Nu se interzice un anumit conținut, ci o anumită modalitate de stabilire a acelui conținut.
92. Condițiile esențiale ale contractului de credit care atrag și costul acestuia sunt determinate exclusiv de client. Acestea sunt clauzele referitoare la moneda și suma creditului, la perioada de utilizare, dar și la rata dobânzii și tipul și valoarea comisioanelor.
93. În contractul analizat, ceea ce este preformulat este numai conținutul clauzei în sine cu privire la perceperea dobânzii ca parte a prețului contractului, nu și cuantumul/procentul acestora.
94. Valoarea efectivă a dobânzii diferă de la un contract la altul, de la un tip de produs bancar la altul cu privire la care consumatorii împrumutați au posibilitatea de a-și manifesta libera opțiune. Clienții subscrisei, prin alegerea lor cu privire la moneda creditului, suma solicitată și o . alți factori, influențează cuantumul comisioanelor.
95. Instanța, în soluționarea prezentului litigiu, trebuie să aibă în vedere și faptul că aceste contracte tip sunt rezultatul activităților practice îndelung exersate, iar uzanțele comerciale le-au reținut ca utile pentru că asigură rapiditatea operațiunilor.
Domeniile în care sunt folosite le creează un grad mai mare sau mai mic de sofisticare, dar asta nu înseamnă că prin întocmirea lor se urmărește fraudarea drepturilor celor care devin cocontractanți și, implicit, că aceste contracte conțin per se clauze abuzive.
96. Mai mult, se poate constata că pentru a crește gradul de conștientizare a clienților cu privire la obligațiile pe care acesta și le asumă prin încheierea convenției de credit, condițiile speciale de creditare sunt redactate separat de condițiile generale tocmai pentru a ușura parcurgerea și înțelegerea acestora de către client.
F. Inadmisibilitatea restituirii prestațiilor.
Esențial.
Instanța va observa că reclamanta a solicitat restituirea prestațiilor percepute în baza clauzei prevăzute la punctul ș din Contract, respectiv cu titlu de dobândă administrată. începând cu luna noiembrie 2010 .
Astfel, având în vedere că dobânda reclamantei a fost administrată doar până în luna ianuarie 2012. perioada pentru care instanța a fost investită să dispună restituirea prestațiilor este noiembrie 2010 - ianuarie 2012.
97. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale poate avea ca efect, potrivit art. 13 din Legea specială nr. 193/2000, numai modificarea clauzelor contractuale.
98. Sancțiunea juridică ce poate opera așadar în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una SUI GENERIS, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.
99. Pentru acest motiv, solicitarea reclamantei privind restituirea sumelor achitate de în temeiul clauzelor pretins abuzive este inadmisibilă!
100.Instanța nu poate da eficiență efectelor nulității reglementate de Codul civil de la 1864, întrucât acest act normativ are doar valoarea unei legi generale. în consecință, este lipsit de aplicabilitate în situația de față, cât timp efectele anulării unei clauze din contractul de credit sunt expres reglementate de o lege specială, respectiv de Legea nr. 193/2000.
101. Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun.
102.în astfel de situații, legea generală se aplică numai unde legea specială nu dispune. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind astfel voința legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
103.Prin urmare, nu se poate vorbi despre o restituire a sumelor de bani deja încasate de subscrisa în temeiul contractului de credit. în măsura în care instanța ar constata drept abuzivă clauzele indicate, acestea nu ar mai produce efecte pentru viitor, prestațiile deja executate de părți neputând fi restituite!
104. .Mai mult, această sancțiune sui generis este consacrată în art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel:
Art. 6 alin. (1) - Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.
Art. 7 alin. (2) - Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispozițiile în conformitate cu care persoanele sau organizațiile care au, în temeiul legislației interne, un interes legitim în protecția consumatorilor pot introduce o acțiune în justiție sau în fața organismelor administrative competente, în conformitate cu legislația internă în cauză, pentru a obține o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloace adecvate și eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare."
105. În consecință, capetele de cerere ce vizează restituirea sumelor achitate de împrumutată sunt inadmisibile și în virtutea aplicării dreptului comunitar, ce se bucură de forță juridică superioară oricărei norme de drept național în baza art. 148 alin. (2) din Constituția revizuită.
Solicită în principal respingerea acțiunii reclamantei prin admiterea excepțiilor invocat și în subsidiar ca inadmisibilă și neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În drept invocă: art. 4 alin. (6) și art. 13 din Legea nr. 193/2000, art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, dispozițiile legale invocate în cuprinsul prezentei, precum și principiile în care își are sediul materia.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor și excepțiilor invocate de pârâtă. A menționat că sumele percepute nelegal și abuziv de către pârâtă urmerază să fie stabilite printr-un raport de expertiză financiar contabilă. Cât privește lipsa calității procesuale pasive a Băncii Comerciale Române Agenția Cîmpeni, solicită respingerea acestuia întrucât pârâta este parte în contractul de credit încheiat cu reclamanta. Referitor la excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes a cererii, reclamanta consideră că prin prezenta acțiune se urmărește protecția unui drept sau a unui interes.
Astfel un act adițional nesemnat de către reclamantă, în condițiile în care contractul se poate modifica sau completa doar cu acordul părților, nu lipsește acțiunea de obiect. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune consideră că aceasta se impune a fi respinsă întrucât inserarea clauzelor abuzive în contractele de credit se asociază noțiunii de rea-credință, aceasta implicând existența unei cauze ilicite sancționate cu nulitatea absolută. Sub acest aspect consideră că normele în această materie ocrotesc atât interese personale ale consumatorului dar și interesele tuturor consumatorilor. Totodată se abilitează autoritățile administrative să verifice din oficiu contractele dintre profesioniști și consumatori, pentru a constata existența clauzelor abuzive. Totodată, lipsirea de efecte a calculelor abuzive poate fi însoțită și de sancțiuni contravenționale, situație specifică doar normelor juridice care ocrotesc un interes colectiv. Apreciază că acțiunea pentru restituirea prestațiilor este asimilabilă ca și moment al începutului prescripției cu cea în răspundere civilă delictuală. Termenul de prescripție a dreptului urmând să curgă din momentul constatării caracterului abuziv al clauzelor și declarării nulității absolute a acestora . Pe fondul cauzei consideră că cererea este admisibilă și face referire în acest sens la dispozițiile OUG 50/2010 . Consideră că prin înserarea unor clauze abuzive, prin care reclamanta este situată pe o poziție net nefavorabilă, cu încălcarea egalității juridice care trebuie să caracterizeze raporturile de drept civil, profitând de nevoia prezumară a reclamantului consumator de acordare a sumelor de bani care constituie obiectul creditului pentru cheltuieli persoanele, nevoie de natură a obliga consumatorul să adere la un contract nenegociat, cu nesocotirea bunei - credințe ce constituie baza derulării raporturilor dintre partenerii contractuali banca a săvârșit o faptă ilicită.
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
Între B. C. Română S.A. ca și bancă, L. L. ca și împrumutat și L. N. T. ca și coplătitor, s-a încheiat contractul de credit nr._/13.12.2007, obiectul contractului reprezentându-l acordarea unui credit de trezorerie în sumă de 26.000,00 lei,reprezentând contravaloare nevoi personale, pentru o perioadă de 120 de luni, creditul urmând a fi rambursat conform graficului anexat . La data încheierii contractului dobânda curentă era de 12,55% pe an fiind formată din dobânda de referință administrată, afișată la sediile BCR la care se adaugă 2,5 puncte procentuale. La data semnării contractului dobânda anuală efectivă (D.) era de 18,92% pe an iar în cadrul acestuia sunt incluse: dobânda anuală comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliției de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri intervenite ulterior semnării contractului. În conținutul contractului se menționează aspecte referitoare la nivelul dobânzii curente, a dobânzii majorate, a comisioanelor variabile, respectiv comision de rambursare anticipată, comision de acordare credit, comision de administrare, comision de transformare pentru prima solicitare și pentru următoarele solicitări, comision de urmărire riscuri. Conform punctului 11 din contract, acesta poate fi modificat sau completat doar cu acordul ambelor părți prin acte adiționale. Acest contract își încetează valabilitatea la data rambursării integrale a creditului și a achitării dobânzilor eferente, comisioanelor și oricăror altor sume. Contractul cadru este întregit prin condiții generale de creditare în care sunt explicitate în detaliu aspectele care privesc clauzele contractului. Întrucât prezentul contract are o dobândă curentă administrată speței îi sunt aplicabile dispozițiile punctului 2.10.d din condiții generale de creditare conform cărora: „ pe parcursul derulării creditului banca poate modifica dobânda de referință administrată, fără consimțământul împrumutatului în funcție de evoluția pieței, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acesteia la soldul creditului existent, aceasta conducând la recalcularea dobânzii datorate”. Nivelul dobânzii administrate se afișează la sediul băncii la data intrării în vigoare a modificării și dobânda rezultată se va aplica la soldul creditului existent la data modificării. Art. 3 prevede comisioanele percepute în cauză, situația lor nefiind analizată în prezenta cauză, în condițiile în care criticile vizează exclusiv nivelul dobânzii. Obligațiile băncii conform acestor clauze sunt menționate la art. 7.3, astfel că va informa înscris împrumutatul persoană fizică despre modificarea dobânzii anuale la linia de credit și va recalcula dobânda aferentă creditului. În schimb împrumutatul are obligația să restituie băncii cheltuielile efectuate pentru recuperarea creditului dobânzilor și comisioanelor neachitate la scadență și să înștiințeze banca în maxim 5 zile lucrătoare de apariția unor situații care îl pun în imposibilitatea de executare a obligațiilor care decurg din contract. Împrumutatul are dreptul să fie informat despre modificarea dobânzi anuale prin scrisoare recomandată sau prin intermediul unui extras de cont, pentru liniile de credit acordate persoanelor fizice, să ramburseze anticipat creditul, să solicite băncii extras de cont din care să rezulte toate plățile efectuate ori să solicite transformarea creditului dintr-o valută în alta, după achitarea comisioanelor, restanțelor și dobânzilor datorate. Cu ocazia încheierii contractului s-a întocmit și graficul de rambursare credit menționându-se la acel moment o rată a dobânzii cu valoarea de 454,14 lei/lună, exceptând rata nr. 120 pentru care rata era de 453,50 lei.
În urma intrării în vigoare a OUG 50/2010 banca a întocmit un act adițional la acest contract de credit bancar care s-a remis pentru semnare și împrumutatului, respectiv reclamantei, acesteia făcându-i-se cunoscut că în cazul nesemnării se consideră ca fiind acceptat tacit. Actul adițional nu a fost semnat de către reclamantă dar conform art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010, chiar nesemnat, actul adițional se considera acceptat tacit și își producea efectele, în lipsa unei manifestări exprese de voință a împrumutatului.
În condițiile în care prin Legea 288/2010 s-a arătat că OUG 50/2010, nu se aplică contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, banca a procedat la denunțarea unilaterală a actului în termen de 60 de zile, comunicând această situație reclamantei. Prin notificările din 21.02.2011, reclamanta a fost încunoștințată despre situația respectivă. Întrucât actul adițional considerat acceptat tacit a fost denunțat unilateral, banca a perceput dobânda și comisioanele conform contractului de credit bancar semnat în anul 2007. Ulterior, banca și reclamanta au încheiat un act adițional la contractul de credit convenind ca dobânda contractuală să devină fixă, respectiv de 15,15% pe an.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură dar și a celor de fond care ar face inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
P. excepție invocată, respectiv lipsa capacității de folosință a BCR – Agenția Cîmpeni, este admisibilă conform dispozițiilor art. 43 alin. 1 din Legea 31/1990 . Această agenție reprezintă doar un dezmembrământ creat în cadrul BCR fără a avea personalitate juridică. Referitor la entitățile fără personalitate juridică conform art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, acestea pot participa ca și părți în judecată în situația în care sunt constituite potrivit legii. În situația în care există entități cu personalitate juridică care coordonează activitatea acestor entități, în litigiile ivite vor participa persoanele juridice constituite în mod legal. Întrucât Agenția Cîmpeni din cadrul Băncii Comerciale Române nu are personalitate juridică și nu există către aceasta o delegare din partea entității constituite în mod legal, cererea formulată împotriva acesteia va fi respinsă în urma admiterii excepției.
De asemenea vor fi admise și excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes a reclamantei referitor la pretențiile nr. 1,2 și 4 prin raportare la faptul că între părți a fost încheiat un act adițional în luna ianuarie 2012, prin care rata dobânzii a fost modificată stabilindu-se o dobândă fixă de 15,15%. Prin aceasta se modifică clauza prevăzută la art. 5 din contractul de credit bancar. Pentru a putea fi admisibilă o astfel de acțiune este necesar ca și la momentul introducerii cererii dar și la momentul soluționării cauzei, aceasta să poată justifica un interes actual și legitim, respectiv să poată dobândii un anumit folos prin admiterea acțiunii. Chiar și în situația în care cererea ar fi admisibilă conform solicitării reclamantei, aceasta nu ar putea avea un interes legitim actual, în condițiile în care clauza contestată a fost modificată anterior introducerii cererii prin acordul părților. Cererea reclamantei se raportează la o anumită clauză care nu mai este în vigoare astfel că, instanța nici nu ar putea dispune anularea, eliminarea sau modificarea acestei clauze care nu este în vigoare . Pretențiile nr. 1,2 și 4 privesc eventuala clauză abuzivă, cu referire la dobânda stabilită de părți și întrucât dobânda nu mai este aplicabilă raporturilor dintre acestea, acțiunea este lipsită de obiect iar reclamanta nu justifică un interes legitim și actual raportat la aceste pretenții, situație care duce la respingerea respectivelor pretenții .
Se constată că reclamanta a invocat și dispozițiile OUG 50/2010, considerând că după . acestei ordonanțe dobânda se va stabili într-o altă modalitate decât cea din contract, respectiv din indicele ROBOR la care se adaugă marja fixă de 2,5 p.p. Aceste dispoziții nu sunt aplicabile cazului de față întrucât Legea 288/2010 a prevăzut în mod expres această situație.
Dobânda stabilită de părți în contractul de credit este cuprinsă în prețul contractului și reprezintă o cauză esențială a contractului iar în situația în care s-ar interveni de către instanță, s-ar lipsi contractul de cauză, conform Deciziei nr. 4520/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . De altfel ÎCCJ a statuat că instanța nu va putea intervenii în prețul contractului și că este valabilă o clauză care prevede că dobânda variază în funcție de dobânda de referință a BCR și aceasta depinde de costurile de creditare.
În situația în care s-ar constata că anumite clauze contractuale ar avea caracter abuziv, instanțele nu le pot modifica ci doar a le exclude iar contractul va putea sau nu continua în lipsa acestor clauze. Referitor la clauzele abuzive art. 4 din Legea 193/2000 prevede că „ evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, în măsura în care acestea sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
În contractul analizat dobânda a fost stabilită la valoarea de 12,55%/an și aceasta putea fi modificată exclusiv în funcție de evoluția pieții, aceasta din urmă fiind determinată de: indicele de referință ROBOR, costul cu rezerva minimă obligatorie, costuri de lichidare etc.
Pentru pretenția nr. 3 se solicită restituirea prestațiilor percepute peste dobânda ROBOR plus marja fixă de 2,05 p.p., începând cu luna noiembrie 2010 și până la introducerea acțiunii și în continuare . În condițiile în care între părți s-a încheiat un act adițional care modifică nivelul dobânzii administrate, solicitarea reclamantei ar fi putut fi admisibilă doar pentru perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2012. Pentru perioada ulterioară lunii ianuarie 2012, o astfel de solicitare nu poate fi admisibilă în condițiile în care dobânda este guvernată de o altă convenție cărei valabilitate nu este pusă în discuție în cauza de față.
Pentru a aprecia dacă o solicitare pentru restituirea prestațiilor este sau nu admisibilă trebuie avute în vedere dispozițiile art. 13 din Legea 193/2000 conform cărora, în situația admiterii cererii se dispune încetarea efectelor unor clauze abuzive, fără a se pune în discuție și prestațiile deja efectuate . Nu vor fi aplicabile dispozițiile Codului civil, care prevăd în cazul nulității actului și restituirea unor prestații și repunerea părților în situația anterioară, întrucât Legea 193 /2000 are caracter special și derogatoriu.
Pentru aceste considerente solicitarea de restituire a prestațiilor efectuate anterior va fi respinsă ca inadmisibilă. Chiar și în situația în care nu s-ar fi admis excepția inadmisibilității pentru punctul nr. 3 din cerere pretenția putea fi respinsă ca neîntemeiată întrucât aceasta are caracter accesoriu în raport cu pretenția nr. 1. O astfel de abordare se putea face în situația în care s-ar fi apreciat că acestei cauze i se aplică regimul comun al nulității actului.
Excepția prescripției dreptului la acțiune va fi respinsă în condițiile în care cererea a fost soluționată exclusiv pe baza altor excepții iar această ultimă excepție ar putea avea caracter subsidiar.
Cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă vor fi respinse ca neîntemeiată potrivit art. 451- 453 Cod procedură civilă, întrucât aceasta a căzut în pretențiile proprii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității de folosință a BCR - Agenția Cîmpeni.
Admite excepția lipsei de interes și de obiect pentru pretențiile 1, 2 și 4.
Admite excepția inadmisibilității cererii pentru pretenția nr. 3 privind restituirea prestaților.
Respinge integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. L., domiciliată în Cîmpeni, ., județul A. în contradictoriu cu pârâtele B. C. Română S.A. cu sediul în București,
..5, sector 3 și B. C. Română S.A. – Agenția Cîmpeni, cu sediul în Cîmpeni, Piața A. I., nr. 8, județul A..
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red. C.V.D.
Tehnored. P.M.D.
Ex.5/22.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
