Anulare act. Sentința nr. 784/2015. Judecătoria CÂMPENI

Comentarii

0

Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 784/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CÂMPENI

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 784/2015

Ședința publică din 25 August 2015

Completul compus din:

JUDECĂTOR: D. V. C.

GREFIER: M. C. – M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanta P.-I. M., cu domiciliul procesual ales în A. I., ., nr. 9, .. 59, județul A. și pe pârâta B. C. Română SA cu sediul în București, .. 5, sector 3., având ca obiect anulare act.

La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților .:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11 august 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării în cauză.

INSTANȚA

Sub dosar nr._, s-a înregistrat cererea formulată de reclamanta P.-I. M., în contradictoriu pârâtele B. C. Romană S.A și B. C. Română S.A. - Agenția Cîmpeni, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constatate caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007, în ceea ce privește clauza prevăzută în cadrul punctului 5 rând 2, din contractul de credit susmenționat ,să se constatate ca este abuzivă, cu consecința înlăturării acesteia și să se stabilească modul de calcul al dobânzii în felul următor: ROBOR 6M + marja fixă de 1,20 p.p.

- să se constate abuzivă și nedatorată orice dobândă percepută de către BCR începând cu luna august 2011, dobândă care excede dobânzii ROBOR 6M + marja fixă de 1,20 p.p.

- să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute cu titlul de dobândă în mod nelegal, începând cu luna august 2011, care exced formula ROBOR 6M + marja fixă de 1,20 p.p., cu dobânda legală de la data încasării până la data restituiri efective;

- să se constatate caracterul abuziv și să se anuleze clauza prevăzută la punctul 2 .10 literele a si b din Condiții Generale de Creditare-Anexa la Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007 referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda.

- să se constate nelegal cuantumul comisionului de administrare stabilit prin Contractul de Credit de mai sus punctul 9 litera c, si prin art. 3.9 din Condiții Generale de Creditare - Anexa la Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007, obligând pârâtele să calculeze comisionul de administrare raportat la soldul existent, la momentul perceperii lui, lunar.

- să fie obligate pârâtele să recalculeze comisionul de administrare, raportat la soldul fiecărei luni, începând cu luna august 2011 până în prezent și până la eliminarea acestuia din contract.

- să fie obligate pârâtele să restituie sumele percepute ilegal cu titlu comision de administrare începând cu luna august 2011 până în prezent și până la eliminarea acestuia din contract, cu dobânda legală de la data încasării până la data restituiri efective.

- să se constate abuzive și nule clauzele de la pct. 9 lit.f din Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007 încheiată cu pârâtele și pct. 3.8 din Condiții Generale de Creditare - Anexa, referitoare la comisionul de urmărire riscuri;

- să se constatate că pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul inițial la pct.9 f, în sensul transformării comisionului de urmărire riscuri, in comision de administrare credit;

- să se constatate că pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractual: comisionul de urmărire riscuri, în comision de administrare și au mai adăugat comisionul de administrare inițial, prevăzut de pct.9 lit. c, ajungându-se în final la un comision de administrare care este rezultatul însumării comisionului de administrare inițial si vechiul comision de urmărire riscuri;

- să se constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare;

- să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de urmărire riscuri și comisionului nou de administrare;

- să se dispună desființarea scadențarului intitulat "Grafic rambursare credit", în care la rubrica Comision de administrare apare vechiul comision de administrare prevăzut la pct. 9 c din Contractul de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007, însumat cu vechiul comision de urmărire riscuri prevăzut la pct. 9f din contract, dar si a celorlalte grafice de rambursare nelegale;

- să se dispună revenirea comisionului de administrare, dar calculat astfel cum am solicitat la pct. 5 al prezentului petit al acțiunii si anume procent de 0,05% din soldul creditului, la momentul perceperii lui, lunar.

- să fie obligate pârâtele în solidar să restituie sumele achitate de reclamantă cu titlu de comision de urmărire riscuri și, parțial cu titlu comision de administrare, 45,08 RON/luna, începând cu luna august 2011 până la data introducerii acțiunii, și în continuare până la restituirea efectivă a acestora, precum și dobânda legală;

- să se constate abuzivă și nulă clauza prev. la punctul 3.7 din Condiții generale de creditare –Anexa la Contractul de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007, conform căreia banca poate modifica nivelul si să dispuneți eliminarea acesteia din contractul de credit;

- să se constatate abuzivă și nulă clauza prev. la punctul 2.6 din Condiții generale de creditare - Anexa la Contractul de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007 conform căreia banca poate modifica „nivelul dobânzii curente în funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului fața de banca" și să se dispună eliminarea acesteia din contractul de credit.

- să se constate abuzivă și nulă clauza prevăzută în contractul de credit la punctul 10 din Condiții generale de creditare - Anexa, privitoare la faptul că" B. poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract”.

- să fie obligată pârâta de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva și executorie a sentinței ce se va pronunța să le pună la dispoziție actul adițional al contractului, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare pentru credit.

- să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces, în baza art. 453, al. 1 Noul Cod Procedură Civilă,

În motivarea cererii a arătat că reclamanta a încheiat cu BCR- Agenția Cîmpeni, Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007 pentru un credit în valoare de 16.100 RON, pentru o perioadă de 120 de luni.

Reclamanta consideră că, în baza art. 1 lit. a din Anexa la legea 193/2000, abuzive clauzele la care a făcut referire in petit, întrucât acestea dau dreptul băncii să modifice unilateral contractul fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract și întrucât sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legislația națională și cea comunitară pentru ca aceste clauze să fie considerate abuzive: nu au fost negociate direct cu consumatorul, sunt contrare bunei credințe si creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea acestei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă. În susținerea acțiunii, invoc prevederile art. 4 din legea 193/2000 .

Dispozițiile art.969 cod civil ( din 1864), în vigoare la data încheierii Contractului de credit, care conferă putere de lege contractului se referă la convențiile „legal făcute". Chiar din textul art.969 Cod civil rezultă că legea recunoaște forță deplină doar contractelor legal tăcute, așadar acelea care nu derogă de la ordinea publică și bunele moravuri (art.5 Cod Civil). Potrivit art.948 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Comisionul de administrare credit, în condițiile în care banca încasează dobândă pentru întreaga perioadă a derulării contractului, apare ca o plată care nu are fundament, și care consacră un dezechilibru între prestațiile părților. Nici o clauză a contractului de credit nu a fost negociată cu reclamanta.

Analizând clauzele care au solicitat să fie considerate abuzive în petit, se poate observa că acestea determină un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în condițiile în care sunt clauze contractuale standard preformulate care nu au fost negociate cu reclamanta - care are calitatea de consumator și care dau posibilitatea băncii să modifice unilateral contractul raportat la niște criterii ce nu pot fi verificate sau înțelese de către consumator și care sunt lăsate la libera apreciere a băncii.

În Contractului de Credit Bancar nr. 269/21.03.2007 la pct. 9 lit.c se stabilește " comision de administrare de 8,05 Ron lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat prevăzut la punctual 1", iar in art. 3.9 Condiții generale de creditare - Anexa la contract se stipulează "Comisionul de administrare este in suma fixa lunara si se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la punctual 1 din contract".

Consideră că așa cum este perceput comisionul de administrare, in contract cât și în convenție, lunar, la valoarea creditului inițial este nelegal stabilit si calculat, raportat la prevederile articolului 36 aliniat 3 din Ordonanța de Urgenta 50/2010 care stabilește:

"(3) ... In cazul in care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului."

Astfel fata de prevederile actului normativ se impune calcularea comisionului de administrare la soldul creditului contractat si nu la valoarea inițiala a lui. Însăși denumirea acestuia ar determina un astfel de mod de calcul, întrucât nu se poate percepe inca o suma de bani pentru administrarea unei sume care a fost încasată deja.

Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovadă clară a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care acționau pe aceeași piața relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adăugării la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) si, pe de altă parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților. În baza celor învederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unor comisioane de administrare și urmărire riscuri calculat la valoarea inițiala a creditului.

Față de cele invocate mai sus, solicită să se observe că, acel comision de administrare are un caracter abuziv. Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii trebuie analizate in funcție de justețea comisioanelor arătate mai sus raportat la costurile suportate de bancă în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului. O justificare a introducerii acestora nu există, aceste comisioane nereprezentând altceva decât o dobândă mascată care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision.

Consideră că și prin prisma destinației, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, pentru următoarele motive:

În ce privește riscul pentru conduita culpabilă a clienților, respectiv a reclamantei, solicită să se observe că prin convenție s-a prevăzut că în cazul în care reclamanta achită cu întârziere obligațiile de plată, banca percepe dobândă majorată.

Comportamentul contractual al împrumutatului nu este cunoscut de la început de către pârâtă, astfel că, a încasa un comision de la o persoană care, verificată fiind în evidentele incidentelor de plăți, nu a ridicat și nu ridica nici o suspiciune cu privire la seriozitatea și bonitatea sa, nici la încheierea, nici cu ocazia executării contractului, reprezintă un abuz din partea pârâtei. Mai mult, banca își asigură în toate contractele o . mecanisme de protecție împotriva riscului de neplata, ceea ce demonstrează odată în plus ca acest comision de risc este abuziv. Oricum, contra riscului de neplată pârâta a determinat-o să încheie polițe de asigurare a riscului de neplata. De asemenea, dacă clientul nu își îndeplinește obligațiile de plată, banca este îndreptățită să treacă la executarea silită. În plus, bunurile sunt asigurate, iar banca impune întotdeauna societatea de asigurări, iar riscul de a nu-și încasa despăgubirea de la asigurător, practic, este inexistent.

Totodată riscul unei conduite culpabile a reclamantei este acoperit prin stabilirea dobânzii penalizatoare și a posibilității executării bunurilor prezente si viitoare aparținând împrumutatului, iar banca ar beneficia din nou de o dublă garanție, astfel că, așa cum a arătat, clauza privind comisionul de urmărire risc este abuzivă, fiind contrară art. 4 din Legea 193/2000.

Comisionul de urmărire risc, de 45,08 RON /lunar transformat ulterior în comision de administrare, nu face parte din prețul contractului, având în vedere că banca avea obligația să-și constituie provizioane de risc de credit, iar potrivit dispozițiilor art. 11 din Regulamentul BNR nr.5/2002, în vigoare la data contractării creditului, constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora și se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.

Solicită să se constatate că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, el nu este supus excepției prev. de art. 4 al directivei 93/13/CEE, din moment ce nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.

Din cele ce preced consideră că în fapt comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, întrucât, pe de-o parte sunt neclare și echivoce, iar pe de altă parte, nu au fost negociate și creează, în detrimentul reclamantei și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, neconținând nicio clauză prin care și noi să fim protejați de acest risc.

La pct 2.6 și 3.7 din condițiile generale anexa la contractul de credit se prevede posibilitatea băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare și dobânda în funcție de costul resurselor de creditare. Aceste clauze nu au fost negociate si acordă băncii puterea de a se raporta in orice moment la orice fel de evoluție a pieței financiar bancare justificând astfel modificarea comisioanelor. Si aceasta clauză încalce prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 creând un dezechilibru intre prestații.

Și clauza prevăzută în anexa la contract la pct. 10 din condițiile generale ale contractului de credit potrivit căruia se pot cesiona unui terț drepturile si obligațiile din contract este abuziva, deoarece dă dreptul băncii să cesioneze contractual fără acordul lor ca și consumatori.

Consideră clauza de la pct. 10 din anexa cu privire la condițiile de creditare abuzivă și pentru că banca nu poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale fără a preciza în concret în ce condiții poate avea loc cesiunea. Caracterul abuziv al clauzei rezultă și din modalitatea evazivă și incompletă în care a fost redactată, în măsura în care clientul, lipsit de cunoștințe juridice, nu poate prefigura extensia acestei clauze. Astfel, acesta poate presupune, cel mai probabil, că cesiunea s-ar produce către un creditor având același statut, respectiv de societate bancară, însă banca, utilizând această clauză contractuală, ar putea cesiona creanța chiar și unui SRL., care nu este supus niciunei reglementări protective pentru client.

A se observa, în plus, că aceste comisioane sunt calculate și percepute la valoarea inițiala a creditului, si nu la soldul acestuia, ceea ce va face, in cazul creditelor acordate pe mai mulți ani, ca dobânda (aplicata la soldul creditului) să ajungă sa fie chiar mai mică decât comisioanele (care se va aplica la suma inițiala împrumutată, indiferent de valoarea din credit rambursata deja la un moment dat).

Solicită a se avea în vedere la judecarea cauzei și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin. l din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză.

De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică. Față de cele ce preced, deoarece scopul determinant urmărit de bancă la încheierea contractului a fost obținerea unui profit chiar și cu riscul încălcării Legii nr. 193/2000, prin includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, vă solicităm să constatați că aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută.

Astfel se impune restituirea comisioanelor din petit, astfel cum a solicitat, începând cu luna august 2011 și până la rămânerea definitiva a hotărârii ce urmează a se pronunța.

F. de cele de mai sus se impune ca pârâta . obligata să le pună la dispoziție de la rămânerea irevocabila a hotărârii ce se va pronunța, actul adițional al convenției conform hotărârii judecătorești, precum si noul grafic de rambursare al creditului.

Arată că prezenta acțiune este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit.j din Legea nr.146/1997 actualizată privind taxele judiciare de timbru, rap. la art.l alin.2 din OG nr.32/1995.

În drept a invocat: art. 969 din Codul civil, art. 948 din Codul civil, art. 4 și anexa 1 din Legea nr. 193/2000, art. 36 OUG 50/2010, art. 453 din Codul de procedura civila.

În cauză s-a depus întâmpinare din partea pârâtei B. C. Română SA, solicitând respingerea cererii formulată de reclamantă:

a.prin soluționarea cu prioritate a următoarelor excepții:

i.excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale

pasive a BCR - Agenția Câmpeni,

ii.excepția lipsei de interes cu privire la constatarea caracterului

abuziv al clauzei prevăzute la pct. 2.1o.b din condițiile

generale de creditare și a clauzelor cuprinse în Actul adițional

încheiat în conformitate cu OUG nr. 50/2010,

b.iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că poate interveni în modificarea prețului contractului și că este oportună adaptarea dispozițiilor contractuale exclusiv din perspectiva transparenței mecanismului de calcul al dobânzii și comisioanelor, în temeiul dispozițiilor art. 209-210 Noul Cod de procedură civilă formulează cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta P.-I. M., prin care solicită instanței de judecată ca, în măsura în care va constata caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda, comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri și, totodată, va considera oportun să intervină în mecanismul contractual și să modifice costul contractului, să adapteze contractul de credit analizat în sensul stabilirii:

- unei dobânzi fixe de 11,20% pe an, pentru tot restul perioadei de creditare;

- unui comision de administrare de 0,05% pe lună, aplicat la soldul creditului;

- unui comision de urmărire riscuri de 0,28% pe lună, aplicat la soldul creditului.

Cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării arată că:

1. Solicită instanței de judecată să pună în vedere reclamantei să își precizeze acțiunea sub aspectul valorii obiectului acesteia în conformitate cu prevederile legale, sub sancțiunea prevăzută de art. 242 Noul Cod de procedură civilă, în sensul indicării cuantumului sumei a cărei restituire o solicită prin acțiunea introductivă și a modului de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori.

2. În subsidiar, solicit instanței anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 175 Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este esențială pentru stabilirea instanței competente material și pentru exercitarea dreptului meu la apărare.

3.În data de 21.03.2007, pârâta a încheiat cu reclamanta contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 269, prin care i-a împrumutat acesteia suma de 16.100 RON, pentru o perioadă de 120 luni.

4. În luna septembrie 2010, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, pârâta a întocmit un Act adițional de conformare a prevederilor contractuale la dispozițiile acestui act normativ. Actul adițional a fost remis spre semnare reclamantei, dar aceasta nu a fost de acord cu noile dispoziții contractuale.

5. Potrivit art. 95 alin. (5) din OUG nr. 50/2010, chiar nesemnat (în lipsa unei manifestări de voință exprese a clientului în termenul stabilit de legiuitor tocmai pentru acest motiv), Actul adițional era considerat acceptat tacit.

6. Ulterior, fiind intens criticată încă de la ., OUG nr. 50/2010 a fost semnificativ modificată de Legea nr. 288/2010. Una dintre modificările importante se referă la faptul că OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor de credit în derulare la data intrării sale în vigoare.

7. În acest context, pârâta a denunțat unilateral Actul adițional în termenul legal de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 288/2010 și a comunicat de îndată acest lucru reclamantei prin notificările din 21.02.2011.

8. După acest moment, pârâta a perceput dobânda și comisioanele convenite de comun acord cu reclamanta prin contractul de credit încheiat în anul 2007, neavând obligația legală de a mă conforma dispozițiilor OUG nr. 50/2010.

9. După cum se poate observa, clauzele atacate prin acțiunea introductivă se referă în special la prețul contractului de credit (respectiv la dobândă și comisioane), reclamanta urmărind nici mai mult, nici mai puțin, modificarea costurilor contractuale liber asumate.

În temeiul art. 248 Noul Cod de procedură civilă, solicită instanței să se pronunțe mai întâi asupra următoarelor excepții:

A. Excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a BCR - Agenția Câmpeni.

10. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, „celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților".

11. Art. 2.5 din Regulamentul de funcționare al BCR și art. 2.3 din Actul constitutiv al BCR prevăd de asemenea că agențiile sunt unități/sedii secundare fără personalitate juridica.

12. Fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică ale unei societăți comerciale, integrate organic societății fondatoare, agențiile sunt dependente din punct de vedere economic și juridic de societatea fondatoare, reflectând o extindere a activității societății sau o grupare a activității societății pe centre de profit și exercită o funcție de mandat cu sau fără reprezentare, în limitele împuternicirii primite.

13. Deși art. 56 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă prevede că „pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", această dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că entitățile fără personalitate juridică pot sta în judecată numai în măsura în care nu există o entitate-mamă cu personalitate juridică care poate sta în judecată.

14. Cu alte cuvinte, agenția nu are legitimitate procesuală pasivă cât timp există societatea-mamă cu personalitate juridică ce poate sta în judecată.

15 . Mai mult, agenția nu poate sta în judecată nici în numele societății-mamă, întrucât în cazul pârâtei nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții. Singurul care poate asigura o reprezentare legală a pârâtei este Departamentul Juridic al BCR, așa cum rezultă și din limitele de autoritate stabilite la nivelul societății.

1. Pentru toate argumentele expuse mai sus, solicită să se admită excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a BCR - Agenția Câmpeni și să se respingă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta.

B. Excepția lipsei de interes.

17. Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care poate fi invocată de parte sau de instanță în tot cursul procesului, ori de câte ori nu este îndeplinită una dintre cerințele interesului. Un interes care a trecut sau a fost depășit nu poate fi luat în considerare, deoarece rolul instanței este acela de a judeca litigii născute și actuale.

18. În cazul de față, reclamanta solicită instanței constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la pct. 2.10.b din condițiile generale de creditare, clauză inaplicabilă contractului de credit dedus judecății! Această clauză se aplică și produce efecte juridice numai în cazul creditelor cu dobândă variabilă, stabilită în funcție de un indice de referință LIBOR/EURIBOR, în timp ce dobânda contractuală a reclamantei variază în funcție de dobânda de referință revizuibilă semestrial a BCR, fiind aplicabil pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare. Prin urmare, solicitarea reclamantei privind constatarea caracterului abuziv al unei clauze care nu produce efecte juridice în privința sa este lipsită de interes.

19. De asemenea, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al transformării comisionului de urmărire riscuri în comision de administrare, respectiv al „noului" comision de administrare din convenție și din actul adițional. Or, B. a inclus comisionul de urmărire riscuri în comisionul de administrare prin Actul adițional încheiat în conformitate cu OUG nr. 50/2010, act adițional care a fost denunțat în mod unilateral de către bancă în temeiul legii și care a încetat să-și producă efectele juridice din acel moment. în prezent, banca percepe comisioanele prevăzute în contractul de credit inițial, respectiv comision de urmărire riscuri în cuantum de 45,08 RON și, în mod distinct, comision de administrare de 8,05 RON.

20. Prin urmare, reclamanta nu justifică un interes actual în constatarea caracterului abuziv al transformării comisioanelor bancare contestate și al introducerii noului comision de administrare, întrucât actul adițional în virtutea căruia au fost efectuate aceste modificări nu este în vigoare și nu produce efecte juridice.

Pe fond, acțiunea reclamantei este netemeinică, motiv pentru care solicit instanței respingerea acesteia:

A. Instanța nu poate interveni în mecanismul contractual cu încălcarea principiului pacta sunt servanda. Consacrat prin dispozițiile art. 969 din Vechiul Cod civil.

21. Reclamanta solicită instanței să modifice prețul contractului de credit analizat în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor care reglementează dobânda, comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri, cu consecința modificării lor. în condițiile în care instanța de judecată ar admite acțiunea introductivă, ar interveni o modificare a prețului contractului de credit contrară voinței părților de la data încheierii lui.

22.Prin Decizia nr. 4520/15.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat tranșant în sensul că „cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție a instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului."

22. Așadar, poziția ÎCCJ este neechivocă și tranșantă în sensul că nu este posibilă intervenția instanței în prețul contractual și că este perfect valabilă o clauză care prevede că dobânda variază în funcție de costul resurselor de creditare.

23. Totodată, intervenția instanței în stabilirea prețului contractual duce la încălcarea principiul forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 969 Vechiul Cod civil.

24. Astfel, consacrat prin dispozițiile art. 969 Vechiul Cod civil, principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.

25. Acesta este și sensul hotărârii CJUE pronunțată în data de 14 iunie 2012, prin care Curtea a statuat, în interpretarea art. 6 al. 1 al Directivei 93/13/CEE faptul că instanțele naționale nu au posibilitatea de a modifica conținutul clauzelor contractuale în cazul în care constată caracterul abuziv al acestora, singura posibilitate fiind de a exclude aplicarea acelei clauze contractuale (în condițiile în care contractul poate continua în lipsa acelei clauze).

26. Prin urmare, raportat la petitele formulate de reclamantă, admiterea acțiunii introductive ar presupune în mod automat o modificare a clauzelor contractuale referitoare la dobândă și comisioanele bancare, intervenția instanței în acest sens fiind lipsită de orice temei legal!

B. Clauzele cu privire la dobândă și comisioane fac parte din prețul contractului și sunt exprimate în mod clar și inteligibil. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000.

28. Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 (care transpune art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE), „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, in măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."

29. Dispoziția legală citată exclude de la controlul caracterului abuziv de către instanță clauzele care se asociază cu obiectul principal al contractului, dacă acestea sunt exprimate în mod clar și inteligibil. Prin acțiunea introductivă, reclamanta a indicat ca fiind abuzive clauzele contractuale referitoare la dobândă, comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri.

30. Instanța va constata că în cauză este incident art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 raportat la art. 4 din Directiva 93/13/CEE, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de lege pentru aplicabilitatea acestei dispoziții legale.

31. În acest sens este și practica recentă a ÎCCJ, anexată prezentei.

32. Astfel, este evident faptul că dobânda și comisioanele percepute de bancă pentru creditul pus la dispoziție reprezintă PREȚUL contractului, fiind contraprestația datorată de clienți băncii pentru serviciile sale.

33. Prețul contractului nu se reduce nicidecum la dobândă, ci cuprinde absolut toate costurile contractuale percepute împrumutatei, comisioanele bancare fiind astfel de costuri.

34. În același sens este și opinia Curții Supreme a Marii Britanii în cauza The Office ofFair Trading v Abbey N. pic & Others, în care instanța a decis că acele comisioane bancare percepute pentru depășirea limitei de credit, reprezintă o componentă esențială a considerației băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit.

35. De asemenea, clauzele sunt redactate în mod clar și ușor de înțeles, reclamanta neavând nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a înțelege existența și întinderea obligațiilor sale.

36. La pct. 5 din condițiile speciale de creditare se prevede în mod clar că dobânda curentă este revizuibilă semestrial de la momentul încheierii convenției de credit, indicându-se cuantumul său din acel moment (11,20% pe an) și modul în care se calculează pe restul perioadei de creditare (dobânda de referință revizuibilă semestrial + 1,20%), respectiv cotația dobânzii de referință avute în vedere (cea de la 30 septembrie/31 martie din fiecare an).

37. De asemenea, la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare se stipulează expres că, pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se modifică în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă fiind afișat la sediul băncii și aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.

38. În ceea ce privește comisioanele bancare, acestea sunt menționate expres la pct. 9 lit. c și f din condițiile speciale de creditare, într-o manieră clară și inteligibilă, fiind precizată SUMA FIXA care trebuie plătită cu acest titlu (8,05 RON, respectiv 45,08 RON), modul de calcul al acestei sume (ca procent din valoarea creditului contractat), respectiv periodicitatea cu care se achită (lunar).

39. La pct. 3.8 și 3.9 din condițiile generale de creditare se prevede de asemenea că comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri sunt în sumă fixă lunară, calculate prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare.

40. Dobânda și comisioanele bancare, prin modul în care au fost inserate în contract și prin limpezimea prevederilor, sunt apte a fi ușor de înțeles. Un client cu minimă diligentă ar fi avut la încheierea contractului cunoștință de sumele pe care dobânda și comisioanele le presupun în sarcina sa, sume a căror plată clientul și-a asumat-o prin semnarea contractului.

41. Prin intermediul dispozițiilor prevăzute de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorilor, care nu pot profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.

42. Nu în ultimul rând, nicio lege nu prevede obligația comercianților de a explica clienților săi rațiunile economice sau tehnice pentru care se stabilește un anumit preț, ci impun ca modul în care este prevăzut prețul în contract să fie clar și inteligibil pentru ca aceștia să cunoască existența și întinderea obligației pe care și-o asumă.

43. Prin urmare, de vreme ce dobânda și comisioanele bancare fac parte din prețul contractului și sunt prevăzute în mod clar și inteligibil în contract, instanța va constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care exclud posibilitatea instanței de a analiza caracterul abuziv al clauzelor contestate.

C. Chiar dacă instanță trece peste interdicția impusă de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 103/2000, pentru a ajunge la o soluție justă cu privire la caracterul pretins abuziv al clauzelor indicate de reclamanți. Instanța trebuie să procedeze la verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă.

44. Pentru a ajunge la o soluție justă, instanța trebuie să procedeze la verificarea condițiilor impuse de Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, respectiv clauza să nu fi fost negociată și să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

45.Instanța va constata că aceste condiții nu sunt însă întrunite în prezentul litigiu având în vedere următoarele aspecte:

C.1. Clauzele indicate ca fiind abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

46. Pentru a putea verifica existența unui dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului de credit analizat.

47. În cadrul contractelor de credit, analiza comparativă ar trebui să ia în calcul nu numai dreptul Băncii de a percepe un cost (expres menționat încă de la început), dar și obligația de a pune de îndată la dispoziția reclamantei o sumă de bani importantă ce urmează a fi restituită de-a lungul unei perioade îndelungate de timp.

48. De asemenea, aprecierea dezechilibrului trebuie să ia în calcul și dreptul reclamantei de a primi de îndată, după momentul semnării contractului de credit, suma de bani împrumutată.

49. În plus, prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea reclamantei de a solicita rezilierea contractului, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.

50. Analiza ansamblului prevederilor contractuale va conduce instanța la concluzia că nu există un dezechilibru între prestațiile părților și că, dimpotrivă, modificarea/eliminarea clauzelor referitoare la dobândă și comisioanele bancare din convenția de credit ar crea un dezechilibru contractual, exclusiv în defavoarea Băncii!

a). Dobânda contractuală are la bază factori obiectivi și nu depinde de voința discreționară a băncii.

51. Conform pct. 5 din condițiile speciale de creditare, dobânda curentă a fost revizuibilă semestrial de la momentul încheierii convenției de credit, stabilită în funcție de dobânda de referință revizuibilă semestrial plus 1,20 p.p.

52. Pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare prevede expres că dobânda de referință variabilă a BCR se modifică în funcție de costul resurselor de creditare, cost care are la baza următoarele elemente obiective:

- indicele de referința ROBOR - acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de B. Națională a României;

- costul cu rezerva minima obligatorie - este calculată ca procent din pasivele băncii cum ar fi depozitele clienților constituie un cost al băncii. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață;

- costurile de lichidate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.

53. Instanța va constata așadar că dobânda curentă nu variază nicidecum discreționar în funcție de voința băncii, ci în mod obiectiv în funcție de factorii indicați mai sus, inclusiv în sens descrescător, contrar susținerilor reclamantei.

54. De asemenea, solicită instanței să constate că art. 9³ lit. g pct. 1 și 3 din OG nr. 21/1992, dispoziții legale de care se prevalează reclamanta, nu erau în vigoare la momentul semnării contractului de credit dedus judecății (martie 2007), fiind introdus numai prin art. II pct. 9 din OUG nr. 174/27.11.2008. B. nu se putea conforma și aplica un articol care nu exista la acel moment, fiind introdus numai la sfârșitul anului 2008.

55. În cazul de față nu este aplicabilă nici Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, deoarece creditul contractat de reclamantă este un credit de trezorerie nenominalizat, care nu intră sub incidența acestui act normativ.

56. De asemenea, intervenția instanței în mecanismul contractual pentru a modifica prețul contractului în sensul dorit de reclamantă nu este permisă, deoarece s-ar încălca astfel jurisprudența CJUE și principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de art. 969 Cod civil, așa cum a dezvoltat în cadrul secțiunii anterioare.

57. Admiterea pretențiilor reclamantei ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, exclusiv în detrimentul băncii. Aceasta solicită instanței în mod neîntemeiat să aibă în vedere un nivel al dobânzii contractuale format din Robor 6M plus 1,20%.

58. Un mod de calcul al dobânzii care duce în prezent la o valoare a acesteia de 3% pe an sfidează orice logică juridică și economică și ar obliga banca să crediteze în pierdere. Este evident că admiterea pretențiilor reclamantei ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, exclusiv în detrimentul băncii!

Arată că, după cum a precizat și în cuprinsul secțiunii „Aspecte prealabile", pârâta a întocmit Actul adițional de conformare a prevederilor contractuale la dispozițiile OUG nr. 50/2010, prin care dobânda devenea variabilă exclusiv în funcție de indicele de referință Robor 6M.

Reclamanta a refuzat la acel moment semnarea Actului adițional, motiv pentru care prezenta acțiunea este o dovadă de rea-credință din partea sa, prin care urmărește în realitatea diminuarea dobânzii, iar nu transparentizarea modului de calcul al acesteia.

Este dincolo de orice dubiu că reclamanta a acceptat ca nivel minim și obligatoriu de pornire al dobânzii cuantumul prevăzut inițial în contractul de credit (11.20% pe an), cunoscând totodată că a optat pentru o dobânda revizuibilă semestrial pe toată perioada de creditare.

b). Comisioanele bancare sunt percepute în mod legal de bancă.

59. La data încheierii contractului de credit nu exista nicio dispoziție legală prin care să fie limitat numărul comisioanelor pe care B. le putea percepe clienților săi, comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri fiind așadar prevăzute în mod legal în contract.

60. În ceea ce privește comisionul de administrare, criticile reclamantei vizează strict perceperea acestui comision ca procent din valoarea creditului contractat, reclamanta solicitând instanței calcularea comisionului ca procent din soldul creditului.

61. Or, contrar susținerilor reclamantei, comisionul de administrare este perceput sub forma un SUME FIXE indicate expres în contract (8,05 RON/lună). Pentru transparentizarea modului în care a fost determinat cuantumul comisionului de administrare, aceste este calculat ca procent din valoarea creditului contractat, însă el a fost prevăzut în contract și perceput reclamantei sub forma unei sume fixe. în plus, la pct. 3.9 din condițiile generale de creditare se prevede expres că valoarea comisionului de administrare se menține fixă pe toată perioada de creditare.

62. Perceperea comisionului de urmărire riscuri acoperă un set de operațiuni care pun serviciul de plată al împrumutatului în legătură cu acele evenimente din piață bancară ce pot influența, grosso modo, capacitatea acestora de rambursare a creditului.

63. Evoluțiile vizate sunt reprezentate de intervențiile pe care B. centrală le poate avea pentru a modifica anumiți parametri (cum ar fi de exemplu cursul valutar, deosebit de important pentru creditele în monedă străină), dar și de intervențiile altor bănci. B. trebuie să urmărească riscurile ce vin dinspre piață, deci din afara relației contractuale cu împrumutatul, riscuri care îi pot afecta capacitatea de rambursare.

64. Nici o altă garanție înscrisă în contract nu acoperă aceste riscuri, urmărite în contul comisionului de urmărire riscuri. Simplificând, pentru riscuri diferite, banca percepe componente diferite de cost.

65. Spre eliminarea oricărei confuzii, garanțiile imobiliare aduse de client acoperă riscul insolvabilității acestuia, codebitorii sunt menționați pentru a suplini sarcina de plată (temporar sau definitiv), iar asigurările de viață pentru a acoperi riscul capital al dispariției împrumutatului.

66. Setul de operațiuni prestate de bancă în contul comisionului de urmărire a riscurilor este necesar, este spre folosul împrumutatului, care, nefiind profesionist, nu ar ști cum să se pună la adăpost, este proporțional și adecvat față de pericolul potențial repertoriat pe piață și este fundamental diferit de setul de operațiuni prestate de bancă în contul comisionul de administrare.

67.Comisionul de risc este așadar un cost care, alături de dobândă și celelalte comisioane,reprezintă prețul pentru creditul pus la dispoziție de către bancă. Este explicat în mod clar și inteligibil în contract pentru ca împrumutații să înțeleagă pe deplin existența și întinderea obligațiilor asumate.

Lipsa caracterului abuziv al comisionului de risc în cazul unui credit de nevoi personale negarantat, cum este și contractul de credit din prezenta cauză, este confirmată inclusiv prin răspunsul ANPC-CRPC B. nr. 1455/31.07.2013, autoritate care apără drepturile consumatorilor:

„Produsul credit de nevoi personale negarantat este un produs scump (în sensul de riscant n.m.), rata dobânzii fiind net superioara creditelor cu garanție reală imobiliară (în sensul că acest comision ridică prețul creditului n.m.). Obligațiile de plată ce se materializează în convenția legal încheiată trebuie achitate (comisionul de risc nu poate fi clauză abuzivă într-un contract negarantat)."

68. Pentru toate aceste motive, instanța va constata că prezența comisionului de administrare și a comisionului de urmărire riscuri în contract nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, fiind percepute în mod legal de către bancă.

69. De asemenea, B. nu a transformat în mod abuziv comisionul de urmărire riscuri în comision de administrare. în cauză nu a fost vorba de un nou comision/comision majorat introdus în contractul de credit ci de un comision agreat între părți încă de la bun început, pe care B. 1-a redenumit în conformitate cu noua terminologie legală.

70. Astfel, după includerea comisionului de risc în comisionul de administrare, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, costul lunar total al celor două comisioane a rămas tot de 53,13 RON (8,05 RON + 45,08 RON).

71. Prin urmare, nu se poate vorbi de o transformare abuzivă a comisionului de urmărire riscuri în comision de administrare și nici de introducerea unui nou comision în contractul de credit, B. percepând în continuare comisioanele bancare prevăzute de la bun început în contract.

72. Mai mult, solicită instanței să constate că inclusiv în graficul de rambursare inițial al creditului (din data de 21.03.2007) apare această structură simplificată a comisioanelor, fiind prevăzut costul lor lunar total (53,13 RON) pentru o mai bună informare a clientului asupra obligațiilor asumate.

c). În ceea ce privește restul clauzelor contractuale contestate.

(i) Pct. 10 din condițiile generale de creditare.

73.Potrivit pct. 10 din condițiile speciale de creditare, „B. poate cesiona unui terț toate drepturile și obligațiile sale din prezentul contract." Această clauză a fost asumată de reclamantă în mod conștient prin semnarea contractului de credit.

74. Potrivit dispozițiilor art. 1391 - 1398 Cod Civil, creditorul are dreptul de a ceda creanța sa unei alte persoane, fără a fi nevoie de acordul debitorului cedat, legea reglementând doar obligația notificării cesiunii pentru opozabilitate. Prin urmare, dreptul de a cesiona creanța este un drept recunoscut de lege oricărui creditor.

75. Această clauză poate fi considerată că reprezintă o înștiințare prealabilă a împrumutatului cu privire la posibilitatea pe care B. o are în mod legal de a cesiona drepturile și obligațiile sale rezultând din contractul de credit. Acest drept este unul legal, care nu mai necesită suprarecunoaștere prin intermediul unei clauze contractuale.

76.În acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin Decizia nr.12/17.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ faptul că:

„ Clauza înscrisă la art. 10 din Condițiile Generale de Creditare (...) potrivit cu care «B. poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract», nu poate fi considerată, ab initio, ca fiind abuzivă, întrucât această clauză nu are ca obiect conținutul drepturilor și obligațiilor părților, ci este exterioară lor, și anume, privește posibilitatea asumată de către Bancă de a-și substitui unui terț drepturile și obligațiile sale, deci, nu poate fi vorba de incidența art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori."

77. Prin urmare, solicită instanței să constate că clauza referitoare la dreptul pârâtei de a ceda creanța sa unei alte persoane este permisă de lege și este legal prevăzută în contractul încheiat între pârâtă cu reclamanta, astfel că o asemenea clauză nu poate fi considerată abuzivă.

78. Totodată, cesiunea de creanță nu creează nicio obligație în plus pentru debitor, schimbându-se numai creditorul! Cesiunea de creanță nu face altceva decât să înlocuiască creditorul obligației de plată cu un altul.

79. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere și prevederile art. 1 Protocolul 1 CEDO care reglementează protecția proprietății și prevede faptul că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

80. Potrivit celor de mai sus, pârâta, în calitate de proprietar al creanței izvorâte din contractul de credit bancar nr. 269/2007, are dreptul să își valorifice creanța în orice modalitate doresc, cu respectarea dispozițiilor legale.

(ii) Pct. 2.6 și 3.7din condițiile generale de creditare.

81. Pct. 2.6 și 3.7 din condițiile generale de creditare urmăresc să mențină echilibrul contractual dintre drepturile și obligațiile părților, fiind exclus caracterul lor abuziv.

82. Pct. 2.6 stabilește că dobânda curentă se poate modifică pe parcursul derulării creditului, în funcție de serviciul unic al datoriei clientului, în conformitate cu pct. 7 și 8 din condițiile speciale de creditare, respectiv ca urmare a înregistrării de către împrumutată de credite/debite restante.

83. Majorarea dobânzii curente nu intervine în mod discreționar, ci ca urmare a culpei reclamantei în executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, înregistrând debit restant și întârzieri la plata ratelor de credit.

84. De asemenea, pct. 3.7 din condițiile generale de creditare permite băncii să modifice nivelul comisioanelor numai în măsura în care o astfel de adaptare este impusă de evoluția pieței financiar-bancare, în scopul menținerii echilibrului contractual. Oricum, la pct. 3.8 și 3.9 din condițiile generale de creditare se prevede expres că nivelul comisionului de urmărire riscuri și al comisionului de administrare rămâne FIX pe toată perioada contractuală.

C.2. Referitor la negocierea și formarea contractului.

85. Legea nr. 193/2000, precum și Directiva 93/13, pe care prima o implementează, nu reprezintă instrumente prin care se interzice încheierea de contracte tip, standard, cu clauze preformulate sau de adeziune. Singura consecință pe care aceste norme o acordă caracterului preformulat al unor clauze este pe tărâm probator, creându-se o prezumție relativă a lipsei negocierii în cazul contractelor preformulate.

86. Rațiunea ambelor acte este aceea de a preveni o atitudine a comercianților care ar putea profita de preformulări contractuale pentru a obține avantaje dezechilibrate, prin oferirea posibilității consumatorilor să conteste modul în care au fost introduse unele clauze în cuprinsul contractelor, și eventualele efecte abuzive ale acestora asupra lor. Prin urmare, Legea nr. 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive. Nu se interzice un anumit conținut, ci o anumită modalitate de stabilire a acelui conținut.

87. Condițiile esențiale ale contractului de credit care atrag și costul acestuia sunt determinate exclusiv de client. Acestea sunt clauzele referitoare la moneda și suma creditului, la perioada de utilizare, dar și la rata dobânzii și tipul și valoarea comisioanelor.

88. În contractul analizat, ceea ce este preformulat este numai conținutul clauzei în sine cu privire la perceperea dobânzii și comisioanelor ca parte a prețului contractului, nu și cuantumul/procentul acestora.

89. Valoarea efectivă a dobânzii și a comisioanelor diferă de la un contract la altul, de la un tip de produs bancar la altul cu privire la care consumatorii împrumutați au posibilitatea de a-și manifesta libera opțiune.

90. Instanța, în soluționarea prezentului litigiu, trebuie să aibă în vedere și faptul că aceste contracte tip sunt rezultatul activităților practice îndelung exersate, iar uzanțele comerciale le-au reținut ca utile pentru că asigură rapiditatea operațiunilor.

Domeniile în care sunt folosite le creează un grad mai mare sau mai mic de sofisticare, dar asta nu înseamnă că prin întocmirea lor se urmărește fraudarea drepturilor celor care devin cocontractanți și, implicit, că aceste contracte conțin per se clauze abuzive.

91. Mai mult, se poate constata că pentru a crește gradul de conștientizare a clienților cu privire la obligațiile pe care acesta și le asumă prin încheierea convenției de credit, condițiile speciale de creditare sunt redactate separat de condițiile generale tocmai pentru a ușura parcurgerea și înțelegerea acestora de către client.

D. În ceea ce privește restituirea prestațiilor.

92. Conform Legii nr. 193/2000, sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una SUI GENERIS, respectivîncetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.

93. În cauză este aplicabil art. 6 din Legea nr. 193/2000 modificată, potrivit căruia „clauzele abuzive [...] nu vor produce efecte asupra consumatorului", fără să se facă trimitere la sancțiunea nulității și repunerea părților în situația anterioară. Pentru aceste motive, solicitarea privind restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor pretins abuzive este inadmisibilă.

94. Instanța nu poate da eficiență efectelor nulității reglementate de Codul civil de la 1864, întrucât acest act normativ are doar valoarea unei legi generale. În consecință, este lipsit de aplicabilitate în situația de față, cât timp efectele anulării unei clauze din contractul de credit sunt expres reglementate de o lege specială, respectiv de Legea nr. 193/2000.

95. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o restituire a sumelor de bani deja încasate de pârâtă în temeiul contractului de credit. În măsura în care instanța ar constata drept abuzivă clauzele indicate, acestea nu ar mai produce efecte pentru viitor, prestațiile deja executate de părți neputând fi restituite!

96. Mai mult, această sancțiune sui generis este consacrată în art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel:

Art. 6 alin. (1) - Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.

Art. 7 alin. (2) - Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispozițiile în conformitate cu care persoanele sau organizațiile care au, în temeiul legislației interne, un interes legitim în protecția consumatorilor pot introduce o acțiune în justiție sau în fața organismelor administrative competente, în conformitate cu legislația internă în cauză, pentru a obține o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloace adecvate și eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare."

97.În consecință, capătul de cerere ce vizează restituirea sumelor achitate de reclamantă este inadmisibil și în virtutea aplicării dreptului comunitar, ce se bucură de forță juridică superioară oricărei norme de drept național în baza art. 148 alin. (2) din Constituția revizuită.

98.În ipoteza în care instanța admite totuși solicitarea reclamantei de restituire a sumelor achitate în temeiul clauzelor pretins abuzive, solicit instanței

respingerea petitului privind acordarea dobânzii legale de la momentul încasării acestor sume, dobânda fiind datorată numai de la momentul pronunțării hotărârii, când obligația de restituire ia naștere.

În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

99.Pârâta prin cerere reconvențională, solicită în subsidiar, în măsura în care se va constata caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda, comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri și, totodată, va considera oportun să intervină în mecanismul contractual și să modifice costul contractului, să adapteze contractul de credit analizat în sensul stabilirii:

1. unei dobânzi fixe de 11.20% pe an. pentru tot restul perioadei de creditare;

2. unui comision de administrare de 0.05% pe lună, aplicat la soldul creditului;

3. unui comision de urmărire riscuri de 0.28% pe lună, aplicat la soldul creditului.

100.Față de cocontractantul pârâtei nu îi incumbă nicio obligație legală derivând din prevederile OUG nr. 50/2010, însă cu toate acestea, prin stabilirea unei dobânzi fixe pe tot restul perioadei de creditare, pârâta înțelege să înainteze reclamantei o propunere în conformitate cu prevederile legale în vigoare în prezent și cu necesitatea păstrării unui echilibru contractual între drepturile și obligațiile părților.

101. În contextul în care instanța urmează a considera că poate interveni/adapta clauzele convenției, aceasta va trebui să mențină echilibrul contractual creat prin dispozițiile agreate la momentul încheierii contractului. Dacă se apreciază că se impune modificarea convenției de credit, echilibrul între drepturile și obligațiile părților nu poate fi păstrat numai prin adoptarea unei dobânzi fixe pe tot restul perioadei de creditare, deoarece o eventuală modificare a dobânzii contractuale nu poate afecta întinderea drepturilor și obligațiilor ce rezultă din contract.

Este dincolo de orice dubiu că reclamanta a acceptat o dobândă în cuantum de 11.20% pe an la momentul semnării convenției de credit!

102.O reglementare contractuală nouă trebuie în mod obligatoriu să producă aceleași efecte juridice și, în consecință, pecuniare. Din acest motiv, instanța, în cazul unei reașezări contractuale, urmează a lua în considerare aspectele de ordin economic mai sus descrise, și astfel, urmează a valida dobânda propusă de pârâtă.

103.În ceea ce privește stabilirea unui comision de administrare și a unui comision de urmărire riscuri ca procent aplicat la soldul creditului, o astfel de modificare este în deplină concordanță cu dispozițiile OUG nr. 50/2010, aspect afirmat inclusiv de reclamantă. De asemenea, este în măsură să asigure menținerea echilibrului contractual, prin perceperea de către Bancă în continuare a comisioanelor agreate de comun acord cu reclamanta la momentul încheierii convenției de credit, diminuate în mod corespunzător în funcție de soldul creditului.

Temeiul de drept: art. 4 alin. (6) și art. 13 din Legea nr. 193/2000, art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, dispozițiile legale invocate în cuprinsul prezentei, precum și principiile în care își are sediul materia.

Din actele și lucrările de la dosar se rețin următoarele:

Prin încheierea nr. 421/2015, a fost anulată cererea reconvențională formulată de pârâta B. C. Română SA conform art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 197 Cod procedură civilă, în condițiile în care taxa judeciră de timbru stabilită nu a fost achitată.

Excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a BCR – Agenția Cîmpeni, a fost analizată și soluționată conform art. 247 și 248 Cod procedură civilă, constatându-se ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente prezentate de către pârâte, respectiv:

- conform art. 43 alin. 3 din Legea 31/1990 agențiile sunt

dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, fiind dependente astfel de societatea fondatoare, din punct de vedere economic juridic prin care se exercită funcția de mandat în limitele împuternicirii stabilite;

- pornind de la dispozițiile art. 56 Cod procedură civilă, va rezulta că entitățile fără personalitate juridică pot sta în judecată dacă sunt constituite potrivit legii, această reglementare ducând la concluzia că astfel de entități pot sta în judecată doar dacă nu există o unitate cu personalitate juridică ;

- de asemenea agenția ca și entitate fără personalitate juridică nu va putea sta în judecată nici în numele societății mamă, decât în situația în care există o delegare către aceasta.

Excepția lipsei de interes invocată de pârâtă B. C. Română SA, este analizată și soluționată conform art. 247 – 248 Cod procedură civilă și se constată că aceasta este neîntemeiată. Se constată că în cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate caracterul abuziv al transformării comisionului de urmărire riscuri în comision de administrare. Întrucât acest comision s-a inclus în comisionul de administrare prin actul adițional încheiat conform OUG 50/2010 și întrucât acest act a fost denunțat unilateral, întrucât interesul reclamantei nu este actual, unei astfel de solicitări nu i se poate da curs de către instanță, pretenției respective lipsindu-i interesul.

Ca stare de fapt referitor la petitul cererii de chemare în judecată și clauzele contractuale contestate se va reține următoarele:

- între părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 269/2007, prin care banca a împrumutat pe reclamantă cu suma de 16.100 lei pentru o perioadă de 120 de luni.

- potrivit art. 5 din „ condițiile speciale de creditare”: „ dobânda curentă este de 11,2 %/an și este revizuibilă semestrial. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20.p.p.

Dobânda anuală efectivă (D.), la data semnării contractului este de 18,44 %/an și în aceasta sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri;

- conform art. 9 din contract părțile au convenit ca reclamanții să achite un comision de administrare cu valoarea de 8,05 lei lunar, această valoare reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului, precum și un comision de urmărire riscuri de 45,08 lei lunar, acesta reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului;

- potrivit art. 11 din contract acesta poate fi modificat sau completat doar cu acordul ambelor părți, prin acte adiționale ;

- banca a întocmit un grafic de rambursare remis reclamantei în care se evidențiau în mod distinct toate componentele ratei ( rată credit, rată dobândă și comision risc), ultimule două fiind în valori fixe conform contractului;

- în cursul lunii septembrie 2010 banca a întocmit „Actul adițional de conformare a prevederilor contractuale, la dispozițiile OUG 50/2010, acesta fiind remis pentru semnare în favoarea reclamantei, dar aceasta nu a fost de acord cu noile dispoziții. Cu toate acestea, conform art. 95 alin. 5 din aceiași Ordonanță, un astfel de act era considerat acceptat tacit, chiar în lipsa semnăturii, dacă nu exista o manifestare de voință expresă din partea clientului, prin care să indice faptul că nu este de acord cu aceste clauze. După . Legii 288/2010, prin care s-a stabilit că OUG 50/2010, nu se aplică contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, banca a denunțat unilateral „Actul adițional „ și a comunicat această situație în favoarea reclamanților, prin notificările din 21.02.2011.

După denunțarea actului adițional s-au perceput dobânda și comisioanele stabilite conform contractului încheiat în anul 2007.

- raportându-ne la art. 6 din Legea 193/2000, se va reține că

„ clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate personal sau prin intermediul organelor abilitate de lege nu vor produce efecte, asupra consumatorului iar contractul se va derula în continuare cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora nu mai poate continua;

- instanța, dacă constată existența clauzelor abuzive în contract, dispune fie modificarea clauzelor contractuale, dacă contractul rămâne în ființă, sau desființarea acestuia cu daune interese, conform art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000. În urma modificării acestui articol prin Legea 214/2013, forma sa este următoarea „ instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în caz de executare”.

Pretențiile invocate de reclamanți, cu referire la punctele1, 2,3,4, vor fi respinse pentru următoarele considerente:

- reclamanta își motivează pretenția de a se stabili dobânda, ca fiind formată din indicele ROBOR + o marjă fixă de 2,10 p.p., pe temeiul art. 37 lit. „a” din OUG 50/2010, dar întrucât contractul de credit bancar nr. 144/2007 s-a încheiat anterior intrării în vigoare a OUG 50/2010, această ordonanță nu este aplicabilă, conform Legii 288/2010. Întrucât pretențiile invocate de reclamantă cu referire la stabilirea dobânzii după metoda de calcul dobândă, ROBOR plus marjă fixă, sunt solicitate prin invocarea dispozițiilor OUG 50/2010, o astfel de solicitare apare ca fiind inadmisibilă .

Pentru a se analiza pe fondul cauzei solicitarea de modificare a modului de calcul al dobânzii se vor avea în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil, cu privire la obligația clauzelor contractuale. În situația în care instanța ar interveni și ar modifica mecanismul de calul al dobânzii, s-ar realiza și o modificare a modului de calcul al acesteia și cuantumul dobânzii, situație care este contrară voinței părților de la momentul încheierii contractului sau al actului adițional.

Cu referire la intervenția instanței în mecanismul de formare a dobânzii Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr._ a menționat că „ din cuprinsul art. 5 din Contractul de Credit, rezultă că părțile nu au stabilit ca dobânda contractuală să varieze în funcție de indicele de referință EURIBOR, ci s-au referit la dobânda de referință variabilă a BCR. Atât Directiva 48/2008 cât și OUG 50/2010 în forma inițială, conțin dispoziții care atestă faptul că băncile pot prevedea o dobândă care să poată fi modificată în funcție de nivelul costurilor. Intervenția instanței ar însemna ca BCR să perceapă o dobândă inferioară dobânzii de finanțare obținută de aceasta și dobânzii acordate de bancă la depozite, ceea ce duce la o disproporție între contraprestațiile părților și lipsește contractul de credit de cauză juridică. Cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție al instanței, dobânda, element negociat, devin element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului”.

Pornind de la considerentele prezentate în această decizie, rezultă că nu se va putea interveni de către instanță în prețul contractual și este valabilă clauza care prevede că dobânda variază în funcție de dobânda de referință variabilă a BCR, aceasta depinzând de costul resurselor de finanțare, la care se adaugă 1,20 puncte procentuale.

Din interpretarea clauzelor contractuale rezultă că părțile au convenit asupra stabilirii unei dobânzi variabile formată din dobânda de referință variabilă plus puncte procentuale și nu se poate trage concluzia că, cel puțin în privința reclamanților, aceștia au înțeles că s-ar fi făcut referire la indicele de referință EURIBOR/LIBOR/BUBOR.

B. este îndreptățită să modifice dobânzile în funcție de costul resurselor de creditare, prin modificarea dobânzii variabile, fără a se încheia un act adițional, în acest sens fiind și directivele nr. 93/2013 CE și 2008/48/CE, acestea statuând valabilitatea clauzelor de modificare a dobânzilor în condițiile în care textul contractului de credit este clar iar informarea consumatorului este efectivă.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin mai multe decizii a motivat că, dobânda de referință variabilă nu este sinonimă și nu se confundă cu indicele de referință EURIBOR/LIBOR/ROBOR iar în cazul în care aceste indice s-ar aplica ar fi încălcate depozițiile art. 966, 970, 973 și 984 Cod civil.

Clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit al băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale nu pot privi nici definirea obiectului contractului precum și nici caracterul adecvat al prețului sau renumerației, în raport cu serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, în măsura în care clauzele sunt exprimate clar și inteligibil.

Noțiunea de „dobândă de referință variabilă trebuie raportată la cea de dobândă de referință a BCR și nu la noțiunea dobândă variabilă stabilită în funcție de indicele de referință ROBOR/EURIBOR”.

Conform contractului pct. 5, rezultă că dobânda revizuibilă semestrial este dobânda de referință practicată de bancă care se afișează la sediile BCR. Nu se va putea reține că ceastă dobândă variabilă s-ar identifica cu indicele ROBOR sau că variază în funcție de un astfel de indice.

B. ca și comerciant are dreptul să stabilească dobânzi în funcție de fiecare tip de credit iar instanța nu va putea interveni în prețul contractului și realiza o combinație între un anumit tip de dobândă și marja procentuală adițională corespunzătoare celuilalt tip de dobândă. În situația în care s-ar admite o astfel de solicitare pentru calculul dobânzii, într-o altă modalitate decât cea stabilită de părți prin contract, pe lângă faptul că s-ar proceda abuziv s-au produce prejudicii băncii, înlăturându-se efectiv caracterul acesteia de comerciant, respectiv ca activitatea sa să fie producătoare de câștig. Prin stabilirea dobânzii în modalitatea prezentată de reclamantă, există posibilitatea pentru bancă să finanțele subcostul dobânzii pe care aceasta o plătește în vederea finanțării creditului, ținând seama de faptul că pentru acordarea unui credit sunt necesare și alte cheltuieli

Referitor la comisioanele inserate în contractul contestat în această acțiune, acestea sunt menționate cu respectarea legii iar solicitarea de înlăturare, recalculare nu poate fi admisă

Astfel comisionul de administrare s-a perceput anterior intrării în vigoare a OUG 50/2010 iar art. 36 din aceiași Ordonanță se definește

„ comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea, înregistrarea, efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării, acordării creditului, acordat consumatorului. În situația când se calculează ca procent, acesta se aplică la soldul curent al creditului.

B. percepe un astfel de comision ca și contraprestație pentru activitatea de monitorizare a creditului acordat.

În contractul încheiat de părți rezultă că s-a stabilit un comision fix cu valoarea de 8,05 lei lunar, acesta reprezentând un procent de 0,05 din valoarea creditului contractat, raportând acest procent la valoarea de 16.100 lei, rezultă suma de 805 lei. Nu se poate afirma că părțile au stabilit calcularea comisionului respectiv ca și procent care să fie calculat la soldul curent al creditului iar valoarea sa a fost cunoscută de către reclamanți, fiind menționată atât în contactul inițial la art. 9 precum și în graficul de rambursare credit.

Comisionul de urmărire riscuri este menționat cu valoarea de 45,08 lei lunar, în condițiile în care contractul nu este garantat. Acest contract a fost cunoscut de către reclamantă și s-a menționat în mod clar și inteligibil în contract dar și în graficul de rambursare, fără a se fi calculat într-un procent variabil. Comisionul de risc alături de dobândă și alte comisioane, formează prețul contractului iar la momentul încheierii convenției nicio dispoziție legală nu interzice perceperea lui.

Lipsa caracterului abuziv a comisionului de urmărire riscuri în cazul unui credit de nevoi personale negarantat s-a confirmat și prin răspunsul ANPC –CRPC B., nr. 1455/2013, conform căruia produsul credit de nevoi personale negarantat este un produs scump iar rata dobânzii este net superioară creditelor cu garanție reală imobiliară. Astfel, obligațiile de plată ce se materializează într-o convenție legal încheiată trebuie achitate iar perceperea comisionului de risc nu poate fi considerată ca și clauză abuzivă într-un astfel de contract”.

Perceperea comisionului de risc acoperă un set de operațiuni care pun serviciul de plată al împrumutaților în legătură cu acele evenimente din piața bancară ce pot influința capacitatea acestora de rambursare a creditului.

Pentru a se aprecia dacă dobânda sau comisioanele percepute de bancă la creditul acordat reclamanților reprezintă clauze abuzive trebuie avut în vedere faptul că acestea formează prețul contractului, respectiv contraprestația datorată de client în favoarea băncii în urma serviciilor prestate.

Prin Directiva nr. 93/13/CEE s-a exclus clauzele referitoare la prețul contractului de la controlul caracterului abuziv, întrucât „ aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau renumerației, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Prin Legea 193/2000 s-a transpus în legislația română această directivă, astfel că potrivit art. 4 alin. 6 „ evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.

Referindu-se la această situație, prin Decizia nr. 4685/2012 a ÎCCJ, s-a reținut că „ atât comisionul de risc, cât și dobânda, ca și componentă a prețului creditului, care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului, sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv”.

Deși s-a susținut caracterul abuziv al modului de calcul al dobânzii, perceperea comisioanelor sau modul de calcul al acestora, această apărare nu poate fi primită prin raportare la Legea 193/2000 și în condițiile în care acestea sunt menționate clar și inteligibil, reclamanta având posibilitatea să ia cunoștință despre acestea cu un minim de efort .

Pentru a se aprecia dacă o clauză înserată în contract este abuzivă, trebuie avute în vedere dispozițiile Legii 193/2000 și să fie întrunite cumulativ următoarele obligații:

- clauza să nu fi fost negociată;

- clauza să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

Referitor la prima condiție este de reținut că între părți s-a încheiat un contract tip standard cu clauze preformulate sau de adeziune, încheierea unui astfel de contract nefiind interzisă conform Legii 193/2000. Chiar dacă acest contract a avut clauze preformulate, reclamanta a avut posibilitatea la momentul încheierii contractului și contractării creditului să aleagă între mai multe variante de creditare puse la dispoziție de către bancă. Reclamanta a optat pentru acel tip de credit care ar fi avut dobânda cea mai preferabilă pentru o perioadă de timp. Pentru a se aprecia dacă o dobândă este negociată nu trebuie să ne limităm la sensul strict în ceea ce privește determinarea cuantumului dobânzii ci și la posibilitatea de a se opta pentru o dobândă fixă sau variabilă sau o combinație a acestora. Nivelul dobânzii este determinat în funcție de moneda și suma creditului, perioada de utilizare, rata dobânzii, tipul și valoarea comisioanelor și diferă de la un tip de produs la altul, consumatorul putând opt spre tipul de credit care ar fi considerat mai avantajos.

A doua condiție obligatorie pentru a se aprecia dacă o clauză este abuzivă este necesar ca aceasta să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților . Prin încheierea contractului banca a avut obligația să pună de îndată la dispoziția reclamantei o sumă de bani care urmează să se restituie de-a lungul unei perioade mai lungi de timp iar reclamanta are dreptul de a primi respectiva sumă după momentul semnării contractului. Dobânda și comisioanele înserate în contract constituie chiar cauza încheierii acestuia, fiind incluse în veniturile băncii.

Se va constata că la punctul 10 din „ Condiții generale de creditare – anexă” menționat în cererea de chemare în judecată, s-au inserat următoarele mențiuni „ banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract:”

Referitor la cesiunea creanței trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1391- 1398 Cod civil, care prevede posibilitatea pentru creditor de a cesiona creanța sa, fără să fie nevoie de acordul debitorului cedat, existând doar obligația pentru notificarea cesiuni în vederea opozabilității.

Chiar și în situația în care o astfel de clauză nu era înserată, cesiunea se putea realiza în condițiile dreptului comun iar art. 10 nu vine decât în întâmpinarea reclamanților pentru a lua la cunoștință în mod efectiv despre o astfel de posibilitate.

Referindu-se la o astfel de clauză Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin Decizia nr. 12/2012, că „ nu poate fi considerată ca fiind abuzivă, întrucât aceasta nu are ca obiect conținutul drepturilor și obligațiilor părților și este exterioară lor, și privește posibilitatea asumată de către bancă de a-și substitui unui terț drepturile și obligațiile sale, astfel că nu poate fi vorba de incidența art. 4 din Legea 193/2000”.

În situația în care cesiunea de creanță s-ar realiza, nu s-ar crea nici o obligație în plus pentru debitor modificându-se doar creditorul și aceasta devine efectivă la momentul în care s-a realizat opozabilitatea.

În situația în care s-ar constata ca fiind abuzivă o astfel de clauză există posibilitatea de a solicita despăgubiri sau de a se cere rezilierea sa.

În contractul de credit bancar sub titlul „clauze speciale” există mențiuni conform cărora reclamanta a citit, a înțeles și i s-a explicat clauzele contractuale pe care le însușesc în întregime și nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000, iar solicitarea de a se constata ca fiind abuzivă clauza de la punctul 10 este neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat la punctele 3, 7, 15, să fie restituite prestații referitoare la dobândă și comisioane executate până la momentul sesizării instanței și în continuare.

Art. 6 din Legea 193/2000, menționează că „ clauzele abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului”, efectul încetării lor producându-se pentru viitor. Această normă este specială în raport cu cea din Codul civil și trebuie aplicată în acest mod, fără a se pune în discuție posibilitatea de revenire la situația anterioară.

Acest mod de abordare se regăsește și art. 7 din Directiva Consiliului 93/13/CEE conform căruia „ persoanele care au un interes legitim în protecția consumatorilor pot introduce o acțiune în justiție, în conformitate cu legislația internă în cauză, pentru a obține o decizie care să stabilească dacă clauzele contractuale, elaborate pentru a fi utilizate în general sunt abuzive, astfel încât să poată aplica mijloace adecvate și eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare.

Solicitarea pentru restituirea unei dobânzi percepute în mod nelegal s-au a comisioanelor respective, va fi respinsă ca neîntemeiată în condițiile în care pretențiile principale invocate au fost respinse.

Interogatoriul luat reclamantei P.-I. M., converge înspre concluzia că aceasta a avut cunoștință despre produsele bancare oferite de această bancă și că a ales creditul care l-a considerat mai avantajos în funcție de monedă, nivelul dobânzii, perioadă de creditare . Din răspunsul dat rezultă și că reclamanta nu a depus diligențe minime pentru a înțelege cu exactitate produsul pe care-l achiziționează, respectiv tipul creditului, motivând de fiecare dată că nu a cunoscut că are dreptul să solicite informații de la unitatea bancară. Rezultă astfel că, reclamanta ar fi sesizat existența unor „ așa zise clauze abuzive, la mai mulți ani de la momentul încheierii contractului, nu pentru faptul că termenii contractuali erau prevăzuți într-un mod neinteligibil ci pentru că reclamanta a dat dovadă de indiferență în a alege un anumit produs bancar. Susține că, deși anumite clauze nu le-a înțeles, totuși nu a cerut informații suplimentare de la bancă. Totodată este nesinceră poziția reclamantei care susține că nu a înțeles nimic din clauzele înserate la punctul 9 din contract chiar dacă la acel articol se menționau valorile pentru comisioanele percepute.

Constatându-se că în această cauză pretențiile referitoare la dobândă și comisioane nu pot face obiect al analizei instanței, conform art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 din Legea 193/2000, în condițiile în care clauzele au fost exprimate într-un limbaj ușor inteligibil și întrucât contractul contestat a fost modificat prin actul adițional încheiat la 15.03.2012, în ceea ce privește dobânda, solicitările formulate împotriva pârâtei de ordinul 1, cu referire la caracterul abuziv al clauzelor, modul de calcul al dobânzii, perceperea comisioanelor, sau înlăturarea unor comisioane se resping ca vădit neîntemeiate. Solicitarea de constatare a caracterului abuziv pentru punctul 10 din contract referitor la dreptul de cesionare, a fost respins pentru considerentele prezentate anterior, o astfel de posibilitate fiind prevăzută de Codul civil și de dispozițiile Europene. Celelalte pretenții au caracter accesoriu iar în condițiile în care pretențiile principale au fost respinse vor urma soarta pretențiilor respective .

Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă vor fi respinse ca neîntemeiate în condițiile în care cererea a fost respinsă integral.

Potrivit art. 451- 453 Cod procedură civilă va fi obligată reclamanta să achite în favoarea pârâtei B. C. Română SA suma de 5674,13 lei cheltuieli de judecată, constând din onorariu pentru avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepțiile lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a BCR - Agenția Cîmpeni invocată de B. C. Română SA și respinge integral cererea formulată de reclamanta P. - I. M. împotriva acestei pârâte.

Admite excepția lipsei de interes pentru pretențiile nr. 9 – 12, invocată de pârâta B. C. Română SA .

Respinge integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.-I. M., cu domiciliul procesual ales în A. I., ., nr. 9, .. 59, județul A. în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA cu sediul în București, .. 5, sector 3.

Respinge cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.

Obligă reclamanta să achite în favoarea pârâtei B. C. Română SA suma de 5674,13 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședința publică din 25 august 2015.

JUDECĂTOR, GREFIER,

D. V. C. M. C.-M.

Red.D.V.C.

Tehnored.P.M.D.

Ex.5/04.09.2015

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 781/2015. Judecătoria...		Obligaţie de a face. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria CÂMPENI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria CÂMPENI Prestaţie tabulară. Sentința nr. 667/2015. Judecătoria CÂMPENI Uzufruct. Sentința nr. 672/2015. Judecătoria CÂMPENI Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 743/2015. Judecătoria CÂMPENI