Obligaţie de a face. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 658/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 658/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 658/2015
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR: D. V. C.
GREFIER: M. C. – M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii ăn cauza civilă privind pe reclamanții P. L., P. T., P. R., C. R., D. R., T. T., P. M., C. M., C. B., P. R., P. I. și C. I., toți cu domiciliul în comuna A., . cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat T. H. din . în contradictoriu cu pârâta T. V., domiciliată în comuna A., ., județul A., având ca obiect obligație de a face
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților .:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 Iunie 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării în cauză
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._, reclamanții P. L., P. T., P. R., C. R., D. R., T. T., P. M., C. M., C. B., P. R., P. I. și C. I., au chemat în judecată pe pârâta T. V., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligată pârâta să elibereze traseul „ drum public” care face legătura între centul comunei A. și satul Față și să permită reclamanților accesul spre locuințele acestora, pietonal și cu autovehiculele pe traseul blocat ilegal și abuziv;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Se motivează că pârâta a blocat cu o poartă accesul spre locuințele reclamanților din satul Față, aceasta susținând că este proprietară pe o distanță de aproximativ 20 m din drumul public, fără a prezenta nicio dovadă. În această situație, s-a adresat Primăriei comunei A., iar aceasta a pus la dispoziție copia legalizată a PUG - ului zonei respective din care a reieșit că acest traseu este drum public, respectiv „străzi ,ulițe”. Susțin că cererea este formulată în condițiile în care accesul este anevoios și au nevoie de alimente pentru aprovizionarea familiilor și în urma închiderii traseului sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari, pe jos și cu copiii în brațe, pentru a ajunge în centrul comunei A.. Mai arată că anterior antecesorii reclamanților au avut un litigiu cu pârâta soluționat în dosar nr. 1159/1989 și prin care aceasta a fost obligată să permită accesul pe această porțiune de teren, hotărârea ulterior fiind pusă în posesie.
În drept sau invocat dispozițiile art. 755 și urm Cod civil.
Prin precizarea cererii de chemare în judecată se menționează că traseul solicitat se află pe raza satului față și are o lungime de aproximativ 30 m și o lățime de aproximativ 3 m, fiind cuprins în PUG-ul comunei A..
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea ca nefondată și neîntemeiată a cererii reclamanților. Susține că aceasta este proprietară asupra terenului pentru care se solicită accesul de către reclamanți. Prin Sentința civilă nr. 879/08.11.1989 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr. 1159/1989 atât pârâta T. V. cât și o parte din reclamanții din prezentul dosar au fost obligați să tolereze trecerea cu carul și piciorul pe terenul proprietatea acesteia pe traseul stabilit de către instanța.
Pârâta a respectat întrutotul dispozițiile instanței din anul 1989, iar între părți nu au existat neînțelegeri până în vara anului 2013, când o parte din reclamanți împreună cu Viceprimarul din A. au adus mașini cu piatră și le-au basculat pe terenul proprietatea pârâtei folosit ca drum de acces, fără ca acesta să-și fi dat acordul.
După acest eveniment între părți au început neînțelegeri și cu toate acestea pârâta le-a permis accesul în continuare, chiar dacă în prezent o parte dintre reclamanți circulă cu autoturismele pe această porțiune de drum. Arată că nu înțelege utilitatea folosirii acesteia porțiuni de drum de către o parte din reclamanții, atâta timp cât nici măcar nu se deplasează cu autoturismele până la locuințele proprii ci le parchează pe un teren în imediata apropriere a proprietății pârâtei, creând prejudicii și disconfort pârâtei fără sa justifice cu adevărat vreo utilitate acestei porțiuni din proprietatea pârâtei.
Susținerile reclamanților sunt mincinoase, întrucât nu este vorba de drum public si toți reclamanții din prezentul dosar au cunoștință că între antecesorii lor și pârâta a avut loc litigiu din anul 1989 ( aspect pe care-l recunosc in finalul acțiunii) motiv pentru care au cunoștință și de condițiile în care s-a soluționat acel litigiu, întrucât de 25 ani toate părțile din prezentul litigiu au folosit această porțiune din proprietatea pârâtei în acele condiții stabilite la acel moment de instanță și anume acces doar cu piciorul și carul. Arată că poate spune că există putere de lucru judecat în ce privește prezentul litigiu.
Mai arată că sunt tendențioase susținerile reclamanților că pârâta nu le-a permis accesul tuturor reclamanților. Reclamanții ar trebui sa aibă decența de a nu se lăsa manipulați de către viceprimarul din comună cu care pârâta se află în litigiu penal și civil, după evenimentul din vara anului 2013 la care a făcut referire anterior.
Totodată arată că nu le-a fost interzis niciodată accesul reclamanților pe terenul proprietate pârâtei T. V.. Terenul în litigiu se află si în prezent în proprietatea pârâtei, astfel că susținerile reclamanților că ar fi drum public sunt neadevărate.
Arată că nu înțeleg utilitatea folosirii acestei porțiuni de drum de către o parte din reclamanți, atâta timp cât nici măcar nu se deplasează cu autoturismele până la locuințele proprii ci le parchează pe un teren în imediata apropriere a proprietății pârâtei, creând prejudicii și disconfort pârâtei fără să justifice cu adevărat vreo utilitate acestei porțiuni din proprietatea pârâtei.
Susținerile reclamanților sunt mincinoase, întrucât nu este vorba de drum public si toți reclamanții din prezentul dosar au cunoștință că între antecesorii lor și pârâta a avut loc litigiu din anul 1989 (aspect pe care-l recunosc in finalul acțiunii) motiv pentru care au cunoștință și de condițiile în care s-a soluționat acel litigiu, întrucât de 25 ani toate părțile din prezentul litigiu au folosit această porțiune din proprietatea pârâtei în acele condiții stabilite la acel moment de instanță și anume acces doar cu piciorul si carul. Putem spune că există putere de lucru judecat în ce privește prezentul litigiu.
Reclamanții locuiesc într-o zonă care este mult mai aproape de centrul comunei A., dar doresc să obțină accesul pe această porțiune de drum la solicitarea viceprimarului comunei A., care a trecut pe la fiecare reclamant pe acasă și i-a rugat să promoveze împreună acest litigiu tocmai pentru a se răzbuna pe pârâta cu care se află în litigiu, aspect confirmat de martorul O. I., audiat în fața instanței de fond.
Există două drumuri de acces către locuințele reclamanților pe proprietatea pârâtei T. V., unul este cel care se află în litigiu iar cel de-al doilea și pe care reclamanții îl utilizează și in prezent trece prin partea de sus a proprietății pârâtei, coboară prin pădure și se întâlnește cu o porțiune din drumul în litigiu. Din planșele fotografice anexate prezentei se poate observa configurația drumului precum și întinderea acestuia. Pârâta le-a permis reclamanților accesul și pe drumul în litigiu, doar că in repetate rânduri i-a rugat să nu mai treacă cu mașinile. De la porțiunea asfaltată respectiv din drumul național se intre pe drumul în litigiu, apoi reclamanții ajungeau într-o poieniță unde își parcau mașinile, după care mergeau cu piciorul deoarece drumul nu mai este accesibil.
Din centru comunei A., reclamanții au acces la locuințele lor pe un alt drum pe care de altfel l-au și folosit până în vara anului 2013, când aceștia împreună cu viceprimarul au venit cu mașina cu piatră si au aruncat-o pe drumul in litigiu( în planșele foto se poate observa pietrișul).
În această zonă toți reclamanții au teren proprietate personală, la fel ca și pârâta, diferența este că niciunul din reclamanți nu vor să cedeze din terenul lor pentru a se face drum, motiv pentru care din poienița în care își parchează mașinile înțeleg să parcurgă restul drumului pe jos deoarece accesibilă cu mașina este doar o porțiune de 150 m.
Pârâta le-a permis accesul tuturor prin partea de sus a proprietății acesteia, drum pe care și în prezent reclamanții îl folosesc.
Arată că, este total neadevărată afirmația că reclamanții sunt total blocați și nu au nicio cale de acces. Aceste afirmații nefondate le dovedesc tot cu planșele fotografice anexate prezentei din care rezultă că reclamanții au lucuințele pe la jumătatea drumului, aceștia sunt chiar mai aproape de centul comunei A. decât de parte de sus a dealului.
Arată că toți reclamanții au fost mobilizați din răzbunare să promoveze această acțiunii fără să justifice un interes, întrucât din . drumuri care ajung la locuințele lor, iar din partea de sus a dealului ( unde se află si locuința pârâtei T. V.) au acces de drumul în litigiu precum și de cel de-al doilea drum care are intrare în pădure, prin partea de sus a proprietății acesteia și pe care de altfel reclamanții îl folosesc și în prezent.
Nu poate fi vorba de drum public, nu poate fi vorba de ocupare în mod abuziv cum arată reclamanții în acțiune.
Nu există în zonă copii mici, mai mult o parte din reclamanți nu au legătură cu acest drum și nu l-au folosit niciodată deoarece au altă variantă de acces la locuințele lor.
Pe de altă parte pârâta are în proprietate o suprafață mult mai mică de teren față de reclamanți, din care a fost de acord să le lase reclamanților două drumuri de acces către locuințele lor, respectiv o suprafață considerabilă pe care acesta nu o mai poate folosi, iar reclamanții au neatinse terenurile proprietatea acestora.
Din motivare acțiunii rezultă că Primăria A. a eliberat un PUG al zonei, astfel că se impune să ne comunice hotărârea prin care s-a declarat acest drum public/ stradă/ uliță. Întrucât acest PUG nu putea fi pus la dispoziția reclamanților pentru al prezenta in fața instanței daca nu ar exista o hotărâre a Consiliului Local a comunei A..
Varianta cea mai scurtă și utilizată frecvent de reclamanți pentru a ajunge în centru comunei A. pentru alimente și asistență pentru copii minori este cea de la locuințele reclamanților către . directă și nu pe la poarta pârâtei.
În drept a invocat prevederile art. art. 205 Noul Cod de procedură civilă.
Reclamanții nu au depus răspuns la întâmpinarea pârâte.
Din actele și lucrările de la dosar se rețin următoarele:
La solicitarea reclamanților s-a încuviințat interogatoriul pentru pârâtă iar prin răspunsurile date, aceasta a recunoscut că s-a circulat pe traseul din litigiu că căruța și cu picioarele existând un drept de trecere stabilit în hotărâre judecătorească în favoarea lui C. C., C. T. și C. M.. Susține că ulterior momentului obligării sale dea permite trecerea reclamanților, prin ordonanță președințială, respectiv la data de 6.10.2014, ar fi blocat drumul public cu porți de lemn. Astfel, la data arătată anterior a sesizat că porțile care împrejmuiesc curtea locuinței erau aruncate și a refăcut lucrarea în forma inițială, închizând porțile cu lacăt.
De asemenea s-a luat interogatoriul reclamanților C. I., P. I., C. B., C. M., P. M., T. T., D. R., C. R., P. T., P. R.. Reclamanții au recunoscut că pârâta le-a permis accesul pe acest traseu la proprietățile lor, cu picioarele carul și autoturismul. Se recunoaște că accesul la locuințele lor se poate face cu autoturisme având garda mai ridicată iar pentru celelalte accesul se oprește într-o poieniță. Se susține că pe terenul pârâtei există un alt drum care nu a fost folosit niciodată de către unii dintre reclamanți iar pe acesta se poate circula doar cu picioarele și atelajele trase de animale, cu condiția să fie goale. De asemenea traseul care pornește din centrul comunei A., ar putea fi folosit doar pentru deplasarea cu atelaje trase de animale cu încărcătură ușoară sau goale. Reclamanții susțin că locuiesc în satul Față și au folosit traseul solicitat pentru a se deplasa la locuințele lor. Unii dintre reclamanți au folosit ambele trasee, respectiv traseul solicitat dar și cel care pornește din centrul comunei A., acesta pentru deplasare cu picioarele sau atelaje trase de animale, sau având încărcătură redusă. Susțin că la data de 6.10.2014, pe acest traseu s-au deplasat mai multe mașini cu piatră pentru a se pietruii un alt tronson de drum iar drumul a fost închis, după ce transportaseră două mașini cu piatră.
La solicitarea părților s-au audiat martorii O. I. și T. Lucreția R., din depozițiile cărora rezultă că traseul solicitat de către reclamanți este situat în satul Față și face legătura la locuințele reclamanților din acest . terenul pe care-l folosește pârâta în acest . înclinat iar ca structură este pietros. Martora T. Lucreția a menționat că a deținut teren în vecinătatea celui al pârâtei și pe care l-a vândut unor cetățeni din satul față în urmă cu circa 6 ani. Și peste terenul vândut există trecere înspre satul Față, folosită de către cetățenii din această localitate. În primăvara anului 2014, la solicitarea organelor de poliție martora s-a deplasat în acel . că drumul cunoscut de ea fusese îngustat de către pârâtă, aceasta motivând că acesta este suficient pentru deplasare . La momentul în care a vândut terenul drumul avea lățimea de 6 m și se îngustase la 4 m la momentul când s-a aflat la fața locului. Traseul în litigiu, respectiv cel care străbate terenul folosit de către pârâtă a fost blocat de aceasta cu o poartă. Se menționează că accesul la locuințele reclamanților se poate face cu picioarele sau atelaje trase de animale goale, pe drumul care pornește din centrul comunei A., întrucât traseul străbate un teren cu înclinație mare cu gropi și pietre. Un alt traseu, menționat de către martorul O. I., respectiv cel „Pe la Mateiești” poate fi folosit pentru deplasare cu picioarele sau cu atelaje trase de animale, pentru acestea doar la coborâre. Un alt traseu, respectiv „ Pe la Avrămești”, menționat de către martorul O., ar putea fi folosit de către reclamanți, pentru deplasate la locuințele lor cu mijloace auto, având tracțiune integrală. Susține că reclamanții P. R. și P. I., folosesc acest ultim traseu, se susține că pe acest traseu nu se poate circula decât cu autovehicule având tracțiune integrală, întrucât drumul este deteriorat. Drumul pe care-l solicită reclamanții s-a folosit și în perioada anilor 1997 – 1998 de către utilajele care efectuau lucrări în interesul comunei A., respectiv pentru renovarea unor bazine de captare a apei. Se susține că accesul la bazinele de apă care aparțin comunei A. se face și pe traseul în litigiu . În situația în care reclamanții ar folosi acest traseu, se apreciază că nu i s-ar cauza nicio pagubă pârâtei, în condițiile în care terenul este pietros. Se mai susține că și acest traseu este deteriorat la momentul de față, fiind necesare unele lucrări de amenajare.
În cauză s-a încuviințat întocmirea unui raport de expertiză topografică de către expert V. G. ( filele 153 -160). Prin acest raport se menționează că reclamanții folosesc și solicită traseul prezentat în anexa nr. 1, care străbate proprietatea pârâtei T. V., pe porțiunea cuprinsă între porțile din punctele 54 și 64. Acest traseu s-ar fi obținut prin sentința pronunțată în dosar nr. 1159/1989. Conform anexei 1 din raportul de expertiză, sectorul de drum în litigiu solicitat de către reclamanți a fost marcat prin punctele 54, 55, 77, 76,75, 74,73,72, 67,64,63,62,61,60,59,58,54 cu o suprafață de 103 m.p., având lungimea între punctele 54-64 de 28,368 m iar între punctele 55-67 de 31,771 m, cu o lățime care variază de la 3,14 m la 3,97 m. Expertul menționează și că în punctele 54-55, cu lățimea de 3,14 m, respectiv 64 – 67 cu lățimea de 3,53 m există porți de acces. Se menționează și că acest sector de drum a făcut obiectul dosarului civil nr. 1159/1989. Pe acest tronson de drum este menționat și traseul conductei de apă. În anexa nr. 2, se menționează varianta de drum propusă de către pârâtă, marcată prin punctele 1 – A-B-C-D. Astfel segmentul de drum notat cu literele B –C, cu lungimea de aproximativ 60 m străbate pădurea pârâtei și este utilizat de către numita C. A.. Segmentul cu literele C-D, trece pe terenul proprietatea reclamantului T. T., dar pe acesta nu se poate circula cu mijloace auto, întrucât terenul are o pantă mare și necesită lucrări ample de amenajare cu buldozerul. Segmentul D-E este practicabil pentru deplasarea cu mijloace auto, folosindu-se și varianta menționată la anexa 1. Pe segmentul E-F-G drumul este degradat, terenul pe care trece este cu o înclinație mare iar acest traseu este utilizat uneori doar pentru coborâre cu atelaje. Pe segmentul H-G, se circulă cu mijloace auto.
Conform adresei nr. 687/17.04.2015 a Primăriei comunei A., se menționează că traseul pe care-l solicită reclamanții reprezintă singura cale de acces la bazinele de apă potabilă ale comunei și pentru intervenție la un număr de 12 gospodări, în caz de situații de urgență iar conform PUG 22/2006, traseul este trecut ca stradă propusă pe trasee noi.
Anterior formulării prezentei acțiuni reclamanții au invocat aceleași pretenții pe cale de ordonanță președințială, cererea fiind admisă prin sentința civilă nr. 265/2014, instanța a reținut că prins sentința civilă nr. 879/1989 a Judecătoriei Cîmpeni, s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamanții C. C., C. T., C. M., P. T., D. R., P. R. și pârâții C. V., C. A., T. T. și T. V., iar pârâții T. T. și T. V. au fost obligați să tolereze pentru acei reclamanți, trecerea cu carul și picioarele, peste terenul situat în comuna A., . numit „M.”, pe traseul marcat cu literele O-P, cu lungimea de 28 m și lățimea de 4 m, urmând a se monta porți mobile iar reclamanții obligându-se să le închidă. S-a reținut că potrivit depozițiilor martorilor audiați în aceea cauză, respectiv T. R. și O. I., că reclamanții au trecut cu mașina și cu căruțele pe drumul asfaltat denumit „La Costești”, acesta urcând din centrul comunei A. până în deal iar ulterior acesta continuându-se peste proprietățile mai multor cetățeni, printre care și peste proprietatea pârâtei, traseul fiind drum bătătorit amenajat cu piatră și pământ, în urmă cu circa 3 ani, de către cetățenii comunei. A reținut că traseele denumite „Pe la Avrămești „ și „Pe la Mateiești” se află în curs de amenajare și nu s-a putut stabili dacă pot fi folosite pentru trecere cu mijloace auto. S-a mai avut în vedere că traseul în litigiu este bătătorit și pietruit conform planșelor prezentate la dosar și că acest traseu s-a folosit de către reclamanți, după momentul amenajării, pentru deplasare și cu mijloace auto, până în toamna anului 2013. S-a analizat și traseul propus de către pârâtă și s-a susținut că acesta nu este amenajat cu piatră. S-a reținut că reclamanții au gospodăriile situate în satul față, iar pentru a ajunge în centrul comunei A., deplasându-se cu mijloace auto, cu atelaje trase de animale sau pietonal, aceștia au folosit traseul care străbate terenul folosit de către pârâtă, acest traseu fiind cel mai avantajos întrucât a fost amenajat de către cetățenii comunei, cu ajutorul Primăriei comunei A., respectiv de la prelungirea drumului asfaltat și până la proprietatea pârâtei, trecerea nu este păgubitoare pentru nimeni și se continuă cu porțiunea de rum asfaltată denumită
„ Drumul pe la Costești”.
În prezenta cauză raportându-ne la probele administrate în dosarul de față dar și în cauza de ordonanță președințială purtată între aceleași părți se va reține că traseul solicitat de către reclamanți a fost folosit de către aceștia până în vara sau toamna anului 2013, inclusiv pentru deplasare cu mijloace auto, iar ulterior pe fondul unor neînțelegeri, pârâta l-a închis montând porți pe care le-a încuiat. Trecerea pe acest traseu asigură accesul la locuințele reclamanților din satul Față, pietonal cu atelaje trase de animale sau cu mijloace auto, cu gardă puțin mai ridicată. Acest traseu se află în continuarea unei deviații de la drumul asfaltat și pe o mare parte acesta a fost amenajat cu ajutorul Primăriei comunei A.. De asemenea pe acest traseu se face accesul și la bazinele cu apă care aparțin comunei A., iar pe tronsonul de drum în discuție se găsește inclusiv conducta de apă care pornește de la acest bazin. Traseul a fost cuprins în POUG nr. 22/2006 al Primăriei comunei A. și s-a trecut ca stradă propusă pe trasee noi. Traseul care străbate exclusiv terenul folosit de către pârâtă este bătătorit și cu piatră, astfel că nu s-ar putea crea prejudicii pentru reclamantă. Chiar mandatara pârâtei a depus, pentru termenul din 7 octombrie 2014, 3 planșe foto, conform cărora se poate observa cu ușurință că traseul este pietruit, traseele invocate de către pârâtă pot fi folosite parțial pentru deplasare, mai exact doar pietonal, cu atelaje trase de animale goale sau cu încărcătură redusă și doar la coborâre și doar traseul „Pe la Avrămești” s-ar putea folosi pentru deplasare cu mijloace auto, având tracțiune integrală, în condițiile în care acel drum este deteriorat.
Conform art. 755 cod civil dreptul de servitute poate fi admis în cazul existenței unei utilități pentru imobilul unui alt proprietar, aceasta rezultând din destinație economică a fondului dominant sau pentru sporirea confortului acestuia. Servitutea în discuție are caracter necontinuu, pozitiv și aparent. Articolul 768 Cod civil prevede obligația pentru proprietarul fondului dominant de nu a agrava situația fondului aservit și a nu produce prejudicii proprietarului prin exercitarea acestui drept .
Constatându-se că traseul solicitat de către reclamanți a fost dobândit anterior pentru-o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 879/1989, pronunțată în dosar nr. 1159/1989, chiar dacă litigiul s-a purtat între antecesori ai acestora, pârâta și alte persoane, trecerea nu este păgubitoare pentru pârâtă, acțiunea de blocare apărând ca abuzivă și neîntemeiată, accesul pe acest traseu prezintă utilitate pentru reclamanți dar și la bazinele de apă ale comunei A., accesul se poate realiza și cu mijloace auto se va constata că cererea acestora este întemeiată și va fi obligată pârâta să permită trecerea pentru reclamnți pe traseul identificat în raportul de expertiză întocmit de expert V. G. ( filele 153 -160), traseul fiind menționat în anexa nr. 1 între punctele 54, 55, 77, 76,75, 74,73,72, 67,64,63,62,61,60,59,58,54 cu o suprafață de 103 m.p., având lungimea între punctele 54-64 de 28,368 m iar între punctele 55-67 de 31,771 m, cu o lățime care variază de la 3,14 m la 3,97 m. și să deblocheze această trecere .
Potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta să achite în favoarea reclamanților suma de 1953,4 lei cheltuieli de judecată, constând din 50 lei taxă judiciară de timbru, 201,70 lei onorariu pentru expert, 501,70 lei onorariu pentru expert și 1200 lei onorar pentru avocat.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei în condițiile în care aceasta a căzut în pretențiile reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții P. L., P. T., P. R., C. R., D. R., T. T., P. M., C. M., C. B., P. R., P. I. și C. I., toți cu domiciliul în comuna A., . cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat T. H. din . în contradictoriu cu pârâta T. V., domiciliată în comuna A., ., județul A. și în consecință:
Obligă pârâta să permită trecerea pentru reclamanți pe traseul identificat în raportul de expertiză întocmit de expert V. G. ( filele 153 -160), traseul fiind menționat în anexa nr. 1 între punctele 54,55,77,76,75,74,73,72, 67,64,63,62,61,60,59,58,54 cu o suprafață de 103 m.p., având lungimea între punctele 54-64 de 28,368 m iar între punctele 55-67 de 31,771 m, cu o lățime care variază de la 3,14 m la 3,97 m. și să deblocheze această trecere .
Obligă pârâta să achite în favoarea reclamanților suma de 1953,4 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
D. V. C. M. C.-M.
Red.C.V.D.
Tehnored.P.M.D.
Ex.15/03.07.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 784/2015. Judecătoria CÂMPENI | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 667/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
