Plângere contravenţională. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1489/203/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.243/2015
Ședința publică din data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., având drept obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 09.03.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.03.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 06.10.2014 sub nr._, petenta .. a chemat în judecată pe intimatul I. T. de Muncă A. solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . din data de 17.09.2014 și în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în sinteză, că în cursul verii a fost autorizată pentru un obiect nou de activitate cu intenția de a desfășura o activitate de producție sicrie la unul dintre punctele de lucru ale societății, a început achiziționarea utilajelor de producție și apoi a solicitat autorizație de mediu, după care a făcut demersuri pentru ansamblarea liniei de producție prin efortul propriu al administratorului societății. Se arată că intenția era ca activitatea să fie desfășurată în principal de administrator astfel încât a solicitat unei persoane care avea cunoștințe temeinice în domeniu să îl instruiască. La data de 15 septembrie 2014 persoana K. I. s-a deplasat din orașul Aiud în .-a explicat administratorului procesul de producție, timp în care domnul R. V. care efectua a lucrare la instalația electrică a casei personale a administratorului, imobil care se afla la distanța de 5 km de la punctul de lucru al societății a sosit la locație pentru a fi dus de administrator la casa personală. În timpul discuțiilor, din cauza unei mici defecțiuni la instalația electrică administratorul societății a observat că nu mai poate folosi utilajele proaspăt montate astfel încât R. V. s-a oferit să remedieze defecțiunea, aceasta fiind specialitatea lui. Petenta arată că în acest timp la punctul de lucru al societății au ajuns inspectorii de muncă în vederea efectuării unui control susținând că societatea folosește forță de muncă fără forme legale și argumentează că nu și-a început activitatea, nu a realizat nici o producție de sicrie astfel încât apreciază că nu se poate discuta de folosirea forței de muncă fără forme legale. Referitor la persoana N. N., petenta arată că acesta s-a prezentat la începutul lunii septembrie 2014 susținând că ar fi interesat de angajare dar că urma a se negocia un eventual contract de muncă la momentul la care societatea urma să își înceapă activitatea lucru care nu s-a întâmplat până în prezent și că la data controlului se deplasase la punctul de lucru spre a se interesa dacă s-a început sau nu activitatea.
Petenta critică procesul verbal de constatare a contravenției atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
Sub aspectul legalității, petenta arată că în cuprinsul actului s-a indicat drept loc al săvârșirii punctul de lucru din Sălciua de Sus nr. 160 A sau 166 A, se poate descifra greu, deși adresa este la numărul 106 A, ceea ce ar atrage sancțiunea nulității absolute, în temeiul art. 16 din OUG nr.2/2001. O altă critică se referă la modalitatea de descriere a faptei cu argumentul că legiuitorul a impus o condiție în acest sens, care nu implică doar efectuarea unor consemnări nelizibile în cuprinsul procesului verbal, deoarece, într-o astfel de situație nu se poate asigura un drept efectiv la apărare, ci consemnări clare, lizibile, care pot fi analizate de contavenient pentru a se oberva dacă ele corespund sau nu situației de la fața locului. Petenta consideră că actul contestat este de-a dreptul imposibil de lecturat și de înțeles, nu se poate identifica norma legală încălcată și sancțiunea aplicată.
Sub aspectul fondului, petenta apreciază că fapta nu există deoarece art.16 al.1 din Codul muncii arată în mod expres faptul că un contract de muncă se încheie în baza consimțământului părților dar societatea nu și-a început activitatea pe obiectul –confecționare de sicrie, era abia în faza în care se instalau utilajele. Se mai arată că nu s-a realizat un acord de voință al părților pentru contractul de muncă pentru a se discuta de angajări fără forme legale, că exceptând pe domnul N. care dorea în viitor să încheie contract de muncă celelalte două persoane nu doreau nici pentru viitor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 din Codul muncii, art. 16, art.17 și următoarele din O.G nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum se atestă prin chitanța . nr. 1365/20.10.2014(f.39).
La data de 25.11.2014 intimatul a depus întâmpinare(filele 44-46) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru folosirea muncii nedeclarate, în urma unui control efectuat de către inspectorii de muncă la un punct de lucru al acesteia aflându-se trei persoane care desfășurau activități în folosul societății, persoane care au fost intervievate de către organul de control și care au completat fișele de identificare.Astfel, R. V.-repara un dispozitiv de pornire-oprire a instalațiilor folosite de angajator în incinta societății (gater, abrict, circular, etc.), N. N.-confecționa un sicriu (ansamblat, rindeluit, șlefuit, etc.), K. I.-confecționa un șablon care urma să fie utilizat la proiectarea și confecționarea sicrielor. Verficând în baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că aceste persoane nu figurau ca angajați ai societății, intimatul apreciază că numai persoanele care figurează în aceasă bază de date sunt oficial angajați ai unei societăți și consideră că la momentul controlului între părți se desfășura un raport de muncă cu nerespectarea legislației muncii. Se mai arată că reprezentantul legal al societății nu era de față la momentul efectuării controlului, s-a luat legătura telefonic după care administratorul s-a prezentat la punctul de lucru și împreună cu agenții constatatori s-a deplasat la un alt punct de lucru, la pensiunea “Sub Piatră” după care, întrucât nu au putut fi puse la dispoziție toate documentele necesare controlului cu motivarea că erau la contabil, a fost lăsată o înștiințare pentru ca reprezentantul legal al societății să se prezinte la sediul ITM A. în vederea finalizării controlului, la data de 17.09.2014. Intimatul precizează că angajatorul nu a dovedit întocmirea în formă scrisă a contractelor de muncă pentru cele trei persoane.
Cu privire la motivele expuse de petent în cererea de chemare în judecată, intimatul arată că nu sunt reale, este relatată o poveste plină de coincidențe nefericite, că din declarațiile celor trei persoane rezultă că prestau activitate de mai multe zile pentru contravenientă, arată și orarul și pauza. Intimata arată că numitul R. V. a mai fost angajat al societății. Alte argumente se referă la faptul că prestarea de muncă în alte condiții decât cele legale îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor de sănătate, în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă, iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei. Intimatul argumentează și că “munca la negru” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000-20.000 lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerată infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național, motiv pentru care consideră că nu se justifică o eventuală înlocuire a sanțiunii amenzii cu avertisment. Intimatul concluzionează că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în condiții contrare celor prevăzute de legislația muncii și că petenta nu a recunoscut săvărșirea faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, art.3, art 4 art. 260 lit.e din Codul muncii, H.G. nr. 500/2011.
La data de 12.12.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare(f.56) prin care solicită înlăturarea susținerilor intimatului, arătând că nu sunt decât o reluare a susținerilor din actul de control, nu sunt reale. Petenta arată că deși a fost sancționată pentru că nu a înregistrat în REVISAL contractele de muncă, în întâmpinare se vorbește despre lipsa unor contracte individuale de muncă în formă scrisă, semnate de respectivele persoane. Se mai arată că intimata se referă la declarațiile pe proprie răspundere date de cele trei persoane din care reiese că acestea susțin că lucrează la petentă, și apreciază că declarațiile sunt fișe de identificare care la finele lor cuprind o scurtă mențiune făcută de aceste persoane și semnătura și apreciază ca semnificativ faptul că refuzul de a da declarațiile solicitate de organele de inspecție în sensul celor consemnate sau dictate se sancționează cu o amendă de 5000 lei, că sub spectrul unei astfel de amenzi orice persoană semnează ceea ce i se dictează. Petenta apreciază că fișa de identificare nu echivalează cu o declarație pe proprie răspundere iar consemnările făcute de organul de inspecție nu pot fi atribuite persoanelor găsite la fața locului.
În temeiul art. 258 și art. 255 C.p.c. în cauză au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar de către părți: proces verbal de control . nr._/17.09.2014 (f.10), date privind unitatea(f.11), anexa nr.2 la procesul verbal nr._ din data de 17.09.2014 de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă(f.13), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.09.2014(f.15), Certificat constatator nr._/01.10.2014 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A.(f.17-f.21), autorizație de mediu nr.145/ 08.08.2014 (f.22-f.28), contract de vânzare-cumpărare nr.1(f.29), factura nr. 022/ 29.07.2014(f.30), factura nr. 023/ 30.07.2014(f.31), factura nr. 024/ 31.07.2014(f.32), factura nr. 026/19.08.2014(f.33), factura nr. 025/ 05.08.2014(f.34), extras baza de date gestionată de ITM pentru salariatul R. V.(f.47), înștiințare . nr._(f.48), fișă de identificare pentru R. V.(f.49), fișă de identificare pentru N. N.(f.50), fișă de identificare pentru K. I.(f.49), Sentința nr.1848/C./2014 pronunțată la data de 22 Decembrie 2014 de Tribunalul A., Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență-dată în primă instanță(f.81), practică judiciară depusă de intimat (f.93-f.110), dovada comunicării(f.89), precum și proba testimonială, declarațile martorilor K. I., N. N. și R. V. fiind atașate la dosarul cauzei (f.78, f.79, f.80).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 17.09.2014, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 260 lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 15.09.2014 ora 10.40 la punctul de lucru al societății situat în . nr.106 A, jud. A., Gater, au fost depistați în lucru numiții R. V., N. N. și K. I. care au declarat că desfășoară activitate pentru . din 04.09.2014, 10.09.2014 respectiv 15.09.2014. Pentru susnumiții nu s-au întocmit contracte individuale de muncă fapt ce rezultă din declarațiile acestora și constatările inspectorilor de muncă. La data și ora controlului susnumiții desfășurau următoarele activități: R. V.-repara un dispozitiv de pornire-oprire a instalațiilor folosite de angajator în incinta societății (gater, abrict, circular, etc.), N. N.-confecționa un sicriu (ansamblat, rindeluit, șlefuit, etc.), K. I.-confecționa un șablon care urma să fie utilizat la proiectarea și confecționarea sicrielor.Data și ora comiterii: 15.09.2014 ora 10,40. Locul comiterii: Punctul de lucru al . (Sălciua de Jos nr.106 A, jud. A.).
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de agenții constatatori, s-a consemnat refuzul petentului de a semna precum și motivul pentru care actul a fost încheiat în lipsă de martori- “prezentul proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat la sediul ITM A., iar persoanele care au fost de față sunt incompatibile cu calitatea de martor.”
La rubrica „alte mențiuni”s-a consemnat: ‘”Reprezentantul legal al unității refuză să formuleze obiecțiuni, deși i s-a pus în vedere acest drept”.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat prin poștă petentei la data de 02.10.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 06.10.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă privind indicarea eronată a locului săvărșirii faptei, instanța îl va înlătura ca neîntemeiat, se constată că în mod corect a fost indicată adresa din localitatea Salciua de Jos nr. 106 A, jud. A., este lizibilă, a fost menționată de 2 ori, nu conține ștersături și se coroborează cu aceeași adresă atestată prin Certificatul constatator nr._/01.10.2014 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. (f.19) și prin autorizația de mediu nr.145/08.08.2014 (f.22).
Referitor la modalitatea de descriere a faptei, instanța constată că procesul verbal relevă toate împrejurările care pot servi la aprecierea caracterului faptei consemnate în procesul verbal contestat, deoarece situația de fapt a fost descrisă în mod coerent, lizibil, nu este imposibil nici de lecturat nici de înțeles, cu indicarea subiectului activ- petentul, a elementului material-nerespectarea prevederilor art.16 alin.1 din Codul Muncii și a sancțiunii prevăzute de art. 200 alin.1 lit e) din Codul Muncii, a împrejurărilor concret individualizate de loc si timp, legătura de cauzalitate nefiind necesar a fi explicitată deoarece se prezumă ex re, așadar acest argument de nelegalitate nu va fi reținut.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivele de netemeinicie invocate în plângere prin care în esență se arată că la data constatării faptei nu se putea discuta de folosirea de către societate a forței de muncă fără forme legale deoarece nu îsi începuse în mod concret activitatea, nu realizase nici o producție de sicrie iar persoanele care se aflau în incintă nu erau interesate de un contract de muncă, cu excepția numitului N. N. care urma, în viitor să încheie contract de muncă și numai în eventualitatea începerii activității, sunt neîntemeiate pentru motivele care succed.
Conform dispozițiilor art. 260 lit. e din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.
Conform art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Din interpretarea textuală a acestor dispoziții legale, instanța reține că în ipoteza în care anagajatorul a încheiat un contract de muncă cu persoana primită la muncă nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 chiar dacă nu ar fi îndeplinite alte formalități, de publicitate, deci de opozabilitate, impuse de lege cum ar fi cea de a înregistra elementele necesare în registru.
Rezultă deci că pentru a putea fi reținută săvârșirea contravenției, este necesar a se stabili existența unei situații premisă și anume ca persoana identificată la momentul controlului să presteze activitate pentru petent.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate. Astfel, susținerile petentei potrivit cărora societatea nu și-a început activitatea deoarece nu a realizat nici o producție de sicrie, este infirmată de informațiile atestate de certificatul constatator nr._/01.10.2014 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. (f.19) și prin autorizația de mediu nr.145/08.08.2014 (f.22), de unde rezultă că din punct de vedere legal, pentru locația din Sălciua de Jos, nr.106 s-au declarat activități la sediu, de fabricare de produse manufacturiere și altor produse din lemn, plută, paie și din alte material vegetale conform certificatului constatator din data de 21.05.2014(f.19-f.20) iar avizul de mediu a fost emis la data de 08.08.2014(f.22). Faptul că petentul nu deținea toată logistica necesară, utilaje sau orice materiale necesare confecționării de sicrie constitutie un aspect practic al activității de producție, însă din punct de vedere legal, punctul de lucru de la Sălciua de Jos nr.106 era activ, se puteau efectua angajări.
Argumentul-că două dintre persoane R. V. și K. N. nu doreau să încheie contracte de muncă iar cea de-a treia, N. N. urma să participe la o negociere viitoare a contractului de muncă la momentul în care societatea urma să îsi înceapă activitatea de producție-nu are aptitudinea de a înlătura răspunderea contravențională a administratorului care a acceptat în mod conștient ca aceste persoane să desfășoare activități în incinta punctului de lucru al societății, la o distanță de aproximativ 5 km de locuința personală unde se arată că trebuiau să desfășoare diverse activități martorii.
În fața instanței, martorul K. I. a declarat că nu intenționa să se angajeze, că l-a cunoscut pe administrator în ziua controlului să îi spună dacă mașinile corespund dar a răspuns și că la momentul în care a fost să verifice mașinile a făcut un șablon(f.78). Martorul N. N. a declarat că îl aștepta pe administrator să meargă la casa acestuia pentru a face cofrage, a precizat că lucra la casă, dar casa era la o distanță de aproximativ 6 km, a răspuns negativ la întrebarea dacă a lucrat vreo zi în acel depozit dar a declarat și că în momentul în care au venit inspectorii de muncă ajuta un băiat să monteze un capac(f.79). Martorul R. V. a declarat că se afla la Societatea A. ca să meargă spre un cătun din Sălciua-Sub Piatră și că în momentul în care au sosit agenții constatatori repara un automat de pornire, era defect, să se uite la el să vadă ce probleme are (f.80). Aceste afirmații, referitoare la prezența în incinta punctului de lucru al societății se coroborează cu informațiile privitoare la neîncheierea contractelor de muncă, relevate de fișele de identificare semnate olograf de fiecare persoană în parte-R. V.(f.49), N. N.(f.50) și K. I.(f.51). Chiar dacă martorul R. V. a declarat în fața instanței că a greșit în completarea fișei deoarece a înțeles altceva respectiv dacă a lucrat la domnul B., instanța reține faptul că argumentul este ambiguu și tinde spre argumentarea unei erori de fapt însă în cuprinsul fișei există mențiunea “aceasta îmi este declaratia pe care o dau, o susțin și o semnez, cele de mai sus fiind adevărate, nefiind silit sau intimidat”, iar martorul nu a efectuat nici un fel de obiecțiuni.
În consecință, se constată faptul că martorii nu au retractat cele consemnate în fișa de identificare sub aspectul prezenței în incintă și a neîncheierii contractului de muncă, și că în ziua în care a fost efectuat controlul de către agenții constatatori, cele trei persoane se aflau în incita punctului de lucru al societății, fiecare efectua câte o activitate fără a avea contract de muncă, respectiv K. I. făcea șablon, N. N. ajuta la montarea unui capac și R. V. repara un automat de pornire defect, toate aceste activități nefiind incompatibile cu specificul obiectului de activitate pentru care fusese autorizat petentul.
Practica judiciară depusă în probațiune de către intimat nu va fi avută în vedere în soluționarea prezentei cauze deoarece se referă la soluții de spețe fără a fi general obligatorii pentru alte instanțe.
În ceea ce privește invocarea efectelor Sentinței nr.1848/C./2014 pronunțată la data de 22 Decembrie 2014 de Tribunalul A., Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență-dată în primă instanță(f.81) de către petent, instanța constată faptul că prin această hotărâre s-a soluționat în primă instanță litigiul în contencios administrativ între aceleași părți împotriva unui alt act, procesul verbal de control . nr._/17.09.2014, cu caracter administrativ încheiat de intimat cu ocazia controlului efectuat însă litigiul este pendinte, nefiind epuizată calea de atac a recursului și deci nu pot fi puse în discuție aspecte care fac obiectul unei alte proceduri în plină desfășurare.
În prezenta cauză s-a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/17.09.2014 din perspectiva legalității și temeiniciei prin raportare la caracterul contravențional al faptei și al sancțiunii aplicate.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că fapta petentei întrunște elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 30.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta acesteia de a nu încheia contract individual de muncă cu persoanele care desfășoară activități în folosul societății este gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 10.000 lei pentru fiecare persoană depistată, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 17.09.2014 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în . nr.347 A, jud. A., societate înscrisă în Registrul Comerțului sub numărul J_, CUI RO_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. M. A. M.
Red./Tehnored. B.A/17.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 264/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 244/2015.... → |
|---|
