Obligaţie de a face. Sentința nr. 765/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 765/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4926/204/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECTIA CIVILA
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 765/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M.-L. E.
Grefier: A. E. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamante S.C.S. C. ROMANIA S.R.L. P. S.P.R.L.MENZER & BACHMANN-NOERR si S. C. AG P. S.P.R.L.MENZER & BACHMANN-NOERR și pe pârâtă .. - P. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ PROHOATĂ M., având ca obiect obligație de a face.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă timbru în cuantum de 8 lei ( fila 109 dosar) și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, admite proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, considerând-o legală, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantele . S.R.L. P. S.P.R.L.MENZER & BACHMANN-NOERR, S. C. AG P. S.P.R.L.MENZER & BACHMANN-NOERR ,prin reprezentant legal au chemat în judecată pe pârâtă .. - P. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ PROHOATĂ M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea bunurilor lăsate în custodia acesteia și enumerate în cuprinsul actelor de primire în custodie și a facturilor atașate cererii, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că între S. C. România și pârâtă a intervenit Contractul de Vânzare Cumpărare nr. 7/20.11.2010 (Anexa 1), (numit în continuare "Contractul de Vânzare Cumpărare") prin care pârâta în calitate de furnizor s-a obligat să producă și să livreze ambalaje din carton iar reclamanta S. C. România în calitate de beneficiar s-a obligat să primească și să plătească aceste produse.
Potrivit înțelegerii părților (Art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare), pârâta a consimțit la păstrarea în custodie a ambalajelor din carton, la solicitarea S. C. România, părțile convenind expres că acestea urmau să stabilească condițiile custodiei de comun acord și că reclamanta este proprietarul bunurilor aflate în custodie.
Au mai arătat că în baza Contractului de Vânzare-Cumpărare menționat anterior, S. C. România a achiziționat de la pârâtă etichetele, cartoanele și separatoarele enumerate în facturile QLP nr. 0016/07.04.2011, QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011, QLP nr. 0027/02.05.2011, QLP nr. 0036/06.05.2011, QLP 0039/18.05.2011, QLP nr. 0041/11.08.2011 și QLP nr. 0045/20.09.2011 (Anexa 2) emise de către pârâtă și plătite integral de către S. C. România conform extraselor de cont atașate (Anexa 3).
Totodată, în baza documentelor intitulate "Act de Primire în Custodie" atașate la prezenta cerere (Anexa 4), semnate și însușite de ambele părți, S. C. România a lăsat în custodia pârâtei produsele enumerate în cuprinsul acestora după cum urmează: prin actul de primire în custodie nr. 17/11.08.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0041/11.08.2011, prin actul de primire în custodie nr. 15/06.05.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0036/06.05.2011, prin actul de primire în custodie nr. 14/07.04.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0016/07.04.2011, prin actul de primire în custodie nr. 22/01.10.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0045/20.09.2011, iar prin actul de primire în custodie nr. 16/18.05.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP 0039/18.05.2011.
Cât privește produsele enumerate în facturile QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011 și QLP nr. 0027/02.05.2011, au arătat că acestea au fost de asemenea predate pârâtei în custodie în virtutea art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare și în aceleași condiții prevăzute în actele de primire în custodie menționate anterior.
Au mai susținut reclamantele că, ulterior, la data de 01.01.2012 S. C. România a vândut către S. C. AG, în baza Contractului de Vânzare Cumpărare atașat (Anexa 5) etichetele, cartoanele și separatoarele achiziționate de la pârâtă, aceasta din urmă fiind informată despre perfectarea vânzării prin adresa din data de 22.02.2012 (Anexa 6), prin intermediul căreia i-a indicat totodată pârâtei că persoana căreia urmează a-i fi predate bunurile este S. C. AG.
In continuare, reclamantele au arătat că la data de 19.05.2012, și ulterior, în repetate rânduri au solicitat pârâtei să le restituie produsele predate în custodie sau să le permită acestora să ridice bunurile, însă au fost refuzate de către aceasta„cu motivarea,, neîntemeiată în opinia acestora, că trebuie să plătească chirie pentru depozitarea lor.
Reclamantele au mai arătat că au continuat demersurile în speranța că pârâta va înțelege să-și îndeplinească obligația de predare a bunurilor însă solicitările acestora de restituire a produselor au rămas fără efect.
Au precizat reclamantele că ,față de această situație, au procedat la notificarea pârâtei pentru conciliere, în conformitate cu prevederile art. 720 ind 1 C.proc.civ. pentru data de 06.08.2012, astfel cum rezultă din notificarea nr. 64/20.07.2012 comunicată prin intermediul B. M. D. prin care pârâta a fost invitată la conciliere directă (Anexa 7),
In aceeași cerere de chemare în judecată reclamantele au mai arătat că prin e-mailul din data de 01.08.2012 administratorul statutar al pârâtei le-a comunicat că nu poate da curs invitației acestora și a solicitat amânarea concilierii pentru data de 15.08.2012, părțile stabilind ulterior concilierea pentru data de 13.08.2012, astfel cum rezultă din corespondența purtată de către părți cu privire la data concilierii prealabile (Anexa 8).
Au mai susținut reclamantele că la data de 13.08.2012 ora 10,00 la concilierea directă inițiată de reclamanta S. C. România și care a avut loc la sediul S.P.R.L. Menzer & Bachmann -Noerr s-a prezentat administratorul pârâtei, domnul G. N. asistat de avocat precum și acestea prin domnul Michael Ammann și asistate de avocat.
Reclamantele au mai menționat că în cadrul discuțiilor acestea și-au susținut punctul de vedere expus pe larg în invitația la conciliere și au solicitat pârâtei restituirea bunurilor lăsate în custodia sa sau plata contravalorii acestora.
Au mai arătat că reprezentantul pârâtei a recunoscut că bunurile menționate se află în depozitul său, afirmând însă că S. C. România ar datora chirie pentru depozitarea lor. Interpelat fiind cu privire cuantumul chiriei pretinse precum și cu privire la înscrisurile care ar justifica o astfel de pretenție, reprezentantul pârâtei i-a comunicat că nu cunoaște nici cuantumul chiriei și nu deține nici un document justificativ al pretinsei sale creanțe și a solicitat stabilirea unei alte întrevederi pentru data de 22.08.2012, dată la care pârâta urma să le comunice cuantumul pretinsei chirii și documentele justificative constând în facturi fiscale.
Au subliniat reclamantele că deși au dat dovadă de bună credință, oferind posibilitatea pârâtei să-și probeze presupusele pretenții în cadrul unei alte întrevederi reprezentantul pârâtei, domnul N. le-a comunicat prin emailul din data de 21.08.2012 că nu poate participa la întâlnirea din data de 22.08.2012, întâlnire pe care tot acesta o solicitase. Au menționat că, pârâta nu le-a transmis înscrisurile pe care aceasta susține că-și întemeiază presupusele pretenții față de acestea,în schimb, la data de 24.08.2012, administratorul pârâtei le-a comunicat faptul că în urma inventarierii bunurilor subscrisei aflate în custodia Q. a constatat că etichetele sunt în stare corespunzătoare, dar că mare parte din cartoane s-a deteriorat, motiv pentru care a comandat de la furnizorul său cartoane noi pe care s-a angajat să le livreze acestora în termen de 20 de zile lucrătoare și să suporte contravaloarea lor.
A arătat reclamanta S. C. România că a solicitat pârâtei livrarea imediată a etichetelor precum și a acelor cartoane care se aflau în stare bună (Anexa 9 corespondența între părți din data de 24.08.2012), însă până la data introducerii prezentei cereri, pârâta nu le-a restituit aceste produse.
Au mai susținut reclamantele că chiar dacă părțile au denumit înscrisurile sus-amintite "Act de Primire în Custodie", acestea sunt de fapt veritabile contracte de depozit, cărora le sunt aplicabile normele legale care reglementează acest tip de contract.
Au amintit că potrivit art. 1591 Cod civil, în baza contractului de depozit o persoană, deponent, încredințează un bun altei persoane, depozitar, care se obligă, să-l păstreze și să-l restituie la cerere în natură.
Au invocat prev art. 1591 Cod civ. care definește elementele esențiale ale contractului de depozit,
Astfel,au arătat că așa cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 1591 Cod civil, scopul principal urmărit de părți prin încheierea contractului de depozit este păstrarea și conservarea bunului depozitat în vederea restituirii lui în natură la cererea deponentului.
Reclamanta S. C. România a arătat că acest scop a fost urmărit și deaceasta, anume păstrarea și conservarea etichetelor, a cartoanelor și a separatoarelor proprietatea sa de către pârâta depozitară în acest sens părțile prevăzând expres în cuprinsul art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare că „furnizorul a consimțit la păstrarea în custodie a ambalajelor la solicitarea Benenficiarului. Condițiile custodiei sunt stabilite de comun acord, Beneficiarul fiind proprietarul de drept al bunurilor aflate în custodie"
Au susținut că, mai mult decât atât, părțile au convenit expres în cuprinsul actelor de primire în custodie faptul că „produsele aflate în custodie trec și rămân în patrimoniul S. C. SRL care este în drept sa verifice condițiile de depozitare și conservare, precum și să dispună asupra acestora"
Au precizat că ,contractul de depozit este un contract real, care se perfectează numai prin și din momentul predării (tradițiunii) lucrului de la deponent la depozitar, cu excepția cazului când lucrul se află deja, indiferent cu ce titlu, la depozitar (Art. 1593 alin 2 și 3 Cod civ.).
In continuare au mai arătat că, în prezenta cauză bunurile au fost fabricate de către pârâtă, aflându-se la momentul perfectării contractelor de depozit la pârâta depozitar.
Pe altă parte,au arătat că predarea în sine nu este suficientă pentru încheierea contractului, fiind necesară, în acest scop, realizarea acordului de voință (art. 1595 Cod civ.) în sensul încheierii contractului de depozit, prin înscris (art. 1597 Cod civ.), forma scrisă cerându-se ad probationem.
Au solicitat a se reține că,așa cum a menționat, pârâta și-a manifestat acordul de voință privind încheierea contractelor de depozit prin semnarea Contractului de Vânzare-Cumpărare prin care Q. a consimțit la preluarea în custodie a produselor achiziționate de S. C. România precum și prin semnarea actelor de primire în custodie în calitate de "primitor".
Cât privește prețul contractelor de depozit intervenite între părți, potrivit art. 1593 alin.l Cod civ. coroborat cu art. 1600 Cod civ., au arătat că depozitul este cu titlu gratuit numai prin natura (iar nu prin esența) sa. P. urmare, pârâta depozitar, în cazul în care pretinde o remunerație pentru serviciile prestate trebuie să dovedească stipularea in contract a acestor plăți.
Au mai subliniat că în speță, părțile nu au prevăzut în contractele de depozit denumite "Acte de Primire în Custodie" nici o remunerație pentru păstrarea și conservarea de către Q. a produselor depozitate la aceasta, fiind astfel evident că depozitul intervenit între părțile din prezenta cauză este gratuit.
Au mai menționat că depozitul este totodată un contract unilateral întrucât naște obligații numai în sarcina depozitarului, care trebuie să păstreze bunurile și să le restituie, în natură (art.1604 alin.l Cod civ.).
Depozitarul este obligat să restituie bunul deponentului, mandantului sau persoanei indicate de deponent (Art. 1609 C. civ.).
Au apreciat reclamantele că, în speța de cauză sunt creditori ai obligației de restituire atât de S. C. România, în calitate de deponent cât și S. C. AG, în calitate de persoană indicată de către deponent spre a-i fi restituite bunurile.
Cât privește termenul restituirii,reclamantele au menționat că deponentul are dreptul să ceară restituirea bunului oricând, chiar și în cazul în care s-ar fi stipulat un termen pentru restituire (art. 1616 Cod civ.), iar dacă depozitarul refuză, fără temei, să restituie bunul depozitat, deponentul poate obține restituirea pe calea executării silite.
În raport de considerentele mai sus arătate,reclamantele au subliniat că rezultă fără putință de tăgadă că între reclamantă S. C. România și pârâta Q. au intervenit mai multe contracte de depozit reglementate de art. 1591 și următoarele Cod civ. în baza cărora S. C. România au încredințat pârâtei produsele achiziționate de la aceasta spre a le păstra cu titlu gratuit și a le restitui la cerere în natură, fie acesteia, fie reclamantei S. C. AG și, au arătat că ,deși S. C. România și-a îndeplinit integral obligațiile de plată a produselor achiziționate de la Q. și care au rămas în custodia acesteia, pârâta a refuzat să le restituie produsele.
In drept reclamantele au invocat art. 112 C.proc.civ. art. 1591 și următoarele Cod civ. precum si pe toate celelalte dispoziții legale la care au făcut trimitere în cuprinsul prezentei cereri
In dovedirea acțiunii, reclamantele au depus la dosar în copie Contractul de Vânzare Cumpărare nr. 7/20.11.2010 (Anexa 1);Facturi (Anexa 2);Extrase de cont (Anexa 3);Acte de Primire în Custodie" (Anexa 4);Contract de Vânzare Cumpărare (Anexa 5);Adresa din data de 22.02.2012 (Anexa 6);Notificarea nr. 64/20.07.2012 (Anexa 7);Corespondență (Anexa 8 și Anexa 9).
La data de 30.01.2013 reclamantele au precizat cererea în sensul că au solicitat să se dispună restituirea bunurilor lăsate în custodia pârâtei enumerate în cuprinsul Actelor de primire în custodie și a facturilor atașate la cererea introductivă, către S. C. AG, în calitatea sa de persoană indicată de către deponentul S. C. România SRL prin adresa din data de 22.02.2012 spre a-i fi restituite bunurile
In subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că bunurile trebuie restituite către S. C. România și nu către S. C. AG a solicitat să se dispună restituirea către S. C. România a bunurilor lăsate în custodia pârâtei și enumerate în cuprinsul Actelor de primire în custodie și a facturilor atașate la cererea introductivă.
Au mai arătat că potrivit Sentinței nr. 1749/24.10.2012 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul_ al Tribunalului Prahova a fost deschisă procedura insolvenței împotriva pârâtei din prezenta cauză ..
Au mai susținut că prin sentința sus-menționată Tribunalul Prahova a desemnat administrator judiciar al debitoarei . pe Cabinet individual de insolvență Prohoata M., cu sediul în Ploiești, ., cod postai_, Județul Prahova.
Față de această situație au solicitat ca pentru termenul din data de 20.02.2013 să fie citată pârâta . prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvență Prohoata M., cu sediul în Ploiești, ., cod postail100411, Județul Prahova în conformitate cu art. 87 punctul 5 C.proc.civ.
In continuare,au arătat că, în ipoteza în care instanța ar pune în discuția părților suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, au solicitat respingerea unei eventuale cereri de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 motivat de faptul că:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale."
Măsura instituită de art. 36 din Legea nr. 85/2006 are ca scop protejarea masei creditorilor în cadrul procedurii și este consecința caracterului concursual al acesteia.
Au mai precizat reclamantele că suspendarea nu vizează alte acțiuni cum ar fi anulări de acte, acțiuni în revendicare precum și acțiuni similare celei de față prin scopul ei, motiv pentru care au solicitat instanței să respingeți o eventuală cerere de suspendare a judecarii acțiunii ce face obiectul dosarului mai sus rubricat ca neîntemeiată.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu a desemnat reprezentant în instanță.
In cauza a fost incuviintata la solicitarea reclamantelor, pt=roba cu inscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Intre S. C. România și pârâtă QALPACK SRL a intervenit Contractul de Vânzare Cumpărare nr. 7/20.11.2010 (Anexa 1-f11-14), prin care pârâta în calitate de furnizor s-a obligat să producă și să livreze ambalaje din carton, iar reclamanta S. C. România în calitate de beneficiar s-a obligat să primească și să plătească aceste produse.
Potrivit înțelegerii părților, expusa in Art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare, pârâta a consimțit la păstrarea în custodie a ambalajelor din carton, la solicitarea S. C. România, părțile convenind expres că acestea urmau să stabilească condițiile custodiei de comun acord și că reclamanta este proprietara bunurilor aflate în custodie.
Astfel, în baza Contractului de Vânzare-Cumpărare menționat anterior, S. C. România a achiziționat de la pârâtă etichetele, cartoanele și separatoarele enumerate în facturile QLP nr. 0016/07.04.2011, QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011, QLP nr. 0027/02.05.2011, QLP nr. 0036/06.05.2011, QLP 0039/18.05.2011, QLP nr. 0041/11.08.2011 și QLP nr. 0045/20.09.2011 (Anexa –f.25-39) emise de către pârâtă și plătite integral de către S. C. România conform extraselor de cont atașate (Anexa 3-f40-66).
Totodată, în baza documentelor intitulate Act de Primire în Custodie (Anexa 4-f.67-76), semnate și însușite de ambele părți, S. C. România a lăsat în custodia pârâtei produsele enumerate în cuprinsul acestora după cum urmează: prin actul de primire în custodie nr. 17/11.08.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0041/11.08.2011, prin actul de primire în custodie nr. 15/06.05.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0036/06.05.2011, prin actul de primire în custodie nr. 14/07.04.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0016/07.04.2011, prin actul de primire în custodie nr. 22/01.10.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP nr. 0045/20.09.2011, iar prin actul de primire în custodie nr. 16/18.05.2011 a predat în custodia pârâtei produsele aferente facturii QLP 0039/18.05.2011.
De asemenea produsele enumerate în facturile QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011 și QLP nr. 0027/02.05.2011, au fost predate pârâtei în custodie în virtutea art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare și în aceleași condiții prevăzute în actele de primire în custodie menționate anterior.
Ulterior, la data de 01.01.2012 S. C. România a vândut către S. C. AG, în baza Contractului de Vânzare Cumpărare (Anexa 5-f.80-81) etichetele, cartoanele și separatoarele achiziționate de la pârâtă, aceasta din urmă fiind informată despre perfectarea vânzării prin adresa din data de 22.02.2012 (Anexa 6-f.82-84)
Reclamantele au procedat la notificarea pârâtei pentru conciliere, în conformitate cu prevederile art. 720 ind 1 C.proc.civ. pentru data de 06.08.2012, astfel cum rezultă din notificarea nr. 64/20.07.2012 comunicată prin intermediul B. M. D. prin care pârâta a fost invitată la conciliere directă (Anexa 7-f.86-88),
P. e-mailul din data de 01.08.2012 administratorul statutar al pârâtei le-a comunicat reclamantelor că nu poate da curs invitației acestora și a solicitat amânarea concilierii pentru data de 15.08.2012, părțile stabilind ulterior concilierea pentru data de 13.08.2012, astfel cum rezultă din corespondența purtată de către părți cu privire la data concilierii prealabile (Anexa 8-f.91).
La data de 24.08.2012, administratorul pârâtei le-a comunicat faptul că în urma inventarierii bunurilor reclamantei aflate în custodia Q. a constatat că etichetele sunt în stare corespunzătoare, dar că mare parte din cartoane s-au deteriorat, motiv pentru care a comandat de la furnizorul său, cartoane noi pe care s-a angajat să le livreze acestora în termen de 20 de zile lucrătoare și să suporte contravaloarea lor (corespondenta f.94).
Reclamanta S. C. România a solicitat pârâtei livrarea imediată a etichetelor precum și a acelor cartoane care se aflau în stare bună (Anexa 9 corespondența între părți din data de 24.08.2012-f.93), însă pârâta nu a restituit aceste produse.
In drept, instanta retine că chiar dacă părțile au denumit înscrisurile sus-amintite "Act de Primire în Custodie", acestea sunt veritabile contracte de depozit, cărora le sunt aplicabile normele legale care reglementează acest tip de contract.
Astfel, potrivit art. 1591 Cod civil, în baza contractului de depozit o persoană, deponent, încredințează un bun altei persoane, depozitar, care se obligă, să-l păstreze și să-l restituie la cerere în natură.
Așa cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 1591 Cod civil, scopul principal urmărit de părți prin încheierea contractului de depozit este păstrarea și conservarea bunului depozitat în vederea restituirii lui în natură la cererea deponentului.
Se mai retine ca acesta a fost si scopul urmarit de reclamanta, anume păstrarea și conservarea etichetelor, a cartoanelor și a separatoarelor proprietatea sa de către pârâta depozitară, în acest sens părțile prevăzând expres în cuprinsul art. 3 B din Contractul de Vânzare-Cumpărare că „furnizorul a consimțit la păstrarea în custodie a ambalajelor la solicitarea Benenficiarului. Condițiile custodiei sunt stabilite de comun acord, Beneficiarul fiind proprietarul de drept al bunurilor aflate în custodie"
Totodata părțile au convenit expres în cuprinsul actelor de primire în custodie faptul că „produsele aflate în custodie trec și rămân în patrimoniul S. C. SRL care este în drept sa verifice condițiile de depozitare și conservare, precum și să dispună asupra acestora"
Predarea în sine nu este suficientă pentru încheierea contractului, fiind necesară, în acest scop, realizarea acordului de voință (art. 1595 Cod civ.) în sensul încheierii contractului de depozit, prin înscris (art. 1597 Cod civ.), forma scrisă cerându-se ad probationem.
Pârâta și-a manifestat acordul de voință privind încheierea contractelor de depozit, prin semnarea Contractului de Vânzare-Cumpărare prin care Q. a consimțit la preluarea în custodie a produselor achiziționate de S. C. România precum și prin semnarea actelor de primire în custodie în calitate de "primitor".
Cât privește prețul contractelor de depozit intervenite între părți, potrivit art. 1593 alin.l Cod civ. coroborat cu art. 1600 Cod civ., depozitul este cu titlu gratuit numai prin natura (iar nu prin esența) sa. P. urmare, pârâta depozitar, în cazul în care pretinde o remunerație pentru serviciile prestate trebuie să dovedească stipularea in contract a acestor plăți.
Din inscrisurile incheiate intre parti, denumite "Acte de Primire în Custodie", rezulta ca nu s-a prevazut nici o remunerație pentru păstrarea și conservarea de către Q. a produselor depozitate la aceasta, fiind astfel evident că depozitul intervenit între părțile din prezenta cauză este gratuit.
Totodată se retine de catre instanta ca depozitul este un contract unilateral întrucât naște obligații numai în sarcina depozitarului, care trebuie să păstreze bunurile și să le restituie, în natură (art.1604 alin.l Cod civ.).
Depozitarul este obligat să restituie bunul deponentului, mandantului sau persoanei indicate de deponent (Art. 1609 C. civ.).
Astfel, reclamanta S. C. România este creditoarea obligației de restituire a bunurilor .
Cât privește termenul restituirii, reclamanta deponenta are dreptul să ceară restituirea bunului oricând, chiar și în cazul în care s-ar fi stipulat un termen pentru restituire (art. 1616 Cod civ.), iar dacă depozitarul refuză, fără temei, să restituie bunul depozitat, deponentul poate obține restituirea pe calea executării silite.
În raport de considerentele mai sus arătate, rezulta că între reclamantă S. C. România și pârâta Q. au intervenit mai multe contracte de depozit reglementate de art. 1591 și următoarele Cod civ. în baza cărora S. C. România a încredințat pârâtei produsele achiziționate de la aceasta spre a le păstra cu titlu gratuit și a le restitui la cerere în natură si deși S. C. România și-a îndeplinit integral obligațiile de plată a produselor achiziționate de la Q. și care au rămas în custodia acesteia, pârâta a refuzat să le restituie produsele.
F. de aceste considerente, retinand ca doar reclamanta S. C. România are calitatea de deponent a produselor lasate in custodie paratei depozitare prin actele mai sus mentionate si ca prin adresa din data de 22.02.2012 i-a adus la cunostinta paratei doar intervenirea transferului proprietatii produselor depozitate, catre reclamanta S. C. AG ,fara a o indica pe aceasta ca persoana fata de care urmeaza sa se faca restituirea, in temeiul art 1591, art.1604 si art 1609 Cod civ, va admite în parte acțiunea si va dispune restituirea de către pârâtă, către S.C.S. C. ROMANIA S.R.L. a bunurilor lăsate în custodia acesteia și enumerate în cuprinsul actelor de primire în custodie nr 17/11.08.2011, nr 15/06.05.2011, nr 14/07.04.2011, nr 22/01.10.2011, nr 16/18.05.2011 si în facturile QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011 și QLP nr. 0027/02.05.2011.
Intrucat parata a cazut in pretentii, in temeiul art 274 Cod pr. Civ . va fi obligata sa plateasca reclamantei reclamantei S.C.S. C. ROMANIA S.R.L suma de 8,5 lei cheltuieli de judecată reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar achitate de aceasta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele S.C.S. C. ROMANIA S.R.L., cu sediul în . C., Județul Prahova, înmatriculată la Registrul Comerțului Prahova sub nr. J_, CUI_,S. C. AG persoană juridică de naționalitate elvețiană, cu sediul în Kirchberg, St. Gallen, Elveția, înmatriculată la Registrul ComerțuîuT sub nr. CH-320.3.051.203-2, ,ambele P. S.P.R.L.MENZER & BACHMANN-NOERR cu sediul în . nr. 28C, ., RO-_ București prin avocat D. I. R.- Baroul București în contradictoriu cu pârâta .. - P. CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ PROHOATĂ M.,cu sediul în mun Ploiești, Pompelor nr 3,cod poștal_,jud.Prahova
Dispune restituirea de către pârâtă, către S.C.S. C. ROMANIA S.R.L. a bunurilor lăsate în custodia acesteia și enumerate în cuprinsul actelor de primire în custodie nr 17/11.08.2011, nr 15/06.05.2011, nr 14/07.04.2011, nr 22/01.10.2011, nr 16/18.05.2011 si în facturile QLP nr. 0026/02.05.2011, QLP nr. 0032/02.05.2011 și QLP nr. 0027/02.05.2011.
Obligă pârâta să plătească reclamantei S.C.S. C. ROMANIA S.R.L suma de 8,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13.03.2013.
PREȘEDINTE, Grefier,
M.-L. E. A. E. V.
Red.MLE/BMC
5 ex./22.04.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1690/2013. Judecătoria CÂMPINA | Pretenţii. Sentința nr. 2179/2013. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
