Pensie întreţinere. Sentința nr. 2318/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2318/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 130/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2318/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta D. (fostă B.) A. E. și pe pârâtul C. N., autoritate tutelară P. C. FILIPEȘTII DE P., P. OR.C. având ca obiect pensie întreținere, exercitate autoritate părintească, stabilire locuință minor.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26.09.2013, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise - în temeiul art. 146 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamanta B. A. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata întreținerii restante și viitoare pentru minora C. S. M., născută la 14.08.2002 și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorei în raport cu veniturile realizate de pârât ca persoană fizică autorizată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că minora s-a născut în urma relațiilor de concubinaj dintre părți. A primit pensie de întreținere de la pârât pe perioada când acesta a avut contract de muncă la S.C. Recunoștința Prodcom Impex S.R.L., în temeiul hotărârii nr. 3210/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina. Prin decizia nr. 337/13.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, fapt ce i s-a adus la cunoștință prin recomandata nr. l3533870, însă pârâtul lucrează în continuare la aceeași societate, dar ca persoană fizică autorizată cu contract de colaborare.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 107 rap. la art. 44, art. 86 și art. 94 din Codul familiei, iar în susținerea acesteia reclamanta a atașat înscrisuri (f. 4-9).
Legal citat, pârâtul C. N. a formulat în apărare întâmpinare-cerere reconvențională (f. 24-26).
Pe cale de apărare a invocat excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la plata pensiei de întreținere viitoare, învederând că la 24.10.2005 Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 2171, prin care a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei C. S. M., în cuantum de 250 lei. La 21.11.2006 aceiași instanță a pronunțat sentința civilă nr. 2332 prin care a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 16,5% din venitul net lunar. Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului și cum există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care a fost stabilită obligația sa de a achita o pensie de întreținere, consideră că reclamanta nu poate justifica un interes pentru obținerea unei alte hotărâri judecătorești similare privind obligarea sa la plata unei alte pensii de întreținere pentru aceiași minoră. Nu se poate acorda acesteia încă un titlu executoriu pentru obligarea la plata aceluiași debit, atât timp cât are un asemenea titlu ce poate fi pus în executare. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la plata pensiei de întreținere restante a precizat că își va îndeplini aceste obligații pe cât posibil înainte de judecarea cererii reclamantei, astfel încât acest capăt al cererii să rămână fără obiect. Are unele întârzieri, dar acestea nu se datorează relei voințe, ci unor probleme financiare cauzate de criza economică. În ceea ce privește solicitarea de a se stabili o pensie de întreținere în raport de veniturile pe care le realizează în calitate de persoană fizică autorizată, consideră că este lipsit de interes având în vedere raționamentul arătat mai sus, respectiv existența unei hotărâri definitive și irevocabile prin care pensia de întreținere este stabilită în cotă procentuală față de veniturile nete realizate lunar, astfel încât pensia va fi una variabilă în funcție de veniturile obținute, fără a avea importanță dacă veniturile sunt de natură salariată sau va fi profitul pe care îl va obține în calitate de PFA.
Pe calea cererii reconvenționale a solicitat în principal stabilirea ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți, precum și stabilirea domiciliul minorei la domiciliul său din C., ., jud. Ilfov, iar în subsidiar, stabilirea modalității de exercitare a dreptului său de a avea legături personale cu fiica sa minoră și de a-și exercita autoritatea părintească.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a subliniat că reclamanta și familia acesteia i-au interzis să aibă legături cu fiica sa. În perioada anilor 2006, 2007, 2008 reclamanta a fost plecată din țară de nenumărate ori, lipsind chiar și opt luni consecutiv, minora fiind lăsată în grija bunicilor materni, fără a avea însă acordul său. Mai mult, în acea perioadă a fost de mai multe ori să o viziteze, dar tatăl reclamantei nu i-a permis acest lucru, având chiar o atitudine foarte ostilă la adresa sa, întrucât atât reclamanta, cât și familia acesteia consideră că atât timp cât minora i-a fost încredințată, nu are niciun drept să o viziteze ori să vegheze asupra modului în care e crescută și educată. Reclamanta s-a căsătorit și din informațiile pe care le are nu mai locuiește la aceiași adresă cu minora, care e crescută de bunici, unde primește afecțiune din partea acestora, dar condițiile de viață sunt mai grele decât cele pe care i le-ar putea oferi. Are în proprietate o locuință cu patru camere la curte, unde locuiește cu fiul său, iar minora ar avea camera ei și tot confortul de care are nevoie un copil de vârsta ei, în timp ce reclamanta nu are nicio locuință în proprietate. Primește ajutor din partea părinților la creșterea și educarea fiului său minor, ajutor pe care i-l vor oferi cu plăcere și pentru creșterea fiicei. Tatăl său e pensionar, iar mama casnică, locuiesc foarte aproape și au timpul necesar pentru a-l ajuta la creșterea și educarea copiilor.
În drept a invocat disp. art. 115 C.pr.civ., art. 397, 400, 401 alin. 2 N.C.P.C., apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
La 14.03.2013 reclamanta D. (fostă B.) A. E. a completat cererea principală, solicitând să se stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți pentru minoră, iar locuința minorei să fie la domiciliul său (f. 28).
În motivarea acestor cereri a arătat că prin cererea reconvențională pârâtul a făcut mai multe afirmații neadevărate care demonstrează o totală rea-credință. În urmă cu 7 ani, când fetița avea 3 ani, s-au despărțit și din acel moment a fost ajutată de părinții săi, s-a ocupat singură de creșterea și educarea copilului. Pentru a obține o minimă sumă de bani din partea pârâtului l-a acționat în judecată deoarece de bună-voie sau din conștiința de tată nu a contribuit la creșterea și educarea fetiței. În cei aproape 8 ani care au trecut de la despărțire pârâtul a vizitat copilul de două ori și de fiecare dată i-a permis să o vadă și chiar să o ia la domiciliul său unde nu a ținut-o decât aproximativ două zile. De circa doi ani pârâtul nu a mai vizitat fetița și nu a sunat-o la telefon nici măcar de ziua ei, iar acum, în mod uluitor, solicită să i se stabilească domiciliul la locuința sa. În realitate intenția vădita a acestuia este să nu plătească pensie de întreținere deoarece obține venituri substanțiale pe care încearcă să le „mascheze” în umbra unui PFA. Începând cu 05.11.2012 pârâtul a înființat C. N. Persoana Fizica Autorizată Cod Unic de Identificare_ nr. în Registrul Comerțului F_, dar lucrează la același loc de muncă, având aceiași ocupație. Din acel moment au început să apără și problemele în plata pensiei de întreținere.
Prin aceeași cerere (f. 28-29) reclamanta a formulat și întâmpinare la cererea reconvențională depusă de pârât, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul pârâtului, pentru aspectele înfățișate anterior, dar și pentru faptul că fetița locuiește în imobilul unde s-a născut și nu are niciun fel de legătură cu pârâtul sau cu familia acestuia. Copilul locuiește într-un mediu social stabil și sigur, este integrată perfect în colectivitatea școlară și socială, iar mutarea ei în alt mediu necunoscut doar pentru orgoliul, ambiția pecuniară a tatălui său, îi poate provoca traume iremediabile. Cum se consideră o mamă responsabilă e de acord cu fixarea unui program de vizitare pentru minoră, respectiv: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 18.00 până duminica ora 18.00 la domiciliul tatălui; două zile în vacanța de iarnă și două zile în vacanța de primăvară, dintre care una - a doua zi de C. și respectiv, a doua zi de P., la domiciliul tatălui; două săptămâni în vacanța de vară, una în luna iulie și una în luna august, la domiciliul tatălui, cu obligația pentru acesta din urmă de a readuce minora, după terminarea vizitelor, la domiciliu.
Față de completarea cererii de chemare în judecată pârâtul-reclamant reconvențional a formulat la 11.04.2013 întâmpinare (f. 35-37), prin care a solicitat admiterea capătului de cerere referitor la exercitarea în comun a exercitării autorității părintești. În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorei a insistat ca instanța să-l stabilească la domiciliul său, subliniind că reclamanta s-a recăsătorit și acest aspect are relevanță în ceea ce privește domiciliul actual al acesteia întrucât nu mai domiciliază împreună cu minora. Actualul soț al reclamantei este colegul său de serviciu și are domiciliul în localitatea C.. Personal a văzut-o de nenumărate ori pe reclamantă în C. și a aflat că locuiește cu actualul soț, prin urmare, minora locuiește la bunicii materni și este lipsită în prezent de ocrotirea părintească, în plus, nu e de acord ca acesteia să îi fie stabilit domiciliul la bunici. Nu contestă că și bunicii o iubesc și îi acordă afecțiunea de care are nevoie, dar disp. art. 505 alin. 2 rap. la art. 400 prevăd ca o măsură excepțională stabilirea domiciliului minorului la bunici și numai dacă este în interesul superior al copilului. Reclamanta locuiește împreună cu actualul soț într-un imobil în localitatea C. unde nu are condiții pentru a creste fetița deoarece mai așteaptă un copil. Afirmațiile reclamantei cu privire la relația acestuia cu fiica minoră sunt neadevărate. Nu a putut să vorbească la telefon cu minora de ziua ei întrucât era plecată din țară cu reclamanta în Spania. Faptul că a văzut-o mai rar decât ar vrea este adevărat, dar este cauzat și de atitudinea pe care o are reclamanta și familia acesteia. Scopul cererii sale privind stabilirea domiciliul minorei la locuința sa nu este acela de a nu plăti pensie de întreținere, așa cum se susține în mod tendențios, ci de a-i oferi copilului afecțiunea părintească de care este lipsită de mai multă vreme. Din contră, ar fi îndreptățit să afirme că reclamanta dorește ca domiciliul minorei să fie stabilit la bunici materni, numai pentru a beneficia în continuare de acest venit. Nu dorește să „mascheze” nimic cu înființarea PFA-ului, cum afirmă reclamanta. Copilul locuiește într-un mediu social stabil, fiind înscrisă la școala din apropiere, având prieteni și cunoștințe de care probabil nu îi va fi ușor să se despartă. Totuși consideră că este în interesul minorei să i se stabilească domiciliul alături de unul dintre părinți. Sunt mulți copii care își schimbă școala și mediul și nu suferă chiar traume iremediabile. Desigur că pe termen scurt poate să fie afectată într-o oarecare măsură, dar cu siguranță își va face prieteni noi, va beneficia de propria cameră, așa cum este normal la vârsta sa, iar pe termen lung va fi în avantajul acesteia, întrucât va putea urma un liceu în București și chiar o facultate. Nu solicită obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere și e de acord ca în cazul în care se va admite cererea reconvențională reclamanta să contribuie la creșterea și educarea minorei doar în limita posibilităților sale. În situația în care reclamanta își va convinge actualul soț să se mute împreună cu ea la domiciliul părinților în satul Filipeștii de P. pentru a conviețui împreună cu fiica minoră, cu bunicii acesteia și cu noul său copil, iar din raportul de anchetă socială va rezulta că există condiții ca în acel imobil să locuiască șase persoane, iar instanța va ajunge la concluzia că este în interesul minorei să locuiască acolo și va respinge cererea reconvențională, solicită stabilirea unui program de vizitare rezonabil, în sensul de a putea petrece jumătate din fiecare vacanță cu minora și două sâmbete și două duminici în fiecare lună. În concluzie, a solicitat respingerea cererii principale, admiterea cererii reconvenționale, stabilirea ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți și domiciliul minorei la domiciliul său; fără cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 11.04.2013 a fost calificată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata unei pensii viitoare ca o cerere de recalculare pensie întreținere, iar excepția lipsei de interes, invocată de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 6.06.2013 reclamanta a restrâns acțiunea formulată și completată, renunțând la capătul de cerere astfel cum a fost calificat de instanță privind recalcularea pensiei de întreținere, menținând capătul de cerere privind pensia restantă din ianuarie la zi. Totodată împreună cu pârâtul care a restrâns cererea reconvențională, renunțând la cererea de stabilire domiciliu minoră, și-au exprimat acordul privind stabilirea autorității părintești în comun cu privire la minoră, stabilirea domiciliului minorei la mamă, stabilirea programului de vizitare a minorei, respectiv cel indicat la fila 29, în completarea cererii principale. În acest mod pârâtul-reclamant reconvențional a restrâns și modificat cererea reconvențională.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv anchetele psihosociale efectuate de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului C. (f. 48) și . (f. 54-55), relațiile înaintate de AFP B. (f. 66-68), iar minora a fost audiată în ședința camerei de consiliu din 6.06.2013 (f. 63).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Din relația de concubinaj a părților la 14.08.2002 s-a născut minora C. S.-M., rămasă în grija mamei, după ce părinții s-au separat în fapt în anul 2005, astfel cum rezultă din referatele de anchetă socială depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2170/24.10.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 5) tatăl a fost obligat să plătească lunar fostei sale concubine, în favoarea minorei, o pensie de întreținere în cuantum de 250 lei, începând cu 26.09.2005 și până la majoratul minorei, iar prin sentința civilă nr. 2332/21.11.2006 pronunțată de aceeași instanță (f. 4) a fost majorată pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului, la cota procentuală de 16,5 % din venitul net lunar pe care-l realizează, începând cu 16.10.2006 până la majoratul fetiței.
Potrivit art. 505 alin. 2 din N.C.C., dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc – ca în cazul de față - modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
În temeiul acestei norme, instanța de tutelă va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora C. S.-M., născută la 14.08.2002, să revină în comun ambilor părinți, aceasta însemnând că ambii părinți vor exercita ansamblul drepturilor și îndatoririlor care au drept scop promovarea și protejarea bunăstării copilului, referitoare la: îngrijire, protecție și educație, menținerea relațiilor personale, stabilirea rezidenței, administrarea proprietății și reprezentarea legală.
Astfel, instanța consideră, în temeiul dispozițiilor art. 483 rap. la cele ale art. 507 N.C.C., că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să revină ambilor părinți, neexistând niciun motiv ca vreunul dintre aceștia să fie înlăturat de la exercitarea drepturilor sau de la îndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana și bunurile minorei.
Având în vedere împrejurarea că minora a locuit cu mama sa, fiind bine îngrijită de aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 2 N.C.C., urmează a lua act de înțelegerea părților în sensul că locuința minorei să fie la domiciliul mamei-reclamantă din ., . nr. 633, ., jud. Prahova.
Art. 499 alin. 1 N.C.C., prevede că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar în caz de neînțelegere, alin. 4 al aceluiași articol stipulează că, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecărui părinte se stabilesc de instanța de tutelă.
Față de cele ce preced și constatând că prin sentința civilă nr. 2332/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost stabilită în sarcina pârâtului o pensie de întreținere majorată, în beneficiul minorei, în cuantum de 16,5 % din venitul său net lunar, urmează a menține pensia astfel fixată.
Conform art. 496 alin. 5 N.C.C., părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături persoanele cu minorul, la locuința acestuia.
În temeiul acestei norme și având în vedere și dispozițiilor art. 504 N.C.C., urmează a lua act de înțelegerea părților privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minoră, astfel cum este menționată în programul de vizitare depus astăzi la dosar (f. 29).
Petitul din acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată și restrânsă, privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere restantă, urmează a fi respins ca neîntemeiată reținând că reclamanta deține împotriva pârâtului un titlu executoriu cu privire la pretențiile sale legate de pensia restantă, respectiv sentința civilă nr. 2332/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ce poate fi pusă în executare, în caz de neîndeplinire de către debitorul a obligației de întreținere – în speță de pârâtul-reclamant reconvențional. De altfel pronunțarea unei noi sentințe prin care pârâtul să fie obligat la plata pensiei restante ar duce la existența a două titluri executorii care ar avea același obiect, reclamanta putând solicita executarea silită a sentinței anterior indicată, ce este executorie de drept.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de tutelă va admite în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost completată și restrânsă, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere restantă. Totodată va fi admisă și cererea reconvențională modificată și restrânsă formulată de pârâtul-reclamant reconvențional.
În temeiul disp. art. 274, 276 C.pr.civ., urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 355 lei, reprezentând jumătate din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta conform dovezilor existente la dosar, reținând că acțiunea sa a fost admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea completată și restrânsă formulată de reclamanta D. (fostă B.) A. E., domiciliată în ., ., jud. Prahova, împotriva pârâtului CITU N., domiciliat în orașul C., ., jud. Ilfov și în contradictoriu cu autoritate tutelară din cadrul PRIMĂRIEI C. FILIPEȘTII DE P., cu sediul în ., jud. Prahova și autoritate tutelară din cadrul PRIMĂRIEI ORAȘULUI C., cu sediul în orașul C., jud. Ilfov.
Admite cererea reconvențională modificată și restrânsă formulată de pârâtul CITU N..
Stabilește ca autoritatea părintească cu privire la minora C. S.-M., născută la 14.08.2002, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Ia act de înțelegerea părților în sensul că locuința minorei C. S.-M., născută la 14.08.2002 la domiciliul mamei-reclamantă din ., . nr. 633, ., jud. Prahova.
Menține în sarcina pârâtului obligația de a plăti reclamantei, în favoarea minorei, o pensie lunară de întreținere în cotă procentuală de 16,5 % din venitul său net lunar, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2332/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Ia act de înțelegerea părților privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre pârât și minoră, în sensul:
- luării minorei în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00 până duminica ora 18.00 la domiciliul tatălui;
- vizitării minorei două zile în vacanța de iarnă și două zile în vacanța de primăvară, dintre care una – a doua zi de C. și respectiv a doua zi de Paști, cu luarea minorei la domiciliul tatălui;
- luării minorei două săptămână în vacanța de vară, una în luna iulie și una în luna august, la domiciliul tatălui, cu obligația pentru acesta din urmă de a readuce minora, după terminarea vizitelor, la domiciliul reclamantei.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei restante.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 355 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. L. M.
Red. ES/ES
6 ex./5.11.2013
4 comunicări/…………………….
RECLAMANT
1. B. A. E. - FILIPEȘTII DE P., PRINCIPALĂ, nr. 633, J. PRAHOVA
PÂRÂT
2. C. N. - C., CAISULUI, nr. 16, J. ILFOV
AUTORITATE TUTELARĂ
3. P. C. FILIPEȘTII DE P. - FILIPEȘTII DE P., ,J. PRAHOVA
4. NR P. C., J. Ilfov
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 760/2013. Judecătoria CÂMPINA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 499/2013. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
