Pretenţii. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 504/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _ /2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.052
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 SEPTEMBRIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamantul C. P., domiciliat în ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în corn. Florești, ., jud. Prahova.
Acțiune timbrată cu suma de 900 lei conform chitanțelor nr. 141/21.01.2013 și nr. 1555/16.05.2013 (f.5,88) și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de av. M. I., și pârâtul personal și asistat de av. A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av. M. I. menționează că nu are martorii prezenți întrucât aceștia au avut probleme și nu s-au putut prezenta pentru acest termen.
Av. A. A. solicită decăderea reclamantului din proba cu martori și menționează că pârâtul renunță la audierea celui de-al doilea martor.
Instanța în baza prev. art. 103 C. pr. civ. decade reclamantul din proba cu martori, încuviințată încă din 07.06.2013, în condițiile în care reclamantul nici măcar nu a indicat numele și adresa acestora, și ia act de renunțarea pârâtului la audierea celui de-al doilea martor.
Se iau interogatorii părților, răspunsurile acestora fiind consemnate în ședință publică și atașate la dosar.
Se audiază sub prestare de jurământ martorul A. G., propus de pârât, declarația acestuia fiind consemnată în ședință publică și atașată la dosar.
Av. M. I. depune la dosar o declarația autentificată sub nr. 3225/21.10.2011 și chitanța nr. 172/2013. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar și alte înscrisuri din dosarul soluționat de Judecătoria B..
Av. A. A. solicită respingerea cererii, deoarece până la acest termen de judecată a avut posibilitatea să le depună.
Instanța respinge solicitarea reclamantului de acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că până la această dată a avut timp suficient să depună la dosar orice înscris de care înțelege să se folosească.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, punând în discuție și excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității acțiunii invocate de pârât.
Av. A. A. având cuvântul pentru pârât solicită admiterea excepției autorității de lucru judecată întrucât prin decizia nr. 1077/2012 Tribunalul B. s-a stabilit că singurul care a achitat sulta este pârâtul. Așadar există identitate de parte, obiect și cauză și în consecință instanța de la B. s-a pronunțat asupra cererii reclamantului cu putere de lucru judecat.
Solicită admiterea și excepției inadmisibilității acțiunii în raport de temeiul îmbogățirii fără justă cauză, invocat de reclamant, nefiind îndeplinite condițiile legale ale art. 1346-1348 C. civ.
Av. M. I. având cuvântul pentru reclamant solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat deoarece nu există triplă identitate de obiect, parte și cauză. Dacă identitatea de obiect există, nu același lucru se poate spune și despre temeiul cererii și părțile cauzei. În cauza de la B. s-a solicitat obligarea AFP B. la plata către reclamant a diferenței de ½ din suma actualizată depusă ca sultă, iar nu obligarea lui C. I.. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, de asemenea urmează a fi respinsă întrucât sunt îndeplinite prevederile legale ale art. 1346 lit. c din N. C. civ.
Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 13.134 lei, ce reprezintă ½ din sulta depusă împreună. A se avea în vedere că sulta stabilită inițial de Judecătoria B. era în folosul ambelor părți, astfel că există o prezumție relativă cu privire la achitarea acesteia, iar prin probele administrate această prezumție nu a fost răsturnată. Cu cheltuieli de judecată.
Av. A. A. având cuvântul pentru pârât solicită respingerea acțiunii, instanța B. a analizat întreaga situație de fapt și a reținut că de fapt au fost 3 frați care trebuiau să achite sulta, astfel că oricum cota de ½ nu este corectă. De asemenea faptul ilicit trebuia dovedit, însă prin probele administrate nu s-a făcut dovada acestuia. Solicită a se avea în vedere puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea instanței B.. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.01.2013 reclamantul C. P., a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 13.134 lei, ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză, în conformitate cu prev. art. 1345-1348 NCC, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că el, pârâtul și fratele lor, C. M., au dezbătut în anul 1989 succesiunea de pe urma defunctei Ciuta M., la Judecătoria B.. Acțiunea s-a soluționat în anul 1990, prin sentința civilă nr. 7710/1990 prin care el și pârâtul din prezenta cauza au fost obligați a consemna o sultă în cuantum de 175.121 lei, consemnându-se în dispozitivul hotărârii că reclamanții, respectiv el și pârâtul, au consemnat la dispoziția pârâtului C. M. suma respectivă la data de 20.04.1990.
Ulterior, această sentință civilă a fost casată de instanța superioară, suma consemnată drept sultă rămânând în contul trezoreriei și ulterior vărsată către Administrația Finanțelor Publice B., conform unei adrese nr._/A/5.12.1994.
Pârâtul din prezenta cauza, deși a consemnat suma împreună din resursele lor financiare, mergând împreună la B. pentru a depune sulta stabilită, a făcut singur demersuri în vederea recuperării banilor, adresându-se cu diverse cereri către ANAF B., fără să îi aducă la cunoștința demersurile sale. Ulterior, a promovat o acțiune la Judecătoria B. prin care a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice B. în vederea restituirii banilor, în lipsa sa, mergând pe ideea că pe chitanța de consemnare a banilor figura numai el, deși s-au deplasat la B. împreună să depună banii și suma consemnată a provenit de la amândoi în cuantum egal, așa cum era și firesc.
Arată reclamantul că a formulat cerere de intervenție în acest dosar_/197/2010, solicitând să i se remită de către Administrația Finanțelor Publice B. 1/2 din suma consemnată, sumă ce a fost actualizată la 26.268 lei, însă cererea sa a fost respinsă prin decizia pronunțată de Tribunalul B. în această cauză.
Astfel, pârâtul C. I., primește prin această sentință suma totală actualizată, fără ca el să își recupereze cota sa de 1/2 cu care a contribuit la plata sultei.
Față de aceste aspect, coroborat cu faptul că între Administrația Finanțelor Publice B. și el nu a existat nici un raport juridic care să îl îndreptățească a primi suma direct de la aceasta, numele său neapărând pe chitanța de plată, deși obligația de plată a sultei le revenea amândurora conform cotelor în care veneau la succesiune, formulează prezenta acțiune, solicitând obligarea pârâtului să-i plătească această sumă de 13.234 lei, reprezentând 1/2 din sulta consemnată de el și pârât, precum și a cheltuielilor de judecată, mergând pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, apreciind îndeplinite condițiile art. 1345-1348 NCC.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie: sentința civilă nr. 2752/04.05.1990 a Judecătoriei B., decizia civilă nr. 1077/07.09.2012 a Tribunalului B., dovadă comunicare, sentința civilă nr. 2016/14.02.2012 a Judecătoriei B. (f.7-23).
Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 26-36) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat și excepția insuficientei timbrări a acțiunii introductive, excepția autorității lucru judecat, excepția inadmisibilității cererii, raportat la temeiul juridic invocat și suspendarea prezentului dosar pana la soluționarea unei alte cererii.
Referitor la excepția insuficientei timbrării pârâtul invocă prev. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997
Referitor la excepția puterii de lucru judecat se arată că în dosarul civil nr._/197/2010 al Judecătoriei B., C. P. a formulat o cerere de intervenție in interes propriu si a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. să îi restituie suma de 27.793, 95 lei, reprezentând jumătate din suma solicitată de către el prin cererea de chemare în judecată.
Arată pârâtul că în dosarul civil_/197/2010 instanța a admis cererea sa și a dispus obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice să îi restituie suma de 26.268 lei reprezentând valoarea actualizată a sumei de 327 996 lei vechi, aferentă perioadei ianuarie 2004 - februarie 2011 și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. P. in contradictoriu cu C. I..
Instanța a reținut că din certificatul nr. 608/15/A eliberat la data de 26.03.2003 deJudecătoria B. rezulta ca cele 6 recipise CEC in valoare totala de 163.998 lei depuse de C. I. la data de 23.04.1990 la casa de valori a Judecătoriei B. in dosarul civil nr.7710/1989 și înregistrate la poziția 241/1990 au fost predate laAdministrația Financiară B. cu adresa_/A/05.12.1994. astfel instanța de recurs a stabilit că actul juridic care atestă plata, in speță consemnarea unei sume de bani la dispoziția altei persoane, o constituie recipisele CEC care fiind eliberate pe numele lui C. I. determina prezumția simpla ca plata a fost efectuata de C. I.. Aceasta prezumție nu a fost răsturnata de nici un mijloc de proba administrat de intervenient.
Ca urmare, în dosarul civil_/197/2010 al Judecătoriei B. s-a analizat contribuția intervenientului C. P. la plata sultei si s-a concluzionat ca nu a contribuit, ci doar el a achitat aceasta suma de bani.
Consideră că instanța s-a pronunțat, cu putere de lucru judecat cu privire la cine a achitat aceasta suma de bani, astfel reclamantul deși a schimbat temeiul juridic cauza este aceiași.
A mai solicitat pârâtul și suspendarea dosarului până la finalizarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Tribunalului B., iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată cele 3 condiții impuse de art. 1345 C. civ. nefiind îndeplinite.
În drept s-au invocat disp. art. 115 și urm. C. pr. civ. și în baza art. 242 alin. 2 C. pr. civ. s-a solicitat judecarea și în lipsă.
Pârâtul a depus în copie: cerere intervenție în dosarul nr._/197/2010 al Judecătoriei B., înscrisuri sub semnătură private ale părților, adrese către AFP B., sentința civilă nr. 2016/14.02.2012 a Judecătoriei B., decizia nr. 1077/07.09.2012 a Tribunalului B., încheiere d._/197/2010, extras ECRIS, sentința civilă nr. 2752/1990, decizia civilă nr. 3069/2000 Curtea de Apel A., decizia civilă nr. 323/2000 a Tribunalului B. (f.39-85).
La data de 07.06.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului (f. 90,91) și a solicitat respingerea excepțiilor, motivat de faptul că timbrajul a fost satisfăcut și excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității sunt neîntemeiate.
În cauză s-au încuviințat și administrat probe cu înscrisuri, interogatoriile părților și a fost audiat martorul A. G., propus de pârât, renunțând la cel de-al doilea martor, iar reclamantul fiind decăzut din proba cu martori.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin prezenta cerere reclamantul C. P. a solicitat obligarea pârâtului C. I. să-i plătească suma de 13.134 lei, reprezentând contravaloarea sultei pe care a consemnat-o împreună cu acesta la Administrația Financiară B..
Prin sentința civilă nr. 2016 pronunțată la data de 14.02.2012 de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010 (f. 18-21) a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de reclamantul din prezenta cauză, și pârâtul, C. I., a fost obligat să plătească acestuia suma de 13.134 lei reprezentând 1/2 din valoarea actualizată a sumei de 163.998 rol, aferentă perioadei ianuarie 2004 – februarie 2011.
Însă prin decizia nr. 1077/07.09.2012 Tribunalul B. (f.14-16) a admis recursul formulat de reclamantul C. I., a modificat în parte sentința nr. 2016/14.02.2012 și a admis acțiunea reclamantului, C. I., obligând pârâtul - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să-i plătească numai acestuia suma de 26.268 lei reprezentând valoarea actualizată a sumei de 327.996 lei.
Așadar în cauza soluționată în mod irevocabil prin aceste hotărârii judecătorești, pârâtul din prezenta cauză, C. I., a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea acestuia să-i plătească suma de bani consemnată la CEC cu titlu de sultă în dosarul nr. 7710/1989 al Judecătoriei B..
Reclamantul din prezenta cauză, C. P., a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat obligarea pârâtului, Statul Român, să-i restituie și lui suma de 27.793,95 lei, reprezentând 1/2 din suma solicitată de reclamant, întrucât suma de 164.000 lei, achitată drept sultă, a fost consemnată de reclamantul C. I. împreună cu el.
Rezultă din cele 2 hotărârii judecătorești că dosarul nr. 7710/1989 a avut ca obiect dezbaterea succesorală de pe urma defunctei C. M. și a fost soluționat inițial prin sentința civilă nr. 2752/1990, prin care reclamanții (C. I., C. P. și C. M.) au fost obligați la plata unei sulte valorice către pârâți, în cuantum de 175.121 lei și s-a menționat în dispozitivul sentinței că reclamanții au consemnat la CEC și au depus la casa de valori a instanței, suma de 164.000 lei în contul sultei.
Sentința pronunțată în această cauză din 1989 a fost ulterior casată cu trimitere spre rejudecare și astfel s-a pronunțat o altă sentință nr. 5595/1997 a Judecătoriei B., modificată prin decizia nr. 323/2000 de Tribunalul Sibiu, reclamanții nemaifiind obligați la sultă.
Ca urmare pârâtul din prezenta cauză a solicitat prin cauza înregistrată sub nr._/197/2010 restituirea sumei consemnate cu titlu de sultă la CEC cauza fiind soluționată, așa cum anterior s-a reținut, prin sentința nr. 2016/14.02.2012 pronunțată de către Judecătoria B. și modificată în mod irevocabil prin decizia nr. 1077/07.09.2012 de Tribunalul B..
În consecință Tribunalul B. a analizat cererea intervenientului, C. P., dar și întreaga situație de fapt prezentată de acesta și în prezenta cauză.
Cum însă instanța constată că în dosarul nr._/197/2010 acțiunea a fost formulată de pârâtul din prezenta cauză în contradictoriu cu Statul Român, solicitând-se obligarea acestuia la restituirea sultei, iar prin cererea de intervenție formulată de reclamantul din prezenta cauză, s-a solicitat obligarea tot a pârâtului Statul Român, instanța nu poate reține existența autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârât.
Potrivit disp. art. 1201 cod civil este lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, iar potrivit art. 166 Cod proc. civilă, excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății.
Așadar în prezenta cauză nu există identitate de părți și de cauză cu cea din cauza nr._/197/2010 înregistrată pe rolul Judecătoriei B., excepția autorității de lucru judecat urmând a fi respinsă.
De asemenea și excepția inadmisibilității prezentei acțiunii urmează a fi respinsă, reclamantul având posibilitatea de a formula cerere prin care solicită obligarea pârâtului de a-i restitui o sumă de bani, întemeindu-se pe instituția îmbogățirii fără justă cauză prevăzută în noul cod civil la art. 1345-1348.
În concluzie formularea unei asemenea cererii nu este inadmisibilă, însă este neîntemeiată în condițiile în care Tribunalul B. a stabilit cu putere de lucru judecat întreaga situație de fapt expusă de reclamant prin prezenta acțiunea.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alt hotărâre.
Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Astfel, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauza.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
Așa fiind instanța constată că prin decizia nr. 1077/07.09.2012 Tribunalul B. a clarificat întreaga situație de fapt cu referire la sulta stabilită prin sentința civilă nr. 2752/1990, reținându-se că actul juridic care atestă plata efectuată de reclamant (respectiv de pârâtul din prezenta cauză C. I.), recipisele CEC fiind eliberate pe numele acestuia, ia naștere cel puțin o prezumție simplă în sensul că plata a fost efectuată de acesta. Această prezumție nu a fost răsturnată cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că intervenientul (reclamantul din prezenta cauză) ar fi contribuit, și în ce proporție, la efectuarea plății.
S-a mai reținut de Tribunalul B. că singura dovadă pertinentă o constituie recipisele CEC care consemnează faptul plății făcute de reclamant, astfel că restituirea sumei se cuvine numai reclamantului, nu ca urmare a pasivității persoanelor pe numele cărora a fost consemnată sulta, ci în virtutea calității sale de proprietar al bunului.
Prin decizia nr. 1077/07.09.2012 s-a mai stabilit că nici proporția de 1/2 din sultă (așa cum o solicită reclamantul) nu rezultă din nici un mijloc de probă și de altfel cotele succesorale ale părților din procesul de partaj sunt diferite de 1/2.
Cum în prezenta cauză reclamantul expune aceiași situație de fapt, pe care a invocat-o și cererea de intervenție analizată de Tribunalul B. și nu s-a administrat alte probe, care să determine o altă situație de fapt, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.
Declarația extrajudiciară autentificată sub nr. 3225/21.10.2011, depusă de reclamantă, și care probabil a fost depusă și în cauza de pe rolul Judecătoriei B., reprezintă declarația unei anumite persoane N. C. cu privire la faptul că în cursul anului 1990 a dat familiei reclamantului, cu titlu de împrumut suma de 80.000 lei, aceasta declarând că îi este necesară la Tribunalul B..
Această declarație nu poate conduce la concluzia că această sumă de bani chiar a fost folosită de reclamant pentru achitarea sultei din dosarul de partaj succesoral, în condițiile în care și martorul pârâtului, A. G. a declarat că el și tatăl său l-au împrumutat pe pârât, prin anii 190-1991 cu suma de 150.000 lei.
Fără coroborarea acestor declarații și cu alte probe, nu se pot ignora înscrisurile oficiate ce dovedesc contrariul, respectiv recipisele CEC, și în nici un caz situația reținută de o altă instanță.
În raport de aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului și față de prev. art. 274 C.pr.civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. P., domiciliat în com. Telega, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în corn. Florești, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată
Ia act că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.09.2013.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA
4 ex./23.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 278/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2208/2013. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
