Contestaţie la executare. Sentința nr. 3686/2014. Judecătoria CÂMPINA
Comentarii |
|
Sentința nr. 3686/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 7844/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._ disjuns din_ .
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILA Nr. 3686
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier L. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C.TIBIOIL C. S.R.L. și pe intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA-SERVICIUL DE executare SILITĂ CONTRIBUABILI MIJLOCII, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate intimatei.
Având în vedere decizia 348/2014 privind constatarea ca fiind neconstituționale dispozițiile art.650 al. 1 c. pr. civilă privind instanța de executare, decizie prin care s-a reținut că instanța de executare trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație precum Judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul sau domiciliul, sediul debitorului, față de disp. art. 711 al. 1 din codul de procedură civilă care stabilesc că la instanța de executare se introduce și contestația la executare, instanța reține că prin procesele verbale de sechestru ce fac obiectul contestației la executare au fost indisponibilizate bunuri imobile, situate în B., Câmpina, Azuga, Comarnic, Secăria și Ariceștii Rahtivani.
În baza disp. art. 131 al. 2 și art. 132 al. 3 cod de procedură civilă, instanța urmează să admită excepția de necompetentă teritorială invocată de contestatoare și declină competența de soluționare a contestației la executare privind procesele verbal de indisponibilizare a bunurilor imobile din Comarnic, Azuga și . Judecătoriei S. iar pentru imobilele situate în . favoarea Judecătoriei Ploiești, urmând ca Judecătoria Câmpina să rămână investită în ceea ce privește contestația la executare privind bunurile imobile situate în orașul B. și municipiul Câmpina, astfel că instanța dispune disjungerea contestației la executare și înaintarea acestora către Judecătoria S. și Judecătoria Ploiești.
JUDECATA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Prahova – Serviciul de Executare silită Contribuabili Mijlocii Ploiești, contestație la executare împotriva executării silite începută de către intimată, a proceselor verbale de executare nr._-_ din 19.12.2013, nr._/13.02.2014 precum și a raportului de evaluare nr._/29.04.2014 prin care a solicitat anularea proceselor verbale de sechestru mai sus menționate și a raportului de evaluare în sensul refacerii acestuia în concordanță cu standardele impuse atât de interesul intimatei creditoare cât și de dreptul său la o valorificare corectă și eficientă și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că la data de 08.05.2014 a primit prin intermediul serviciilor poștale, raportul de evaluare întocmit de către A. M. C. privind evaluarea proprietăților menționate în procesele verbale de sechestru nr._-_ din 19.12.2013 și procesul verbal de sechestru nr._/13.02.2014.
Contestatoarea a arătat că evaluatorul nu s-a deplasat pe teren iar inspecția proprietății s-a făcut astfel cum rezultă din raport la data de 07.04.2014 în condițiile în care sunt 6 proprietăți imobiliare, terenuri și construcții amplasate în zone diferite respectiv în localitatea B., Comarnic, Secăria, Azuga și Aricești Rahtivani.
Contestatoarea a precizat că primul obiectiv evaluat respectiv clădirea stație de benzină situată în B., . evaluată la suma de 55.090 lei fără TVA, dar aceasta presupune utilități și construcții subterane (bazine) precum și tehnologie în valoare de câteva sute de mii de euro și aceleași constatări apar în raportul de evaluare pentru alte două stații de benzinărie respectiv teren curți construcții, magazine stație pompe, pompe de distribuție carburant, rezervoare îngropate situate în municipiul Câmpina, Calea Daciei nr. 4 identificate prin procesul verbal de sechestru nr._/2013 și evaluate la suma de 376,470 lei și stația de alimentare cu carburanți și construcție, identificate prin procesul verbal de sechestru nr._/2013 evaluate la suma de 88.100 lei.
Cu privire la terenul intravilan curți construcții situat în Comarnic, . prin procesul verbal de sechestru nr._/13.02.2014 și evaluat la suma de 344.280 lei, reprezintă în fapt o platformă betonată de 3000 m2, fapt ce nu a fost menționat în raportul de evaluare.
Contestatoarea a arătat că expertul a creat o adevărată confuzie în condițiile în care evaluează terenul din Comarnic ca fiind situat în orașul B. și s-a urmărit o depreciere a prețului terenului în condițiile în care în B. prețurile sunt evident mai mici decât în Comarnic.
Contestatoarea a precizat că la evaluarea contracțiilor și a terenurilor prin metoda costului de înlocuire net, s-au luat în calcul deprecierii care nu au nici o legătură cu starea tehnică a construcțiilor și deprecierea economică externă de 35% este total nejustificată și neargumentată în raportul de evaluare.
Prin aceeași cerere, contestatoarea a arătat că instituirea sechestrului asupra bunurilor societății precum și evaluarea acestora în vederea valorificării este total nejustificată în condițiile în care sumele datorate sunt achitate prin poprirea instituită asupra conturilor societății, fiind poprite până la data de 14.05.2014 sume în valoare totală de 201.091,97 lei astfel cum rezultă din extrasele de cont.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției față de perioada supusă inspecției fiscale 01.07._09 și prevederile art. 91 din OG nr. 92/2003, care menționează dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepția cazului în care legea dispune altfel, iar prin excepție în cazul contribuabililor (alții decât marii contribuabili) inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Contestatoarea a invocat nulitatea în raport de încălcarea dispozițiilor art. 101 din codul de procedură fiscală întrucât nu s-a comunicat un aviz de reverificare, de inspecție generală și nici de inspecție suplimentară și întrucât inspecția fiscală a depășit perioada supusă verificării conform avizului, inspecția fiscală pentru perioada ce depășește perioada menționată este nulă.
Contestatoarea a apreciat că față de prevederile art. 102 alin.6 și art. 104 din codul de procedură fiscală, inspecția fiscală trebuia desfășurată pe o perioadă rezonabilă de cel mult 6 luni respectiv până la data de 03.11.2010 și nu de peste 3 ani la directivele unor organe de cercetare penală.
Contestatoarea a arătat că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei au fost respectate prevederile art. 146 alin. 1 lit. a din codul fiscal în sensul că deține facturi fiscale emise în conformitate cu prevederile art. 155 alin. 5 din codul de procedură fiscală iar la data achiziționării combustibililor nici unul dintre furnizorii direcți ai societății nu erau declarați inactiv.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă, art. 172 și următoarele din OG nr. 92/2003.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar antecontractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1098/2008 și actul adițional (f.28), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 467/2008 (f.36), actul adițional aut. sub nr. 466/2008 (f.39), contractul de leasing financiar nr._/02.09.2008 (f.42), actul adițional nr. 1/2011 (f.45), raportul de evaluare (f.52), anexa nr. 2, 3,4, 5, 6, 7, 8 (f.87, 99,108, 111, 114, 126, 194), contractul de concesiune din 12.01.2007 (f.155), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1258/2005 (f.161), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 4736/2005 (f.165), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3892/30.09.2005 (f.168), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 312/2013 (f.170), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 767/2008 (f.180), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1609/2008 (f.184), autorizația de construire nr. 48/2006 emise de Primăria Comarnic (f.192), actul de dezmembrare aut. sub nr. 1300/2010 (f.201), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1446/2011 (f.203), obiecțiunile formulate la raportul de evaluare (f.207), contractul de constituire a dreptului de superficie (f.212), situația sumelor poprite (f.215) și a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin cererea depusă la dosar la data de 03.06.2014, contestatoarea a solicitat declinarea prezentei cauze către instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să judece cauza, respectiv Judecătoria S..
Contestatoarea a arătat că potrivit art. 713 din codul de procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare și întrucât sediul său se află în orașul Comarnic iar majoritatea bunurilor imobile aflate în proprietatea sa, se află de asemenea în Comarnic, Azuga, B., instanța competentă material și teritorial să judece prezenta cauză este Judecătoria S..
Prin rezoluția din 10.06.2014, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate către intimată cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18.07.2014, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și a arătat că urmare a inspecției fiscale a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 3.225.353 lei și ca urmare a neachitării acestora, în vederea recuperării creanțelor datorate de către contestatoare s-a procedat la executarea acestora.
Intimata a precizat că procesele verbale de sechestru nu au fost contestate, fiind contestat doar raportul de evaluare care poate fi refăcut la solicitarea sa, iar întâlnirea dintre evaluator, creditor și debitor a fost stabilită la data de 09.07.2014 astfel că este prematură contestația la executare.
Cu privire la celelalte susțineri ale contestatoarei, intimata a arătat că nu poate fi avute în vedere deoarece fac referire la raportul de inspecție fiscală care are procedura de contestatare prevăzută de art. 205-207 din codul de procedură fiscală, iar contestația la executare este inadmisibilă.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 din codul de procedură civilă.
În ședința publică din 03.09.2014 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFP București.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimata a comunicat instanței procesele verbale de sechestru asigurator pentru bunurile imobile ce aparțin contestatoarei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin contestația la executare, contestatoarea a solicitat anularea proceselor verbale de sechestru nr._-_ din 19.12.2013 și nr._/13.02.2014 privind bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestru asigurator precum și anularea raportului de evaluare a bunurilor imobile.
Potrivit art. 650 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar instanța de executare soluționează contestațiile la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 din codul de procedură civilă întrucât aceste dispoziții sunt de natură să încalce dispozițiile art. 1 alin. 5, art. 21 alin. 3 și art. 126 alin. 2 din Constituție precum și art. 6 din CEDO.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că stabilirea instanței de executare trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului, sau locul unde urmează să se facă executarea.
Având în vedere că prin cererea formulată contestatoarea a solicitat anularea proceselor verbale de sechestru nr._, nr._, nr._, nr._, nr.__ și nr._ din 19.12.2013 și nr._ din 13.02.2014 privind imobilele situate în orașul Comarnic, Azuga, . află potrivit HG nr. 337/1993 în raza de competență a Judecătoriei S., instanța urmează ca în baza art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 1 din codul de procedură civilă, să admită excepția de necompetență teritorială și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. în a cărei circumscripție se află bunurile imobile care fac obiectul executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de contestatoare.
Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea . cu sediul în orașul Comarnic, .. Prahova, înregistrată la ORC sub nr. J29/_/2001, CUI_ în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Prahova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova- Serviciul de Executare Silită Contribuabili Mijlocii cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud. Prahova și Administrația F. pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFP București cu sediul mun. București, . Gerota nr. 13, sector 2, în favoarea Judecătoriei S..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. C. L. B.
Red. CM
5ex./17.12.2014
← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3188/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
---|