Pretenţii. Sentința nr. 1396/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1396/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 135/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1396/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S.C. A. T. ASIGURARI S.A. și pe pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 302, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise - în temeiul art. 146 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamanta S.C. A. T. ASIGURARI S.A. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 302 solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 18.375 lei cu titlu de despăgubiri pe care le-a achitat ca urmare a avarierii vehiculului cu numărul de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale calculată la valoarea ratei de referință a BNR, de la data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la 11.02.2010 s-a produs evenimentul în urma căruia a fost avariat auto cu numărul de înmatriculare_, urmare a desprinderii unei porțiuni de zăpadă și gheață de pe acoperișul blocului BO, autoturismul aflându-se în parcarea din spatele blocului BO, situat pe . mun. Câmpina, conform declarației asiguratului. Întrucât autoturismul era asigurat facultativ pentru avarii și accidente conform poliței CASCO nr._, a achitat contravaloarea reparațiilor, în cuantum de 18.375 lei, în urma deschiderii dosarului de daună cu nr. CD_, în baza procesului-verbal de constatare tehnică a pagubelor la autovehicule întocmit de către inspectorul specialist evaluare daune și a actelor de reparație. Suma achitată cu titlu de despăgubire urmează să o recupereze direct de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, prin subrogarea în drepturile asiguratului dezdăunat, respectiv de la pârâtă, în condițiile în care asociația de proprietari are drept scop și administrarea și gestionarea părților comune, iar acoperișul face parte din proprietatea comună indiviză a asociației.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 1001 C.civ., Legea nr. 230/2007 raportat la H.G. nr. 1588/2007, iar în temeiul disp. art. 242 C.pr.civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii reclamanta a atașat, în copii: convocare la conciliere directă destinată pârâtei și dovada comunicării acestora, avizare daune auto-casco pentru eliberare autorizație de reparație, cerere de despăgubire la dosarul de daună nr. CD_/01.03.2010, document de introducere în reparație a vehiculului, recapitulație dosar daună totală din 15.02.2010, calcul reparație dosar daună CD730497 din 15.02.2010, notă de constatare, polița nr._/29.06.2009 emisă de Sucursala Ploiești – Agenția Câmpina a S.C. A. T. Asigurări S.A. și calculație finală dosar daună CD730497 din 15.02.2010 (f. 5-15).
Pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 302 Câmpina a formulat la 26.03.2013 în apărare întâmpinare (f. 18-21), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În cuprinsul acestei cereri a subliniat în esență că nu sunt întrunite condițiile necesare angajării răspunderii sale civile delictuale, reclamanta nefăcând referire în acțiunea introductivă decât la prejudiciul suferit de persoana păgubită. Opinează că în speță sunt incidente disp. art. 1351 Cod civil, potrivit cărora răspunderea e înlăturată atunci când prejudiciul creat e cauzat de forța majoră sau de cazul fortuit, iar evenimentul produs la 11.02.2010, ce a cauzat avarierea autoturismului asigurat, cu nr. de înmatriculare_, nu putea fi prevăzut și nici înlăturat. E evidentă culpa persoanei păgubite ce nu a depus toate diligențele în scopul asigurării parcării corespunzătoare a autoturismului ce a fost parcat în realitate și contrar susținerii reclamantei la o distanță de aproximativ 6 m față de parcarea blocului, distanță ce face imposibilă producerea unei pagube, indiferent de cantitatea de zăpadă sau gheață ce se presupune că ar fi căzut de pe acoperișul blocului. Referitor la instrumentarea dosarului de daune invocă reaua-credință a persoanei păgubite și a reprezentanților reclamantei care nu au contactat-o și de comun acord au stabilit acordarea unor despăgubiri uriașe. Fotografiile efectuată în dosarul de daună nu vizează parcarea în discuție, ci o altă locație care nu are nicio legătură cu producerea evenimentului. A aflat de producerea evenimentului cu ocazia prezentării la concilierea directă la 11.09.2012, când a exprimat punctul său de vedere, în sensul că nu i se poate imputa nicio culpă în producerea prejudiciului.
În drept pârâta a invocat disp. art. 115-118 C.pr.civ., iar la întâmpinare a atașat lista cu semnăturile proprietarilor blocului BO privind întâmpinarea formulată (f. 21).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu interogatoriul pârâtei (f. 32 întrebări, f. 40 răspunsuri) și interogatoriul reclamantei (f. 41, 42 întrebări, f. 56, 57 răspunsuri), proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: B. P. (f. 52), Z. D.-A. (f. 58) și A. M. (f. 59), precum și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto, raportul fiind întocmit și ulterior refăcut de domnul expert M. M. (f. 69-83, 100-110).
Anterior examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că la 01.10.2011 a intrat în vigoare un nou cod civil, iar potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite (deci sunt aplicabile dispozițiile din reglementările înlocuite de Codul civil din 2009), afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.
Având în vedere această normă, precum și cea menționată în cuprinsul art. 103 din aceeași lege, nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil, conform căreia obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, instanța apreciază că la soluționarea prezentei cauze vor fi avute în vedere dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864) și cele din alte acte normative în vigoare la data de 11.02.2010, a producerii avarierii autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și nu cele ale noului cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
La 11.02.2010 de pe acoperișul blocului BO s-a desprins zăpadă și gheață ce a căzut pe autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, avariindu-l, fapt reținut de instanță din coroborarea relatărilor martorilor audiați în cauză, cu înscrisurile depuse la dosar.
Pentru acest bun mobil proprietarul Z. D. A., ce locuiește în blocul BO, avea încheiată cu societatea reclamantă polița de asigurare Casco Navigator nr._/29.06.2009, cu valabilitate 5.07.2009 - 4.07.2010, ce acoperea avarii, riscuri naturale, incendiu, explozie, furt total și furt parțial (f. 14).
Urmare a producerii riscului asigurat și cererii de despăgubire a asiguratului formulată la 12.02.2010 (f. 9), care a reparat autoturismul la .. – astfel cum reiese din înscrisurile de la filele 10-12 și 15-, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. CD_ și a achitat asiguratului suma de 18.375 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor, elocvent în acest sens fiind extrasul de cont de la fila 46 și anexa acestuia (f. 47).
Prejudiciul stabilit de societatea de asigurare a fost confirmat și prin raportul de expertiză auto refacere întocmit în cauză de d-nul expert M. M. (f. 100-110), care a concluzionat că avariile suferite de autoturismul F. A. cu nr. de înmatriculare_ în urma evenimentului din 11.02.2010 sunt reale și în concordanță cu cele constate de reclamantă, iar valoarea reparației, corectată, este de 20.128,49 lei, reprezentând 82% din suma asigurată de 24.500 lei, conform poliței Casco, în plus, valoarea maximă a despăgubirilor ce puteau fi acordate conform înscrisurilor de la dosar este de 18.375 lei.
Conform art. 1000 alin. 1 Cod civil, suntem responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastră.
Art. 1000 alin. 1 cod civil se referă atât la mobile, cât și la imobile, fără distincție dacă acestea, prin natura lor, sunt sau nu potențial periculoase, fără distincție dacă au sau nu au un dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind în mișcare sau aflându-se în staționare.
Ceea ce interesează sub aspectul răspunderii pentru prejudicii cauzate de lucruri este paza juridică, nu paza materială, iar paza juridică aparține persoanei fizice ori juridice care are, în mod independent, puterea, folosința, diriguirea, controlul și supravegherea asupra lucrului. Această pază decurge, de regulă, dintr-un drept și ea se constituie într-un raport juridic, care presupune obligația de a preîntâmpina producerea vreunui prejudiciu, prin mijlocirea lucrului.
Răspunderea pentru lucruri e o răspundere obiectivă, independentă de vina celui ce are paza juridică, întemeiată pe simplul raport de cauzalitate dintre „fapta lucrului” și prejudiciu, astfel încât pentru declanșarea răspunderii prev. de art. 1000 alin. 1 Cod civil, victima prejudiciului trebuie să facă dovada prejudiciului, precum și a raportului de cauzalitate dintre „fapta lucrului” și prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la 11.02.2010, în limitele indemnizației plătite asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Raportând acestea la speța de față, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucruri, în ceea ce o privește pe pârâtă.
În acest sens reține că reclamanta a făcut dovada prejudiciului produs la 11.02.2010, în cuantum de 18.375 lei, iar acesta revine pârâtei, față de disp. art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune, iar consecințele neluării măsurilor de organizare și funcționare cu privire la acestea sunt în răspunderea juridică a tuturor proprietarilor sau a reprezentanților acestora, după caz.
Deși pârâta a subliniat că despăgubirea este uriașă, se constată că această apărare este nefondată, din expertiza de specialitate auto refacere efectuată în cauză de domnul expert M. M. (f. 100-110) rezultând că dauna produsă autoturismului a fost totală, iar această concluzie se coroborează și cu mențiunile din nota de constatare întocmită la 12.02.2010 (f. 13 verso).
Se mai rețin și disp. art. 34 lit. c din condițiile generale privind asigurarea vehiculelor (f. 43-45) potrivit cărora din cuantumul despăgubirii asiguratorul scade contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare, în cazul daunelor totale, normă care justifică suma de 17.988 lei, menționată în cererea asiguratului, la care se adaugă prima datorată de acesta – de 387 lei – așa cum reiese și din anexa la extrasul de cont, depusă la fila 47.
Apărările pârâtei referitoare la modul de instrumentare a dosarului de daune, la reaua-credință a persoanei păgubite și a reprezentanților reclamantei care nu au contactat-o și de comun acord au stabilit acordarea unor despăgubiri uriașe, urmează a fi înlăturate ca nefondate față de disp. art. 19 din condițiile generale privind asigurarea vehiculelor (f. 43-45), conform cărora constatarea și evaluarea pagubelor produse pe teritoriul României se fac de către reprezentanții asigurătorului împreună cu asiguratul și sau reprezentanții acestuia.
De asemenea, din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză reiese și dovada legăturii de cauzalitate dintre „fapta lucrului”, respectiv desprinderea la 11.02.2010 de zăpadă și gheață de pe acoperișul blocului BO, și prejudiciul cauzat, avarierea autoturismului F. cu nr. de înmatriculare_ .
Cu toate că pârâta a invocat că evenimentul produs la 11.02.2010, ce a cauzat avarierea autoturismului asigurat, cu nr. de înmatriculare_, nu putea fi prevăzut și nici înlăturat, precum și incidența disp. art. 1351 Cod civil, potrivit cărora răspunderea e înlăturată atunci când prejudiciul creat e cauzat de forța majoră sau de cazul fortuit, instanța constată că aceste apărări este nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel cum mai sus s-a argumentat, în prezența cauză nu sunt incidente dispozițiile din noul cod civil intrat în vigoare la 1.10.2011, deci nici ale normei invocate de pârâtă – art. 1351 -, ci se aplică – conform art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil - dispozițiile din codicele civil, codul civil de la 1865.
În materia răspunderii pentru fapta lucrului numai forța majoră, nu și cazul fortuit, are efecte exoneratoare de răspundere, potrivit concepției obiective a răspunderii civile delictuale, iar desprinderea zăpezii și a gheții de pe acoperișul blocului nu se încadrează în noțiunea de forță majoră, ca eveniment absolut invincibil, imprevizibil.
Pentru a se reține cauza exoneratoare a forței majore trebuia ca pârâta să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a produs rezultatul. Imposibilitatea prevederii forței majore trebuie să fie absolută, generală și obiectivă, iar în cazul în care se reține o culpă a persoanei, nu se mai poate invoca drept cauză exoneratoare forța majoră.
Cum însă evenimentul analizat s-a produs în luna februarie, deci pe timp de iarnă, în condițiile în care pe acoperișul blocului se adunase zăpadă și se formase și gheață, pârâta dacă ar fi avut diligența necesară și-ar fi putut imagina că există riscul ca depunerile de zăpadă de pe acoperiș și gheața formată să se desprindă, cu atât mai mult cu cât cunoștea că acoperișul blocului prezintă o înclinație foarte mare, acest ultim aspect fiind relatat de martorul B. P. (f. 52). De altfel același martor a subliniat că ulterior incidentului au fost montate pe acoperiș praguri de zăpadă. Și martorii Z. D.-A. (f. 58) și A. M. (f. 59) au relatat că după incident au fost montate pe acoperișul blocului parazăpezi, iar pârâta prin răspunsul la întrebările nr. 3 și 4 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea reclamantei (f. 32, 40) a recunoscut că acoperișul blocului face parte din proprietatea comună indiviză a asociației și că are obligația de a administra și gestiona, conform Legii nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 părțile din condominiu care fac parte din proprietatea comună indiviză, însă în măsura posibilităților, învederând că acoperișul are o înclinație foarte mare, iar depunerile abundente de zăpadă care se topesc foarte repede nu pot fi înlăturate.
Faptul că persoana asigurată nu a parcat regulamentar, în parcarea blocului, autoturismul proprietate, ce ulterior a fost avariat, nu e de natură a exonera pârâta de răspunderea ce-i revine, în condițiile în care proprietarul Z. D.-A. (f. 58) a subliniat, în calitate de martor, că nu a găsit loc disponibil în parcarea din spatele blocului, oprind mașina la . mijlocul intrări, paralel cu blocul – așa cum a menționat martorul B. P. (f. 52) -, atâta timp cât locurile din parcarea respectivă nu sunt suficiente pentru toți locatarii – astfel cum au subliniat martorii B. P. (f. 52) și A. M. (f. 59) -, în plus, pârâta avea obligația de a lua toate măsurile pentru a evita producerea de prejudicii, ca urmare a căderii zăpezii și gheții.
De remarcat este faptul că în incidentul în discuție zăpada și gheața a produs avarierea unui bun mobil – în speță a unui autoturism -, însă era posibilă prejudicierea altor bunuri sau chiar a persoanelor care ar fi trecut prin preajma blocului.
Fapta victimei poate exonera total de răspundere pe paznicul juridic al lucrului, în măsura în care ea întrunește caracteristicile unei adevărate forțe majore în raport cu „fapta lucrului”, ori este evident că parcarea neregulamentară a autoturismului de către proprietarul Z. D.-A. s-a datorat lipsei locurilor libere în parcarea blocului, iar această faptă nu întrunește caracteristicile forței majore.
Solicitările pârâtei în sensul obligării sale alături de proprietarul autoturismului și în solidar la plata despăgubirilor este nefondată, proprietarul autoturismului, respectiv numitul Z. D.-A., nu a avut calitatea de pârât în cauză, fiind doar martor, audiat la cererea reclamantei.
Neîntemeiată este și solicitarea pârâtei de a se constata că răspunderea delictuală revine S.C. Paracora Imob S.R.L., în calitate de administrator, atâta timp cât administratorul pârâtei nu figurează ca parte în cauză. Mai mult, pârâta avea posibilitatea de a formula cerere de chemare în garanție împotriva societății Paracora Imob S.R.L., în măsura în care aprecia că ar fi responsabilă de producerea prejudiciului solicitat, în baza contractului de administrare nr. 3/1.10.2007, încheiat cu aceasta, însă instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Față de cele ce preced, văzând și disp. art. 3 din O.G. nr. 13/2011, urmează a admite acțiunea formulată și a obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 18.375 lei, reprezentând contravaloare despăgubire, precum și să plătească dobânda legală la aceasta, calculată la valoarea ratei de referință BNR de la data pronunțării – 17.04.2014 – și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. T. ASIGURĂRI S.A., cu sediul procesual ales în mun. Ploiești, Piața M. V. nr. 3, .. Prahova, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 302, cu sediul în mun. Câmpina, .. 46, . și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 18.375 lei, reprezentând contravaloare despăgubire, precum și să plătească dobânda legală la aceasta, calculată la valoarea ratei de referință BNR de la data pronunțării – 17.04.2014 – și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.218,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. S.E./M.L./Ș.A.M.
4 ex./19.05.2014
2 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. . SA - PLOIEȘTI, PIATA M. VITEAZUL, nr. 3, . PRAHOVA |
PÂRÂT |
2. ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.302 - CÂMPINA, 1 MAI, nr. 46, . |
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2422/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2407/2014. Judecătoria... → |
|---|
