Plângere contravenţională. Sentința nr. 1080/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1080/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1080/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1080
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 MARTIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul .., împotriva procesului verbal de contravenție ./2012 NR._/31.10.2014 încheiat de intimatul A.N.A.F.-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei potrivit chitanței nr. 426/02.12.2014 ( f. 2).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța, având în vedere excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat prin întâmpinarea depusă la dosar, o va respinge, și față de disp. art. 223 din OG nr. 92/2003, act normativ în baza căruia a fost sancționat petentul, rap. la art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză.
În baza disp. art. 258 rap. la art. 255 Cod pr. civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, acestea fiind concludente, admisibile și necesare soluționării cauzei.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 244 alin. 1 C. pr. civ., declară cercetarea procesului încheiată și întrucât au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art. 394 alin. 1 C. pr. civ. instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2014, sub numărul_, petenta .., a contestat procesul/verbal de contravenție ./2012 nr._/31.10.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 18.11.2014, a primit la sediul social, procesul verbal prin care au fost sancționată conform prevederilor art. 219 alin. (2) lit. d, cu amenda de 1500 lei, întrucât s-a considerat că nu s-au respectat obligațiile prevăzute în art. 219 alin. 1 lit. b, din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare,agentul constatator consemnând ”La data de 31.10.2014, ora 10: 30, la sediul DGMAC, a fost constatată nedepunerea la termenul scadent prevăzut de lege a declarației 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat, cuprinzând impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, aferentă lunii iunie 2014”.
Mai arată petenta ca organul constatator se află în eroare totală, întocmind acest proces-verbal înainte de a verifica situația exactă din evidențele instituției, iar dacă ar fi făcut acest lucru ar fi constatat, că lună de lună, societatea și-a respectat această obligație, completând și transmițând formularul 100, achitând totodată, în termen, sumele datorate, ca de altfel și în luna în cauză pentru care s-a aplicat sancțiunea. Se mai precizează că, în conformitate cu procedurile în vigoare, completarea și transmiterea formularului 100, se face electronic, cu ajutorul unui program pus la dispoziție de A.. De altfel, în luna iunie 2014, s-a completat și s-a transmis formularul 100, ” Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat,care a fost înregistrat la A. sub nr._/25.07.2014, impozit pe dividende distribuite persoanelor juridice în sumă de 128.381 lei. Cu ordinul de plată nr. 993/25.07.2014, societatea a achitat la bugetul de stat suma declarată de 128.381 lei în contul de virament RO 91TREZ__, deschis la Trezoreria Operativă a Municipiului București.
Declarația la care face referire a conținut o eroare materială, în sensul că salariatul care a completat și transmis formularul electronic a selectat la „denumirea creanței fiscale”, din neatenție, greșit poziția „06”, (150), impozit pe dividende distribuite persoanelor juridice, în loc să selecteze poziția „13. (604), impozit pe venit din dividende distribuite persoanelor fizice”, având în vedere că societatea are asociat unic persoană fizică și nu persoană juridică.
Ulterior, arată petenta că în urma verificărilor efectuate, a constatat eroarea și, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (2) din OG nr. 93/2003 privind codul de procedură fiscală, a depus la data de 25.09.2014 sub nr._, declarația rectificativă, cod 710, prin care a corectat eroarea declarației inițiale înregistrată sub nr._/25.07.2014, aferentă perioadei iunie 2014.
În concluzie, arată petenta că formularul 100 ”Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”,întocmit pentru luna iunie 2014, a fost depus la timp, suma datorată a fost corect dimensionată și achitată integralși în termen la bugetul statului, și nu a cauzat nici un prejudiciu. Eroarea în completarea formularului 100 s-a corectat prin declarația rectificativă și nu a fost de natură să modifice cuantumul obligației fiscale sau destinatarul acesteia, ci numai să corecteze o eroare materială, precizând adevărata natură a obligației, respectiv impozitul de dividende distribuite persoanelor fizice și nu juridice cum în mod eronat s-a selectat la completarea electronică a formularului 100. Având în vedere că bugetul de stat nu a fost prejudiciat, în sensul că obligația de plată în cuantum de 128.381 lei a fost achitată la termenul legal în contul RO 91TREZ__, deschis la Trezoreria Operativă a Municipiului București, consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2012, nr._, este netemeinic și nelegal.
În drept se invocă Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, dovezi comunicare, formularul 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”,întocmit pentru luna iunie 2014, înregistrat sub nr._/25.07.2014, formularul 710” declarație rectificativă”, întocmit pentru luna iunie 2014, înregistrat sub nr._/25.09.2014; ordinul de plată nr. 993/25.07.2014 (f. 5-13).
Prin rezoluția din data de 05.12.2014, în baza disp. art. 201 alin. 1 Cod pr. civilă, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor către intimat, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare.
Astfel la 29.12.2014 intimata a formulat întâmpinare (f. 18-22) prin care a învederat că în raport de disp. art. 9 alin. 5 din HG nr. 520/2013, de Ordinul nr. 3581/2013 calitatea de pârâtă o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentarea acesteia urmând a fi asigurată de Direcția Generală Juridică.
Se invocă de intimată excepția necompetentei teritoriale a instanței motivat de faptul că D.G.A.M.C. are sediul în mun. București. Reclamanta a depus cu întârziere, pe internet, în data de 25.09.2014, declarația 1000, iar constatarea acestei contravenții a fost realizată de agenții constatatori din cadrul D.G.A.M.C, astfel că față de modalitatea de depunere a declarației, sediul structurii care a constatat fapta, rezultă că locul săvârșirii contravenției este sectorul 5 București.
Se invocă disp. art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și practica judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 3452/09.07.2014 a Judecătoriei Târgu M. și se solicită admiterea excepției și declinarea cauzei la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pe fond se arată de intimată că în cauză sunt incidente disp. art. 219 alin. 1 lit. b, art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2002, iar susținerile petentei sunt neîntemeiate, deoarece nu și-a îndeplinit obligația de depunere în termen a declarației bunurilor și veniturilor impozabile, iar contravenienta a mai înregistrat abateri.
Se mai arată de intimată că pentru obligația nedeclarată societate a depus în 25.09.2014 formularul 100, pentru aceiași perioadă de raportare, ce figurează în evidențele sale ca fiind depusă cu întârziere.
De asemenea în ceea ce privește plata obligației fiscale în cauză, în conformitate cu art. 81 din OG nr. 92/2003, obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care a fost efectuată plata obligației fiscale.
Se mai arată că legislația în vigoare nu prevede sancționarea faptei privind depunerea declarațiilor în cauză în mod distinct, în funcție de faptul că nu e generat nici un prejudiciu, termenul de depunere și cuantumul amenzii fiind stabilite în mod unitar pentru toți contribuabilii.
Referitor la susținerile privind formularea de obiecțiunii, se arată de intimată că întocmirea procesului-verbal s-a efectuat în lipsa contravenientului, la sediul D.G.A.M.C, fiind comunicat legal, iar petenta are posibilitatea de a contesta conținutul procesului-verbal prin plângerea formulată.
În privința gradului de pericol social, se arată de intimată, că s-a avut în vedere că pe perioada administrării societatea a mai înregistrat abateri de la îndeplinirea obligațiilor în termen.
Astfel consideră intimata că procesul-verbal este întocmit cu respectarea normelor legale, iar fapta întrunește trăsăturile constitutive ale contravenției prev. de art. 219 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
La 20.01.2015 petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 63) prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale invocată întrucât declarația în cauză a fost completată și depusă on line la sediul său, aici fiind săvârșită sau nu contravenția.
Astfel față de disp. art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și de faptul că sediul său este în . este competentă teritorial să soluționeze plângerea.
Arată petenta că se afirmă de intimată că deși au depus declarația 100 în termen, a omis să includă și obligația reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, însă în realitate lucrurile stau cu totul altfel.
În termen au depus formularul 100, completat și transmis on line, declarând și impozitul pe dividende calculat corect, deci nu au omis declararea acestei obligații, pe care au și achitat-o.
Problema a apărut din cauza faptului că s-a bifat din eroare impozitul pe veniturile din aceleași dividende, însă cu mențiunea că acestea sunt distribuite persoanelor juridice și nu persoanelor fizice cum era corect.
Societatea nu distribuie dividende persoanelor juridice deoarece nu are asociați persoane juridice, astfel că a declarat obligația de plată corect ca sumă și ca sursă și s-a achitat în termenul legal.
Se mai subliniază de petentă și faptul că beneficiarul acestei sume prevăzute în declarația depusă în termen, ce conține eroarea materială, a primit suma exactă, în termen, în contul corect și cu destinația de impozit pe dividende, deci nu a suferit nici un prejudiciu.
Se menționează că obligația de plată legată de dividende are același cont și aceiași sumă ca și declarația rectificativă.
În cauză s-au încuviințat și administrat probe cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție ./2012 nr._ încheiat la data de 31.10.2014 de inspectorul M. S. din cadrul unității intimate, petenta .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 și sancționată de art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ.
În procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut că la data de 31.10.2014, ora 10:30, la sediul D.G.M.A.C., a fost constatată nedepunerea la termenul scadent prevăzut de lege a declarației 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat, cuprinzând impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, aferentă lunii iunie 2014.
Se mai arată în procesul-verbal că declarația a fost depusă cu întârziere în data de 25.09.2014.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantul societății petente, la sediul D.G.A.M.C.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de intimată, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 223 din OG nr. 92/2003 dispozițiile prezentului titlu se completează cu dispozițiile legale referitoare la regimul juridic al contravențiilor.
Așadar se au în vedere disp. art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 ce stabilesc că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În prezenta cauză contravenția pretins comisă de petentă constă în nerespectarea unei obligații de declarare a veniturilor prin completarea unui formular.
Astfel faptul că această contravenție a fost constatată de agenții constatatori din cadrul intimatei la sediul intimatei, astfel cum se susține de aceasta, nu are relevanță, întrucât pentru stabilirea competenței este necesar a se stabili locul unde s-a săvârșit contravenția, iar nu unde a fost constatată.
Cum formularul ce conținea declarația respectivă se completează la sediul societății și se transmite prin internet rezultă că locul comiterii contravenției este la sediul contravenientului, în speță . află în circumscripția acestei instanțe.
Cu privire la fondul plângerii instanța reține următoarele:
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente.
Potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 „Constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.
De asemenea potrivit art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ fapta mai sus menționată se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice.
La data de 25.07.2014 petenta a depus în format electronic declarația tip 100 (f. 8-10), aspect necontestat de intimată, respectiv declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, prin care se indica impozitul pe dividende distribuite persoanelor juridice ca fiind în cuantum de 128,381 lei.
Acest impozit pe dividende a și fost achitat de petentă la aceiași dată, 25.07.2014, prin ordinul de plată nr. 993 (f. 13) în contul nr. RO91TREZ70020470101_ .
Susținerea petentei în sensul că declarația mai sus menționată a conținut o eroare materială întrucât salariatul ce a completat formularul electronic a selectat din neatenție „poziția 06. (150) Impozit pe dividende distribuite persoanelor juridice”, în loc de „poziția 13. (604) Impozit pe venit din dividende distribuite persoanelor fizice”, apare întemeiată raportat la faptul că societatea petentă nu are asociați persoane juridice, dar și ca urmare a faptului că ulterior, la 25.09.2014 se întocmește o declarație rectificativă tip 710 (f. 11,12) prin care se indică aceiași sumă de 128,381 lei ca fiind impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice.
De asemenea în această declarație rectificativă apare același cont nr. 20470101_ , rezultând astfel cu certitudine faptul că declarația a fost depusă în termen, chiar dacă inițial s-a indicat greșit denumirea obligației de plată, în condițiile în care suma și contul sunt identice, iar impozitul a și fost achitat încă din 25.07.2014.
Nu se pot reține aspectele invocate de intimată referitoare la faptul că petenta abia în 25.09.2014 a depus formularul 100 privind obligațiile de plată la bugetul stat, deoarece rezultă fără dubiu că la această dată – 25.09.2014 – petenta a depus declarația rectificativă 710, iar nu declarația 100.
În aceste condiții faptul că se și achitase impozitul respectiv și că acest aspect nu ar reprezenta un criteriu de apreciere a gradului de pericol social, astfel cum susține intimata, nici nu prezintă relevanță față de comiterea contravenției, însă consolidează ideea erorii materiale cu privire la tipul obligației de plată din declarația nr. 100.
De asemenea faptul că petenta a mai înregistrat abateri de la respectarea termenului privind obligația de declarare a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, de asemenea nu prezintă importanță în condițiile în care petenta a făcut dovada că nu a comis nicio faptă contravențională.
Așa fiind raportat la situație de fapt mai sus reținută și la dispozițiile legale menționate, constatând că petenta a făcut dovada unei alte situații de fapt, contrară celei din procesul-verbal de contravenție, va admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ încheiat la data de 31.10.2014 și va dispune anularea acestui ca fiind netemeinic și nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de intimată.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în ., J 29/88/12.02.1994, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, și în consecință:
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2012 nr._ încheiat la data de 31.10.2014 de intimată, ca fiind netemeinic și nelegal.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20.03.2015.
Judecător,Grefier,
Red. SMA
4 ex./17.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1208/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
