Plângere contravenţională. Sentința nr. 3075/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3075/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3075/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3075/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul Z. O.-M. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, având ca obiect plângere contravențională PV . nr._/13.03.2015.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei (f.6);
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Vrezgo Lucreția pentru petent, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție competența.
Av. Vrezgo Lucreția pentru petent apreciază că instanța este competentă
Instanța în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, conform art. 94 pct. 3 NCPC rap. la art. 119 din OUG/2002; pune în discuție estimarea termenului de soluționare.
Av. Vrezgo Lucreția pentru petent apreciază că dosarul poate fi soluționat azi, sau în 30 de zile, în funcție de probele ce vor fi încuviințate.
Instanța estimează – potrivit art. 238 alin. 1 NCPC - că cercetarea procesului se va finaliza în maxim 4 luni; acordă cuvântul la probe.
Av. Vrezgo Lucreția pentru petent solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și un martor; precizează că martorul indicat este tatăl petentului, singura persoană ce-l însoțea pe acesta; a luat act că intimatul se opune audierii martorului; precizează că nu are alt martor.
Instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255, art. 237 alin. 2 pct. 7 NCPC, încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind concludentă, admisibilă și necesară soluționării cauzei; ia act că petentul nu are alt martor, cel indicat fiind rudă, astfel încât nu poate fi audiat în cauză față de opunerea intimatului, potrivit disp. art. 315 alin. 1 pct. 1 N.C.P.C.
Av. Vrezgo Lucreția pentru petent precizează că a solicitat și restituirea sumei – ½ din amendă achitată în 48 de ore, este o eroare mențiunea de obligare la restituirea sumei; nu mai are alte cereri, solicită cuvântul pe fond.
Instanța ia act; nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Vrezgo Lucreția pentru petent solicită anularea procesului-verbal, restituirea sumei de 195 lei plătită, reprezentând ½ din cuantumul amenzii achitată în 48 de ore la Primăria P.; cu cheltuieli de judecată; consideră că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, agentul constatator a considerat că petentul a săvârșit fapta, acesta a ripostat; când a ajuns la trecerea de pietoni nu era niciun pieton pe trecere; existau 3 persoane care stăteau de vorbă pe trotuar; dacă ar fi traversat vreo persoană, trebuia oprit ca martor acel pieton, dar acest pieton nu există; intimatul nu a depus nicio probă că situația ar fi cea reținută, trebuia să prezinte planșe, înregistrări video, pentru a convinge instanța că lucrurile stau așa; este cuvântul contravenientului împotriva cuvântului agentului constatator; pe veridicitatea procesului-verbal trebuie verificat dacă s-a respectat proporționalitatea; fapta nu există, contravenientul nu are de ce să fie sancționat, nu sunt dovedite aspectele reținute de agentul constatator; solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, restituirea sumei de 195 lei; cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul Z. O.-M. a contestat – în termen legal - procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 13.03.2015 de agentul constatator din cadrul intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, solicitând anularea actului sancționator, obligarea intimatei la restituirea sumei de 195 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii de 390 lei pe care de bună-credință a achitat-o înăuntrul termenului de 2 zile de la înmânarea procesului-verbal și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a susținut că menține obiecțiunile formulate la data încheierii procesului-verbal, în sensul că la momentul ajungerii sale la trecerea de pietoni nu era niciun pieton pe trecere. Niciun pieton nu a traversat . autovehicul care se presupune că ar fi oprit pentru a acorda prioritate pietonului. Dacă ar fi existat pietonul, agentul constatator l-ar fi oprit și l-ar fi menționat ca martor în procesul-verbal, dar nu a existat niciun pieton căruia să nu-i fi acordat prioritate de trecere. Pe trotuar erau 3 persoane care stăteau de vorbă, dar care nu și-au manifestat intenția de traversare. Celălalt conducător auto, de pe banda 1, probabil s-a așteptat ca aceste persoane să traverseze și de aceea a oprit, dar s-a dovedit că nu aceasta era intenția grupului, astfel că nicio persoană nu a traversat . fapta contravențională, faptă care nu există, nu a încălcat dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunile aplicate nu sunt legale și temeinice. A fost în autoturism cu tatăl său, Z. T.. Agentul constatator nu poate să facă proba a ceea ce nu a existat.
În drept a invocat disp. art. 31, art. 32 din O.G. nr. 2/2001, iar în susținerea plângerii a atașat împuternicire avocațială, procesul-verbal contestat și copia actului de identitate (f. 10-12).
Intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA a formulat în apărare întâmpinare (f. 18), prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, și potrivit art. 223 alin. 3 C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
În cuprinsul acestei cereri s-a menționat că la 13.03.2015 petentul a fost sancționat contravențional, în condițiile legii, pentru săvârșirea faptelor prev. de O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data anterior menționată a condus auto marca Dacia Daster cu nr. de înmatriculare_ pe DN1 E60 și ajungând la km. 88+300 m nu a acordat prioritate de trecere pietonului care s-a angajat regulamentar în traversare prin loc special amenajat, semnalizat și marcat corespunzător, în condițiile în care autovehiculul care circula pe banda nr. 1 a oprit pentru a acorda prioritate de trecere. Abaterile contravenționale au fost constatate în condițiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în mod direct de polițistul rutier. Situația de fapt este indicată în mod corect de agentul constatator, acesta menționând cu claritate toate împrejurările comiterii contravenției. Temeinicia celor reținute prin procesul-verbal rezultă și din aceea că polițistul este învestit cu exercițiul autorității de stat, iar actele întocmite de acesta sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată, fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.
În drept intimatul a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ., iar la întâmpinare a atașat: procesul-verbal contestat, fișa de evidență auto a petentului și raportul agentului constatator din 7.04.2015 (f. 19-22).
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului, depus la 11.05.2015 (f. 26-28), petentul a solicitat respingerea apărărilor intimatului, ca nefondate. În acest sens a menționat că prin întâmpinare nu se face dovada săvârșirii de către acesta a contravenției de neacordare de prioritate pietonului. Sunt doar susțineri neînsoțite de dovezi, respectiv: planșe foto, înregistrări video, depoziții ale martorilor. Agentul constatator putea solicita fie pietonului, fie celuilalt conducător auto care se presupune că s-ar fi oprit și ar fi acordat prioritate pietonului să confirme situația de fapt. Agentul constatator a afirmat că se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce presupune că era dotat cu echipamentul necesar pentru executarea serviciului de supraveghere, îndrumare și control al traficului, dar acesta nu poate demonstra că realitatea e ce pe care a descris-o. Față de apărarea intimatului conform căreia polițistul e învestit cu exercițiul autorității de stat, iar actele întocmite de acesta sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată, invocă jurisprudența CEDO, în sensul că prin deciziile pronunțate în materie contravențională a impus instanțelor naționale obligația de a respecta egalitatea dintre organismele statului și persoana sancționată. În ceea ce privește prezumția de veridicitate a proceselor-verbale de contravenție CEDO a statuat că prezumția de nevinovăție nu e una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept naționale, cu condiția ca prezumția de veridicitate să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege, adică consolidarea autorității de stat prin prisma agenților constatatori și mijloacelor utilizate. Din analiza concluziilor cuprinse în deciziile pronunțate de CEDO rezultă că instanța de contencios a drepturilor omului nu pornește ab initio de la prezumția că există o acuzație penală ori de câte ori există o sancțiune contravențională. În consecință, nu se poate considera că în orice procedură contravențională există o prezumție de nevinovăție a celui sancționat, fără a se face o analiză a oportunității unei asemenea garanții. Faptul că agentul constatator e investit cu exercitarea autorității de stat nu e de natură a înlătura orice dubiu privind veridicitatea faptelor descrise ca fiind contravenție, cu atât mai mult cu cât fapta nu e dovedită. O autoritate a statului sau o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat nu se poate prezenta oricum în fața cetățeanului, fără a dovedi cu mijlocele din dotare faptele și probele pe care se sprijină acuzațiile sale. Martorul pe care-l propune a fi audiat e tatăl său, acesta aflându-se în mașină în momentul când a fost oprit de agentul rutier și fiind singurul în măsură să relateze cele întâmplate, fiind singurul martor ocular. Apărarea intimatului în sensul că nu poate fi obligat la restituirea sumei plătită cu titlul de amendă e nefondată întrucât sumele provenind din amenzile de circulație fac venit la bugetele locale. Pe cale de consecință, Primăria la care s-a achitat amenda va fi cea obligată la restituirea sumei, nicidecum intimatul.
În drept a invocat disp. art. 201 alin. 1 N.C.P.C.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la 13.03.2015 de agentul constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă în cuantum de 390 lei și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. m din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002, rep.
În sarcina acestuia s-a reținut că la 13.03.2015, ora 19.40, a condus auto marca Dacia Daster cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 E60, km. 88+300 m către Ploiești și nu a acordat prioritate de trecere pietonului care s-a angajat regulamentar în traversare prin locul special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, în condițiile în care auto care circula pe banda nr. 1 către Ploiești a oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonului, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, rep.
Petentul a semnat actul sancționator cu obiecțiuni în sensul că nu e de acord cu cele consemnate întrucât pe trecere nu s-a angajat niciun pieton.
Verificând în conformitate cu disp. art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând motive de nulitate care să fie invocate din oficiu.
Asupra temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care apreciază că pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementul esențial, determinant, pentru o astfel de calificare e caracterul preventiv și sancționator, deci scopul sancțiunii amenzii aplicate.
Astfel, atâta timp cât amenda și sancțiunea contravențională complementară a reținerii permisului de conducere, aplicate în sarcina petentului, reprezintă mijloace de constrângere a acestuia, măsuri de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă și reținerea permisului de conducere echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, noțiune autonomă uzitată în jurisprudența CEDO (cauza Ozturk împotriva Germaniei).
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei, că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată petentului de dispozițiile convenționale anterior evocate și, pe de altă parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal atacat.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, rep. – indicat în actul sancționator ca temei al contravenției reținută în sarcina petentului - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a prioritarii de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În cauză, instanța reține faptul că petentul nu a furnizat niciun mijloc de probă în susținerea motivelor plângerii formulate, iar consecința acestui fapt reprezintă, în aprecierea instanței, răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc, care a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, conform disp. art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.
În atare condiții, nu era necesară, contrar afirmațiilor petentului, depunerea de către intimat a unor înregistrări video sau planșe fotografice sau declarația pietonului care să confirme cele reținute personal de agentul constatator.
Chiar dacă petentul a susținut că martorul a cărei audiere a solicitat-o și care a fost respinsă față de disp. art. 315 alin. 1 pct. 1 N.C.P.C. și opunerea intimatului, respectiv tatăl său, ar fi singurul martor ocular, această afirmație e contrazisă chiar de petent, în condițiile în care acesta a făcut referire la trei persoane care pe trotuar stăteau de vorbă și care deci ar fi putut să fie propuse chiar de petent ca martori în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat, iar constatarea personală a agentului de poliție, precum și mențiunile raportului întocmit la 7.04.2015 (f. 22) conving instanța în privința vinovăției petentului, dincolo de orice dubiu.
Așadar, constatându-se că procesul-verbal încheiat de către intimat este temeinic și legal, că amenda contravențională se încadrează în limitele legale și că reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind de natură a determina conformarea petentului, în viitor, față de normele încălcate, plângerea apare ca fiind neîntemeiată și, în temeiul dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a fi respinsă.
Văzând și disp. art. 466 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. O.-M., CNP_, domiciliat în P., ., jud. Dâmbovița, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat Vrezgo Lucreția din ., .. 62, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, cu sediul în mun. Ploiești, .. 60, jud. Prahova, și în consecință:
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/13.03.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
5 ex./13.10.2015
2 comunicări/…………………
PETENT |
DÂMBOVIȚA - LA AVOCAT VREZGO LUCREȚIA |
INTIMAT |
2. I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA - PLOIEȘTI, V. L., nr. 60, J. PRAHOVA |
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 3086/2015. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
