Plângere contravenţională. Sentința nr. 449/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 449/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 449/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 449/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petenta S.C. E. T. S.R.L. și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER- I. TERITORIAL NR.7, având ca obiect plângere contravențională - rejudecare dosar nr._ conform deciziei nr. 2098/16.09.2014 a Tribunalului Prahova.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 29.01.2015, ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 C.pr.civ. - a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr. _ petenta S.C. E. T. S.R.L. a contestat – în termen legal – procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ emis la 21.01.2012 de agentul constatator din cadrul intimatului I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 7, solicitând anularea actului sancționator.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că din conținutul procesului-verbal lipsesc mențiunile cu privire la data săvârșirii faptei contravenționale, înscrierile datei de 21.01.2012 la rubrica destinată momentului întocmirii procesului-verbal și săvârșirii faptei sunt false întrucât tot în actul sancționator se indică faptul că transportul rutier se făcea în baza avizului de însoțire a mărfii . nr._ din 21.01.2013, iar data avizului de însoțire a mărfii neputând fi ulterioară datei transportului, în plus, dacă procesul-verbal ar fi fost întocmit la 21.01.2012 comunicarea s-ar fi făcut cu încălcarea termenului de prescripție de o lună prevăzut de art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. Față de aceste argumente deduce că data săvârșirii contravenției nu putea fi anterioară datei de 21.01.2013. Nu pot fi acceptate apărările formulate, de regulă, de emitenții actelor sancționatoare în sensul că înscrierea eronată a datei în procesul-verbal nu ar constitui cauză de nulitate a acestuia întrucât legiuitorul ar sancționa doar lipsa totală a datei din conținutul procesului-verbal nu și înscrierea falsă a acesteia. O atare susținere este greșită. Art. 16 prevede obligativitatea menționării în procesul-verbal a „datei, orei și locului săvârșirii" contravenției, astfel că indicarea altei date decât cea la care a fost săvârșită fapta nu corespunde exigențelor normei mai sus indicate. În această ordine de idei, art. 17 sancționează cu nulitatea lipsa mențiunilor referitoare la data comiterii faptei. Pe cale de consecință, înscrierea în procesul-verbal a altei date decât cea la care a fost comisă contravenția nu acoperă cauza de nulitate. Mai mult, în ipoteza în care s-ar accepta că mențiunea falsă referitoare la data comiterii faptei nu conduce la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, ar trebui să se accepte și ideea că instanța de judecată nu ar mai putea cenzura în mod efectiv procesul-verbal sub aspectul temeiniciei acestuia, atâta vreme cât nu cunoaște data la care presupusa contravenție a fost săvârșită. Data săvârșirii presupusei contravenției nu este 21.01 și nu cunoaște data reală a comiterii faptei sau dacă aceasta a fost în realitate comisă. Însă, în raport de mențiunea cuprinsă în procesul-verbal referitoare la data avizului de însoțire a mărfii și data comunicării procesului-verbal, deduce că data presupusei contravenții este ulterioară orei 0 a zilei de 21.01.2013 și anterioară orei 0 a zilei de 25.01. În privința certificatului de competență profesională al angajatului său, la 28.11.2012 acesta s-a înscris la examenul organizat de Autoritatea Rutieră Română (ARR) în vederea obținerii certificatului de competență profesională - transport mărfuri. A susținut și promovat acest examen la 10.12.2012. Datorită birocrației excesive și lipsei de interes din partea ARR abia la 14.01.2013 a fost emisă factura de plată a taxei pentru eliberarea certificatului. În aceeași zi angajatul său a achitat taxa, însă nici până la momentul redactării prezentei plângeri certificatul de competență profesională nu i-a fost eliberat. În perioada cuprinsă între 21.01.2013 și 25.01.2013, conform legii, șoferul său, G. A., era îndreptățit să desfășoare transport rutier de mărfuri. Faptul că nu deținea cardul ce face dovada dreptului său nu-i poate fi imputat nici acestuia și nici societății. Este nefirească împrejurarea în care un departament din cadrul Ministerului Transporturilor - ISCTR-ul - sancționează o societate comercială pentru lipsa unui document pe care un alt departament din cadrul aceluiași minister - ARR-ul - avea obligația să-l elibereze și pe care, din culpa sa, nu 1-a eliberat.
În drept a invocat disp. O.G. nr. 2/2001, iar în susținerea plângerii contravenționale a depus în copie, procesului-verbal contestat, dovadă comunicare, factura fiscală nr._/14.01.2013 și adresa emisă de petentă la 25.01.2013 către ARR –Ialomița (f. 7-11 – dosar inițial).
Intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 7 nu a formulat în apărare întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în instanță.
După administrarea probei cu înscrisuri și audierea martorei M. M., la cererea petentei (f. 29 – dosar inițial), prin sentința civilă nr. 2043/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă plângerea contravențională și în consecință s-a dispus anularea procesului-verbal . nr._/21.01.2012, ca nelegal, și obligarea intimatului să plătească petentei suma de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum redus.
Ca urmare a recursului declarat de intimat, prin decizia nr. 2098/16.09.2014 Tribunalul Prahova a admis această cale de atac și a casat sentința recurată, trimițând cauza în vederea rejudecării la aceeași instanță, Judecătoria Câmpina.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut în esență că data inserată în procesul-verbal ca fiind data controlului (22.01.2012) este într-adevăr anterioară celei efectuării în realitate a controlului, dar această situație reprezintă o greșeală, eroare materială, fiind clar că nu se putea efectua un control în anul 2012, iar avizul de însoțire a mărfii . nr._/21.01.2013 să fie ulterior acestei date.
S-a mai reținut că în pofida afirmațiilor tendențioase ale petentei conform cărora nu ar cunoaște data efectuării controlului, aceasta recunoaște că perioada în care s-ar fi efectuat acesta este cuprinsă între 22.01.2013 – 25.01.2013 și, implicit, în procesul-verbal de contravenție s-a strecurat o eroare, dar eroarea respectivă nu produce nicio vătămare procesuală petentei, motiv pentru care nu va conduce la nulitatea procesului-verbal în baza art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește data întocmirii procesului-verbal de contravenție. Cu atât mai mult, data controlului menționată eronat nu echivalează cu lipsa datei faptei prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care să conducă la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.
S-a concluzionat că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit și cum prin anularea actului sancționator pentru motive de nelegalitate instanța nu a intrat în cercetarea fondului, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond.
Astfel, plângerea contravențională a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, de data aceasta sub nr. _ .
Cu ocazia rejudecării, în ședința publică di 27.11.2014 petenta, prin apărător, a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal analizat, emis la 21.01.2012, față de disp. art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, data încheierii procesului-verbal – 21.01.2012 – și cea a comunicării actului sancționator – 28.01.2013.
Deși intimatul a fost citat cu mențiunea de a răspunde acestei excepții, nu a înaintat la dosar punctul său de vedere.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma acestei excepții, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ emis la 21.01.2012 de agentul constatator din cadrul intimatului, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57.5 din H.G. nr. 69/2012.
În cuprinsul actului sancționator s-a reținut că la 21.01.2012, ora 9.06, pe DN 1, la km 80, a fost oprit în trafic ansamblul format din autotractorul Iveco cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petentă, cu copie conformă nr._ valabilă până la 21.10.2013, fiind condus de G. A., ce efectua transport rutier public de mărfuri conform aviz de însoțire . nr._ din 21.01.2013, iar în urma unui control desfășurat s-a constatat că la bordul autovehiculului nu se regăsește certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat, faptă sancționată de art. 7 alin. 1 H.G. nr. 69/2010.
Procesul-verbal nu a fost semnat de reprezentantul legal al petentei care nu a fost de față la momentul întocmirii actului sancționator.
Astfel cum rezultă din mențiunile înscrisului depus în copie la fila 16 (dosar inițial) actul sancționator a fost primit de petentă la 25.01.2013.
Deși petenta invocă depășirea termenului de o lună pentru comunicarea procesului-verbal față de data emiterii actului sancționator – 21.01.2012 – instanța constată că această apărare e nefondată.
În acest sens reține că data controlului este identică cu cea a întocmirii actului sancționator, iar prin decizia nr. 2098/16.09.2014 Tribunalul Prahova a constatat că procesul-verbal analizat a fost legal întocmit, deși agentul constatator a indicat eronat data controlului – 22.01.2012, iar din considerentele acestei hotărâri se desprinde concluzia că eroarea materială privește anului indicat, 2012, în loc de 2013.
Pe cale de consecință, se constată că momentul întocmirii actului sancționator e 21.01.2013, astfel încât prin comunicarea către petentă la 25.01.2013 a procesului-verbal . nr._/21.01.2012, au fost respectate disp. art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Nu în ultimul rând chiar dacă ne-am raporta la perioada menționată de petentă prin plângerea formulată - 22.01._13 - în care s-ar fi efectuat controlul, și deci în care s-ar fi întocmit și procesul-verbal, se constată respectarea termenului de o lună prev. de art. 14 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care actul sancționator a fost comunicat acesteia la 25.01.2013.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, urmează a respinge ca neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă.
În ceea ce privește temeinicia întocmirii actului sancționator, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, iar în acest sens se remarcă că în jurisprudența CEDO în mod constant s-a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Mai mult, se reține că în cazul faptelor contravenționale constatate personal de agenții care întocmesc procesele-verbale - ca în cazul de față - funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie ale actelor sancționatoare, soluție care este în acord cu art. 6 din Convenție, din moment ce instanța verifică din oficiu legalitatea procesului-verbal, revenind petentei sarcina de a răsturna prezumțiile menționate.
Conform 4 pct. 57.5 din H.G. nr. 69/2012, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a certificatului de competență profesională a conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat reprezintă încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, o astfel de contravenție se sancționează cu amenda de la 8.000 lei la 12.000 lei.
Deși petenta a susținut că șoferul său era îndreptățit în perioada 21.01.2013 – 25.01.2013, conform legii, să desfășoare transport rutier de mărfuri, susținând și promovând la 10.12.2012 examenul pentru obținerea certificatului de pregătire continuă (C.) pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri, o astfel de apărare urmează a fi înlăturată ca nefondată, atâta timp cât din coroborarea susținerilor petentei inserate în plângerea contravențională cu relatarea martorei M. M. (f. 29) se reține că certificatul de competență profesională i-a fost eliberat șoferului G. A. doar după ce s-a constatat că nu-l deținea, deci după săvârșirea contravenției reținută prin actul sancționator.
Nu are relevanță faptul că anterior momentului 21.01.2013 prepusul petentei, G. A., susținuse și promovase la 10.12.2012 examenul pentru obținerea certificatului de pregătire continuă pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri, astfel cum reiese din adresa nr._/11.09.2013 emisă de Autoritatea Rutieră Română –A.R.R., întrucât la data controlului acesta nu avea în posesie un certificat de competență profesională, valabil pentru tipul de transport efectuat – de mărfuri.
Prepusul petentei avea dreptul de efectua transport rutier de mărfuri nu după promovarea examenului necesar obținerii certificatului de competență profesională, ci doar după eliberarea certificatului de competență profesională.
Nu se poate reține lipsa elementului subiectiv în săvârșirea faptei contravenționale, petentei revenindu-i, conform disp. art. 4 pct. 57.5 din H.G. nr. 69/2012, obligația de a asigura existența la bordul vehiculului care efectua transport rutier de mărfuri a certificatului de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat, rezultând deci că nu era suficientă doar o dovadă că șoferul promovase un examen în acest sens.
În consecință, se constată că petenta se face vinovată de contravenția săvârșită și reținută în sarcina sa, dar sancțiunea aplicată acesteia, respectiv amenda contravențională în sumă de 12.000 lei, în cuantumul maxim prevăzut de lege, este prea severă în raport de condițiile în care a fost săvârșită fapta, de gravitatea acesteia și de persoana petentei cu privire la care nu au fost dovedite antecedente contravenționale.
Se reține de asemenea că scopul aplicării sancțiunilor este preponderent educativ și nu represiv, sancțiunile contravenționale nu sunt un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, trebuind să tindă spre un scop preventiv.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de cele ce preced, reținând totodată că fapta imputată petentei reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, în lipsa dovedirii antecedentelor petentei care să justifice aplicarea unei amenzi în cuantum maxim prevăzut de lege, instanța reține nerespectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 21 din O.G. nr. 2/2001, considerente față de care va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate la minimul prevăzut de textul legal, respectiv de la 12.000 lei la 8.000 lei.
Se apreciază totodată că petenta nu justifică vocație pentru o reindividualizare a sancțiunii aplicate în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere însăși calificarea dată de lege faptei contravenționale imputată acesteia - încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011.
Și jurisprudența CEDO a statuat că între apărarea dreptului la proprietate și cerințele interesului general trebuie să domnească un just echilibru – cauza Hentrich/Franța, precum și aceea de a nu se impune o povară excesivă, trebuind reținut în virtutea principiului de proporționalitate, ridicat la rang de principiu general al dreptului comunitar, că legalitatea unei reglementari este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poți alege din mai multe măsuri corespunzătoare, se impune recurgerea la cea mai puțin constrângătoare (Hotărârea Industrias Pesqueras/Comisie 24.04.1996, NMB s.a/Comisie 22.01.1997.)
Principiul proporționalității în impunerea sancțiunilor de către statele membre ale Uniunii Europene a fost statuat și prin jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene de la Luxemburg. Astfel, în cauza Comisia c. Greciei s-a reținut că statele membre sunt obligate să se conformeze principiului proporționalității în virtutea căruia măsurile administrative și sancțiunile stabilite nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, iar procedurile de control nu trebuie să fie însoțite de o sancțiune care să fie atât de disproporționată față de gravitatea încălcării.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a admite în parte plângerea contravențională, a anula în parte procesul-verbal de contravenție în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale de la 12.000 lei la 8.000 lei, menținând în rest actul sancționator.
În temeiul art. 274-276 C.pr.civ., urmează a obliga intimatul să plătească petentei suma de 933,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului din primul curs procesual – așa cum a solicitat prin concluziile scrise -, în cuantum însă de 1/3, având în vedere că prezenta plângere contravențională a fost admisă în parte, reducându-se doar cuantumul amenzii contravenționale de la 12.000 lei la 8.000 lei, deci cu o treime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. T. S.R.L., cu sediul în orașul Fiebinți Târg, ., jud. Ialomița, cu sediul ales în mun. București, .. 7, corp A, ., sector 6, înregistrată la RC sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER - I. TERITORIAL NR. 7, cu sediul în A., Șoseaua T. M. nr. 1, jud. Teleorman, reprezentat prin I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER, cu sediul ales în mun. Ploiești, .. 58, jud. Prahova, și în consecință:
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/21.01.2012 în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale de la 12.000 lei la 8.000 lei.
Menține în rest procesul-verbal.
Obligă intimatul să plătească petentei suma de 933,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
6 ex./2.03.2015
3 comunicări/…………………
PETENT |
1. S.C. E. T. S.R.L. - sector 6, București, .. 7, .. 1, .> |
INTIMAT |
2. I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER-I. TERITORIAL NR.7- CU SEDIUL ALES - PLOIEȘTI, A. M., nr. 58, J. PRAHOVA |
3. I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER-I. TERITORIAL NR.7 - A., .. 1, J. TELEORMAN |
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 456/2015.... → |
|---|
