Pretenţii. Sentința nr. 2725/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2725/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 2852/204/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2725/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE JACLY MIHĂIESCU
Grefier M.-C. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. M. și pe pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, constatare nulitate absolută act, obligația de a face și pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul reprezentat de av.D. C.,pentru parata av R. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca la data de 14.05.2015 s-au depus de către pârâtă întâmpinare și înscrisuri,cu copie pentru comunicare și nota de probatorii.
Instanța verificându-și din oficiu competenta conform disp.art.131 C.p.c invocă din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Câmpina in soluționarea prezentei cauze raportat la conținutul contractului de credit astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr 1/18.06.2010 și nr 2/4.08.2011 în raport de valoarea creditului de 48.752,56 euro.
Av D. C. depune împuternicirea avocațiala nr_/18.05.2015 de reprezentare a reclamantului in prezenta cauza arata ca Judecătoria Câmpina este competenta material sa soluționeze prezenta cerere întrucât nu a contestat întreg creditul ,ci doar parte din acesta
Av R. N. depune la dosar împuternicirea avocațiala . nr_/9.04.2015 de reprezentare a pârâtei in prezenta cauza și solicita admiterea exceptiei necompetentei materiale a Judecătoriei Câmpina in soluționarea cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 30.03.2015 reclamantul C. M. a chemat in judecata pe pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterului abuziv al clauzelor contractuale incluse in contractul de credit nr._ din 23.09.2008, respectiv art 5; art. 7; art. 8; art. 9, precum si art.2.10, 3.7, 4.1 si 4.12 din Condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit; constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale incluse in contractul de credit susmenționat, respectiv art. 5; art. 7; art. 8; art. 9, precum si art.2.10; 3.7; 4.1 si 4.12 din Condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit;stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb euro - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea creditului la moneda naționala respectiv RON la cursul valutar din momentul acordării creditului, motiv pentru care rata urmează sa fie tratata ca fiind la nivelul anului corespunzător acordării creditului;obligarea paratei la eliminarea acestor clauze contractuale;obligarea paratei la restituirea sumelor plătite in baza clauzelor lovite de nulitate absoluta sau, in subsidiar, compensarea acestor sume cu eventualul debit din rămas neachitat;obligarea paratei de a emite un nou grafic de rambursare a debitului. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamatul a arătat că a contractat un credit de nevoi personale de la parata, la data de 23.09.2008, în valoare totală de 43.408,75 euro, rambursabil in 300 luni. Anexat contractului a semnat si un document intitulat Condițiile generale de creditare - anexa la contractul de credit. Toate aceste convenții conțin o . clauze contractuale abuzive, respectiv:art. 5 care se refera la „dobânda revizuibila" mai precis se stabilește o dobânda de 7,4% pe an pentru primele 12 luni si variabila ulterior, dobânda variabila fiind formata dobânda de referința variabila la care se adaugă 1,50 - fara a se preciza ce reprezintă acest „1,50 . .
A arătat reclamantul că art. 2.10 a din condițiile generale, prevede ca dobânda va putea fi modificata de către bancă fara consimțământul împrumutatului (unilateral, deci) in funcție de „costul resurselor de creditare" care nu este definit nicăieri în contract, nu este o valoare cunoscută și transparentă, ea ține de confidențialitatea datelor pârâtei și pe cale de consecință nu îi poate fi opozabilă. In ce privește valoarea dobânzii,arata că este necesara precizarea tipului acesteia, fixă și/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acel lucru
Reclamantul a susținut că din coroborarea acestor dispoziții, este evident că prevederile art. 5 si 2.10.a sunt abuzive, întrucât majorarea dobânzii se poate face în raport de "politica băncii" și nu doar de evoluția indicilor de referință. Legea nr. 193/2000 stipulează ca se vor aplica clauzele care sunt în beneficiul clientului. Este clar că interesul clientului este micșorarea dobânzii dacă indicele de referință scade, cu toate ca este de notorietate faptul că "politica băncii" este aceea de a păstra dobânda ridicată în ciuda acestui fapt. Modificarea dobânzii este lăsată la puterea discreționară a băncii. B. însă nu a procedat la scăderea dobânzii efective odată cu scăderea indicelui referința, astfel că reclamantul in calitatea lui de client a fost prejudiciat prin plata unor sume mai mari de bani decât cele corespunzătoare nivelului indicelui de referință indicat de către bancă.
A mai arătat reclamantul că art. 4.1 prevede ca orice plata se va face in moneda in care a fost acordat creditul, fără a se face alte discuții cu privire la situația monedei euro, valuta in care a fost acordat acest credit.
La momentul încheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum si la capacitatea sa de înțelegere a clauzelor
contractuale si a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in euro se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativa la un credit in lei, acest aspect constituind
motivul determinant in vederea perfectării contractului. Astfel, s-a obligat sa returneze creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, având ca premisă
cursul valutar al euro de la acea data însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a majorat cu consecințe grave asupra capacității sale de a-și îndeplini obligațiile contractuale
determinând astfel o imposibilitate fortuita de executare.
Creșterea accelerata a valorii euro fata de moneda naționala cu implicații negative direct asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului si, in consecința, incumba in sarcina sa obligații vădit
disproporționate fata de cele in considerarea cărora și-a exprimat voința de a se angaja juridic.
Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare euro, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează in cadrul acestora, dat fiind faptul ca euro este o moneda instabila, creșterea valorii fata de moneda naționala fiind inevitabila, constituie o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționat in dreptul european si național întrucât este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformata a întinderii drepturilor si obligațiilor asumate
Ca urmare,a solicitat stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb euro - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului. Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesiva a executării obligației de către acesta, a considerat ca se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețarea cursului de schimb euro - leu la momentul semnării contractului astfel incat sa se asigure proporționalitate a prestațiilor asumate de parți care sa corespunda manifestării de voința în sensul angajării in acest raport juridic. Hiper-valorizarea euro constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de înțelegere a consumatorului, întrucât acesta nu are cunoștințe de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-i permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb si, in consecința, asumarea in cunoștința de cauza riscului valutar.
A solicitat reclamantul si denominarea in moneda naționala a plaților conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuării plaților, intre rezidenți ce fac obiectul comerțului cu bunuri si servicii in moneda naționala. Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2".
A mai arătat că achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevăzuta in anexa nr 2 a Regulamentului valutar astfel incat se impune ca executarea obligațiilor decurgând din acest contract sa se faca in moneda naționala. De asemenea, efectuarea plaților in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constând in comisioanele de schimb valutar din leu in euro cu consecința împovărării consumatorului, determinând o onerozitate excesiva fata de obligația asumata, fapt contrar principiului echității si bunei credințe care trebuie sa guverneze executarea contractului. Având in vedere acest aspect, denominarea in moneda naționala a plaților constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echității.
Reclamantul a mai menționat că art. 4.12 din condițiile generale constituie de asemenea o clauza abuziva in condițiile în care sumele plătite de acesta sting debitele in următoarea succesiune: comisioane, dobânda majorata, dobânda curenta, credit. Este evident ca in asemenea condiții nu se mai ajunge decât spre sfârșitul perioadei de creditare sa se achite si creditul în sine. Practic, in cea mai mare parte a perioadei de rambursare se achita de fapt tot felul de „costuri" impuse de banca pe langa dobânda curenta si in suplimentarea acesteia. P. la începerea achitării creditului in sine, banca a perceput deja sume mari de bani, care au constituit de fapt o imbogatire fara justa cauza.
A mai arătat că art. 7 si art. 8 din contract constituie clauze abuzive in condițiile in care nivelul dobânzii curente (art. 7) si cel al dobânzii majorate (art. 8) variază in funcție de restantele înregistrate de debitor, mai precis aceste dobânzi se măresc proporțional cu numărul de zile restante la plata creditului. Abuzul consta, in opinia noastră in faptul ca, după ce ca dobânda este variabila, și se percepe si dobânda majorata pentru restante, dobânda curenta mai suporta o majorare în funcție de perioada restanta, iar la rândul sau si dobânda majorata este variabila tot in funcție de perioada restanta.
De asemenea a arătat că art. 9 din contract prevede includerea unor „comisioane" cu valori nejustificat de mari cum ar fi comision de acordare credit de 2.5 % (nu mai puțin de 1058,75 euro), comisionul de plata anticipata de 2% - 4,5%, comisionul de administrare lunara, de 21,7 euro (0,05%) aplicabil la soldul creditului, care nu are justificare si este enorm de mare, cu atat mai mult cu cat se percepe lunar, in condițiile in care banca nu face nici un „serviciu in afara de acela de a primi rata in cont si de a extrage aceasta suma pentru acoperirea sumei datorate lunar, comisionul de transformare pentru eventuale solicitări, de 0,5% -1%. „Costurile" menționate constituie din punctul său de vedere „dobânzi deghizate, care sunt abuzive si nejustificate. De fapt, pârâta, încălcând legea solicită unele „comisioane" care deghizează ilegala „dobândă la dobândă".
Reclamantul a mai precizat că, in art. 3.7 din condițiile generale, clauza de asemenea abuzivă,se prevede ca nivelul comisioanelor poate fi modificat in funcție de „evoluția pieței financiar bancare", situație absurdă, atat timp cat nu vede in ce masura„evoluția pieței financiare" ar putea influenta, spre exemplu comisionul de administrare al contului. De fapt „modificarea" comisioanelor este arbitrara si tine strict de dorința băncii de a mai incasa niște sume suplimentare, absolut nejustificate, pentru niște servicii inexistente si pentru pretinse „modificări ale pieței bancare".
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor menționate si la constatarea nulității absolute a acestora, reclamantul a expus următoarele considerente:
Conform art. 4, alin 1 din Legea nr. 193 / 2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, astfel incât contractul încheiat reprezintă unul de adeziune in care clauzele sunt dinainte stabilite de împrumutător, singurele elemente diferențiate fiind suma împrumutata si data scadenta.
A.. 2 al aceluiași articol, stabilește ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate (s.n.) de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Parata nu a negociat contractul de credit si nici nu a comunicat ulterior, modificări de costuri, deși acestea au existat. Contractul este unul standardizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate cu atat mai mult cu cat nu a fost informat corect la data semnării despre întreg conținutul sau. Semnarea contractului s-a realizat in condiții care nu au permis o buna înțelegere prevederilor acestuia: lecturare ipotetica si la prima vedere in prezenta unui reprezentant societății de credit, clauze ambigue si neclare, cu termeni nedefiniți ori contradictorii.
Clauzele contractuale trebuiau sa fie clare, ușor de lecturat si fara echivoc. In caz de dubiu acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului conform art. 1 din Legea 193 /
2000, care stipulează ca orice contract încheiat intre profesioniști si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (alin. 2). Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii (alin 3).
Conform art. 117 din OUG 99 / 2006, instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, acționând . si cu respectarea legislației specifice in domeniul protecției consumatorului. Documentele contractuale trebuie sa fie redactate astfel incat sa permită clienților înțelegerea tuturor termenilor si condițiilor contractuale, in special a prestațiilor la care aceștia se obliga conform contractului încheiat. Instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane ori alte costuri speze, daca plata acestora nu este stipulata in contract.
Prin Legea 193 / 2000 privind clauzele abuzive in contractele comercianților cu consumatorii, lege care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93 / 13 / CEE din 05.04.1993 s-a stabilit in mod expres competenta instanței de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând aceasta directiva, CJUE a stabilit in cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rodo Murciano Quintero (C - 240 / 98) ca protecția conferita consumatorului de acest act normativ, permite judecătorului național sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, in măsura in care este investit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea.
Reclamantul a mai arătat că, clauzele abuzive sunt sancționate cu nulitatea absoluta conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193 / 2000 cu modificările in vigoare din 03.09.2012, aceste clauze sunt considerate! de legislație, doctrina si practica, ca nu au existat niciodată, astfel ca prestațiile trebuie restituite integral. In urma constatării incidenței clauzei abuzive se impune ca parata sa emită si sa comunice un nou calcul al debitului (credit si dobânda), din care va reieși si daca debitul a fost achitat integral sau daca mai exista vreo suma de achitat si aceasta se poate compensa cu prestațiile ce trebuie restituite de parata.
In drept ,reclamantul a invocat Legea 193 / 2000 și a solicitat probele cu acte, expertiza contabila
In susținerea cererii reclamantul a anexat contractul de credit nr._ din 23.09.2008 (f. 7-12 ).
Prin Rezoluția din 1.04.2015 instanța,în baza art 200 al.1 c.p.c a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate pârâtei, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de cel mult 25 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și a de invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, sancțiune prevăzută de art.208 alin.2 Cod procedură civilă(f. 13 ).
Cererea de chemare în judecată și înscrisurile au fost primite de pârâtă la data de 3.04.2015, conform dovezii de înmânare de la f.15 dosar.
Prin rezoluția din 8.05.2015 instanța a fixat primul termen de judecata la data de30.06.2015 cu citarea părților.
La data de 14.05.2015 pârâta a formulat întâmpinare și concluzii scrise (f.21-44).
In cuprinsul acestei întâmpinari parata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de reclamant, ca efect al admiterii următoarelor excepții procesuale absolute excepția nulității capetelor principale 1 și 2 din cererea introductivă de instanță (vizând constatarea caracterului abuziv / nulității clauzei de la art. 5, 7 și 8 din condițiile speciale - și 2.10.a și 2.10.b din condițiile generale - privind dobânda variabilă și mecanismul ei de determinare și de la art. 9 din condițiile speciale și de la art. 3.7. din condițiile generale privind comisioanele, din contractul de credit nr._/23.09.2008, a capetelor 3 și 4 privind înghețarea ratei cursului de schimb Euro - Lei la cea de la momentul semnării contractului inițial și a capătului 6 privind "restituirea sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor lovite de nulitate absolută ..." pentru neprecizarea întinderilor pretențiilor pecuniare formulate pe seama patrimoniului acesteia, atât în sensul restituirii, cât și pentru neprecizarea sumelor de restituit pentru trecut (perioada dintre data semnării pentru comisioane, respectiv data de 23.09.2009 - pentru dobânda variabilă - și data declarării scadenței anticipate - 06.10.2014, ca urmare a restanțelor acumulate la plata ratelor lunare).
Parata a arătat că din cuprinsul cererii introductive, se poate înțelege că pretențiile bănești nu sunt evaluate nici pentru componenta de cost a dobânzii, nici pe componenta de cost a comisionului de administrare și a celui de acordare, nici pentru trecut, nici pentru viitor,reclamantul cere să îi fie practic eliminată dobânda și comisioanele din contract, fără a face nici o precizare cu privire Ia întinderea pretențiilor sale pecuniare pe seama patrimoniului pârâtei,tot reclamantul solicită prin capetele 3 și 4 ale cererii și o recalculare a cuantumurilor ratelor lunare folosind rata de schimb Euro - Lei din momentul punerii la dispoziție a creditului, deși prin capătul 5 solicită chiar eliminarea clauzelor care consacră dobânda și comisioanele astfel ca nu se știe de care dintre variantele de modificare a contractului se prevalează ; reclamantul nu indică nici nivelul ratei de schimb Euro - Lei la care solicită să-i fie recalculat creditul (cât a plătit deja și soldul) și nici ziua exactă la care face trimitere (când i-a fost pus creditul al dispoziție - or, semnarea a avut loc pe data de 23.09.2008, iar suma împrumutată a fost trasă mai târziu.;reclamantul face abstracție că la data de 06.10.2014, întregul său credit a fost declarat scadent anticipat, de către aceasta, între timp fiind inițiată și o procedură de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 7168/2014 de pe rolul B. P. A.. Reclamantul deja a formulat contestație la executare împotriva executării înseși și a actelor de executare efectuate de B. P. A., contestația sa la executare făcând obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina (dosar care a avut termen la data de 14.05.2015).
A precizat reclamantul că aceasta îi afectează dreptul acesteia la apărare și îi produce o vătămare prin imposibilitatea formulării unor apărări complete cu privire la aceste petite cu conținut pecuniar și lipsește de conținut verificarea de către instanță a propriei competențe materiale, prin raportare la art. 94 pct. 1 lit. j) din NCPC cu pragul său de 200.000 de lei;pentru neprecizarea obiectului, invocată în temeiul dispozițiilor art. 178 alin. 3 litera j a din NCPC coroborat cu art. 196 alin. 1 și teza I, respectiv, teza a II-a coroborată cu art. 200 alin. 3 din NCPC, interpretate în sensul Deciziilor nr. 32/09.06.2008 și nr. 20/21.09.2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, de admitere a recursurilor în interesul legii (ce își păstrează aplicabilitatea din perspectiva tipologiei acțiunilor civile și sub imperiul NCPC),
A invocat pârâta excepția inadmisibilității capătului 6 din cererea introductivă privind restituirea sumelor plătite „nedatorat" cu titlu de dobândă sau de comisioane
„de la data încasării acestora și până la data încetării perceperii lor", din moment ce sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv, încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja
executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.
A arătat că această sancțiune sui generis este consacrată în art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, așa cum a fost modificată prin Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 25 octombrie 2011, privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, interpretate în lumina considerentelor 20 și 23.
Parata a mai invocat excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor indicate la capetele 1 și 2 din cererea introductivă
Astfel, a arătat că în temeiul art. 3 alin. 1 din Decret nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă - în măsura în care se invocă legislația specială din domeniul protecției consumatorului și având în vedere că sancțiunea ce se cere a fi reținută este nulitatea relativă (supusă termenului de prescripție general de 3 ani, și care începe să curgă la data încheierii contractului - 23.09.2008 și se împlinește la data de 23.09.2011),interesul ocrotit prin normele juridice din materia protecției consumatorului este unul particular, al fiecărui consumator în parte și nu unul general / obștesc.
Astfel, trebuie reținut că pentru a califica motivele invocate ca fiind specifice nulității absolute sau nulității relative, se impune luarea în considerare, în primul rând a criteriului doctrinar al interesului ocrotit.
Nu poate interfera criteriul caracterului imperativ sau supletiv al normei juridice care consacră respectivul motiv de nulitate, astfel că art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 poate rămâne imperativ, fără ca nulitatea ce intervine în cazul încălcării lui, să devină absolută.
Termenul legal de 3 ani era deja împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Câmpina (30.03.2015).
Totodata pârâta a invocat excepția lipsei de interes legitim a reclamantului în formularea capetelor 3, 4 și 6 privind înghețarea cursului de schimb, excepția inadmisibilității cererii de modificare a contractului cu exonerarea reclamantului de la obligația de restituire a întregii sume contractate și încasate - capetele 3,4 și 6, precum și excepția inadmisibilității cererii de constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale prevăzute în temeiul legii - capetele 1,2,3 și 4.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată intrucât toate clauzele contractului nr._/23.09.2008 (din partea specială și din Condițiile Generale) au fost agreate de reclamant, în condițiile unui consimțământ liber exprimat și neviciat și pe baza unei reprezentări corecte a structurii costului creditului, atât pe componenta comisioanelor, cât și pe cea a dobânzii variabile,
Clauzele contractuale indicate prin cererea de chemare în judecată nu sunt abuzive, din moment ce prestațiile contractuale corespund însuși obiectului contractului de credit, fiind esențiale pentru acesta, au fost negociate, au fost incluse în contract cu respectarea cerințelor bunei credințe și sunt echilibrate pentru întreaga perioadă de derulare a creditului,
Reclamantul a fost informat corect, complet și prompt, asupra mecanismului de determinare a dobânzii variabile care a fost raportată începând cu cea de a 13-a lună la DRV (dobânda de referință variabilă a băncii) + marja fixă de 1,5 %.
Acțiunea tinde a implica judecătorul în stabilirea prețului contractului, fapt nepermis de dispozițiile incidente (dreptul comun și dreptul special - a se vedea și hotărârea CJUE din Cauza C-618/10).
În drept,parata a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu prevederile art. 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004 din_ privind Codul consumului, cu dispozițiile Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractului de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice în vigoare la momentul încheierii contractului, art. 969 și urm. C.Civ. Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile corespunzătoare indicate în cuprinsul luncrării, din Noul cod civil și din Noul Cod de Procedură Civilă.
In ședința publică de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale pe care a pus-o in discuția părților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestei excepții, instanța reține următoarele:
În prezenta cauză reclamantul a investit Judecătoria Câmpina cu cererea acestuia, care are ca petit principal solicitarea reclamantului de constatare a caracterului abuziv al mai multor clauze contractuale incluse în contractul de credit nr._/ 23.09.2008 ce vizează dobânda, comisioane, moneda in care se va face plata, riscul valutar precum și denominarea creditului la moneda naționala respectiv RON la cursul valutar din momentul acordării creditului, .
Temeiul juridic invocat de reclamant pentru cererea acestuia îl constituie dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar din cuprinsul art. 12 alin. 4 din acest act normativ instanța reține că dispozițiile alin. 1-3 - ce permit organelor de control prev. la art. 8 și Asociațiilor pentru protecția consumatorilor ce îndeplinesc condițiile prev. la art. 30 și 32 din O.G. nr. 21/1992 să sesizeze tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, când constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive - nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Cu alte cuvinte, când consumatorul introduce cererea – ca în cazul de față - și invocă nulitatea unei clauze, pe care o consideră abuzivă, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 nu conține o normă de competență exclusivă în favoarea unei instanțe, rezultând că la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererii se vor aplica dispozițiile de drept comun, prevăzute în noul cod de procedură civilă.
În acest sens reține că potrivit art. 101 alin. 2 N.C.P.C., pentru stabilirea competenței instanței în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății, iar potrivit art. 98 alin. 1 N.C.P.C., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Potrivit deciziei nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, care-și menține acuratețea și aplicabilitatea și în contextul actualei reglementări procedurale, capetele de cerere având ca obiect nulitatea absolută a unor clauze abuzive sunt evaluabile în bani, indiferent dacă se formulează și petit accesoriu privind restituirea prestațiilor deja efectuate.
De altfel, în baza unei convenții de credit bancar, chiar și completată sau modificată prin acte adiționale succesive - ca în cazul de față – au luat naștere pentru părțile litigante – reclamant și pârâtă – drepturi și obligații patrimoniale corelative, reclamantului revenindu-i printre altele dreptul și obligația de a achita diferite sume de bani cu un anumit titlu, astfel încât dreptul a cărei valorificare e urmărit de reclamant prin acțiunea formulată e întemeiat pe un act juridic cu efect patrimonial, fiind la rândul său evaluabil în bani.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. k N.C.P.C., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art. 95 pct. 1 N.C.P.C., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Din coroborarea celor anterior expuse reiese că la stabilirea competenței materiale în prezenta cauză are relevanță valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal, dacă e sub 200.000 lei sau peste 200.000 lei.
Așa cum anterior s-a evidențiat, prin petitul principal reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze contractuale incluse în convenția de credit bancar încheiată cu pârâta, astfel cum ulterior a fost completată și modificată prin acte adiționale, clauze ce vizează dobânda și comisioanele.
Pentru stabilirea valorii obiectului prezentei cereri relevant este conținutul contractului de credit (f.126-132) astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr 1/18.06.2010 și nr 2/4.08.2011 (f.133-135) conform cărora valoarea creditului de 48.752,56 euro precum și faptul că reclamantul prin prezenta acțiune solicită și denominarea creditului acordat prin contractul nr._/ 23.09.2008, credit in valoare de 48.752,56 euro respectiv de 214.808,65 lei la 30.03.2015 – momentul introducerii acțiunii, valoare ce depășește suma de 200.000 lei prev. de disp. art. 94 alin. 1 lit. k N.C.P.C.
Totodată potrivit art.99 alin.2 N.C.P.C., in cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse și reținând că valoarea obiectului cererii este peste 200.000 lei, urmează ca în temeiul disp. art. 129 alin. 2 pct. 2 N.C.P.C., ce prevăd că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Câmpina, invocată din oficiu, și în temeiul art. 132 alin. 1 N.C.P.C. va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.
Văzând și disp. art. 132 alin. 3 N.C.P.C,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul C. M. C.N.P. -_, domiciliat în Baicoi, Al. T., nr. 9, județ Prahova,în contradictoriu cu pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A cu sediul în București, Bvd. Regina E. nr. 5, sector 3, J_, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura în București, .. 1A, ., Sector 1, Complexul Bucharest Business Park, la SCA N. N. D. Kingston Petersen,în favoarea Tribunalului Prahova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.06.2015
Președinte, Grefier,
M. J. B. M. C.
Red. MJ/BMC
4 ex./20.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2667/2015. Judecătoria... → |
|---|
