Pretenţii. Sentința nr. 3934/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3934/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 3934/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3934/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. M. și pe pârât S.C. S. F. SOLUTIONS S.R.L., având ca obiect pretenții.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 270 din Legea nr. 53/2003.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuția reclamantului excepția necompetenței materială a Judecătoriei Câmpina, invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței.
În baza art. 394 alin. 1 din codul de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul T. M. a chemat în judecată civilă pe pârâta . SRL pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale restante aferente lunii februarie 2015, pentru zilele lucrate în luna martie 2015 până la data încetării contractului de muncă și a celor 13 zile de concediu de odihnă neefectuat, să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor de plată a salariului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar nota de lichidare (f.4), decizia nr. 2763 din 16.03.2015 emisă de pârâtă (f.6), extrasul de cont pentru perioada 01.02._15 (f.8).
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea unui conflict individual de muncă față de prevederile art. 1 lit. p din Legea 62/2011 potrivit căruia conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici precum și din legi și alte acte normative, iar dispozițiile art. 269 alin. 2 din codul muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii respectiv, tribunalul conform art. 208 din Legea 62/2011.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul a fost salariatul său în funcția de șofer conform contractului individual de muncă nr. 23/2010 care a încetat la data de 12.03.2015.
Referitor la capătul de cerere cu privire la plata de despăgubiri în cuantum de 1000 lei pentru prejudiciul suferit, pârâta a arătat că despăgubirea solicitată nu este dovedită și nici justificată, iar între prejudiciul reclamat ca reparabil și neexecutare trebuie să existe un raport de cauzalitate și reclamantul nu a probat efectiv legătura dintre dauna pe care a suferit-o și neexecutarea contractului.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 și următoarele din codul de procedură civilă, art. 269 alin. 2 din codul muncii, art. 208 din Legea 62/2011 și art. 1537 din codul civil.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că referitor la excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Cu privire la apărările formulate de pârâtă, reclamantul a precizat că pârâta trece peste primele două capete din cerere la care nu face nici un fel de referire și nici nu le contestă, lucru care se interpretează ca o recunoaștere a culpei acesteia în nerespectarea dispozițiilor legale (f.25).
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de excepția de necompetență materială invocată de pârâtă instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, aferente lunii februarie 2015, zilelor lucrate în luna martie 2015 până la data încetării contractului de muncă și a celor 13 zile de concediu de odihnă neefectuate și a sumei de 1.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor de plată a salariului.
Potrivit art. 269 alin. 1 din Legea 53/2003 privind codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii și cererile se adresează instanței competente în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz sediul, iar conform dispozițiilor art. 231 din Codul muncii prin conflict de muncă se înțelege conflictele între salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Conform dispozițiilor art. 210 din Legea 62/2011, modificată și completată, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța constată că prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, astfel că soluționarea litigiului este de competența Tribunalului Prahova conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
Față de cele arătate mai sus, instanța urmează ca, în baza art. 248 alin. 1, raportat la art. 129 alin. 2 pct. 2 din codul de procedură civilă, să admită excepția de necompetență materială a instanței și să decline competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamantul T. M., CNP_, domiciliat în com. Florești, ., jud. Prahova împotriva pârâtei . SRL cu sediul în mun. București, ., sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J./_/2008, CUI_, în favoarea Tribunalului Prahova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. C. L. B.
Red. CM
4ex./17.11.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
