Acţiune posesorie. Sentința nr. 611/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 611/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 2260/206/2012
Dosar nr._ Acțiune posesorie
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.611
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEANCA A. P.
GREFIERANAMARIA H.
Pe rol soluționarea dosarului civil având ca obiect „acțiune posesorie”, formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta Pașcaniuc M..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 27 mai 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 03 decembrie 2012, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâta Pașcaniuc M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta din urmă să fie obligată să-i predea liniștita posesie asupra suprafeței de 1,08 ha teren pădure situat pe raza comunei Vatra Moldoviței și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că defuncta M. M., care a fost mama sa, a fost proprietara suprafeței de 4,34 ha teren cu vegetație forestieră și că prin sentința civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, iar prin procesul verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 99 din 26.08.2009 la Primăria Vatra Moldoviței, toți moștenitorii defunctei M. M. au fost puși în posesie cu terenul respectiv.
A precizat reclamanta că între aceasta și ceilalți moștenitori ai def. M. M. a intervenit o înțelegere conform căreia i-a revenit o suprafață de 1,08 ha teren pădure, pe care a preluat-o în posesie din anul 2010 și a pus semne de hotar vopsind copacii de limită cu culoare galbenă.
De asemenea, reclamanta a arătat că în toamna anului 2012 a formulat cerere la ocolul silvic pentru a se efectua marcare de arbori în terenul de pădure proprietatea sa, însă reprezentanții ocolului s-au prezentat în teren la data de 15 octombrie 2012, ocazie cu care a pătruns pe teren, fără voia ei, numita Pașcaniuc M., care a pretins că terenul respectiv îi aparține, cu toate că punerea în posesie a fost efectuată pentru moștenitorii def. M. M., printre care și reclamanta.
S-a susținut că pârâta Pașcaniuc M. s-a opus cu vehemență marcării arborilor de pe terenul reclamantei, a făcut scandal și a pretins că atât ea cât și reprezentanții ocolului silvic să iese de pe teren, condiții în care nu a mai fost efectuată marcarea arborilor.
Reclamanta a arătat că, cu acea ocazie, ocolul silvic i-a cerut să le aducă o hotărâre judecătorească prin care Pașcaniuc M. să fie obligată să-i predea posesia terenului, pentru a putea face operațiunile de marcare, acesta fiind și motivul pentru care a promovat prezenta acțiune.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 949 - 951 Cod civil.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că acțiunea promovată nu îndeplinește condițiile pentru admiterea unei acțiuni posesorii, astfel, pretinsa posesie exercitată de reclamantă asupra terenului de 1,08 ha pădure este afectată de viciul precarității, întrucât este proprietară comună pe cote părți împreună cu def. B. C., sora Fârcal E. și numitul B. P. asupra suprafeței de 4,34 ha pădure, fiecare cu cote indivize de 1/4 părți fiecare.
A susținut că reclamanta nu a exercitat o posesie „animus sibi habendi” în nune propriu și sub nume de proprietar, că între aceasta și ceilalți proprietari puși în posesie prin procesul verbal nr. 99 din 26.08.2009, nu a intervenit o convenție de partaj voluntar cu ieșire din indiviziune, în baza căreia reclamantei să îi revină o suprafață de 1,08 ha pădure și că nu figurează înscrisă în registrul agricol Vatra Moldoviței din perioada anilor 2011 - 2012 cu suprafața de 1,08 ha pădure a cărei posesoare pretinde că este.
De asemenea pârâta a arătat că nu a tulburat-o sau deposedat-o pe reclamantă cu privire la această suprafață de teren, întrucât ea și fiul său Pașcaniuc A. sunt posesorii unui teren de pășune cu arbori răzleți în suprafață de 9238 mp din satul Ciumârna, locul „Hrec, pârâul Jidauca”, că terenul său a fost dintotdeauna îngrădit, iar pe latura din amonte se învecinează cu pădurea soților C. E. și C. A., limita de hotar constând într-un gard vechi din lețuri, semn existent și în prezent pe teren.
Totodată a arătat că pe teren există semnele vechi de hotar ce delimitează terenul de 9238 mp aflat în posesia familiei Pașcaniuc M. și Pașcaniuc A., începând cu anul 2006 și în prezent (teren fânaț și pășune cu arbori răzleți), față de terenul de 4,34 ha pădure reconstituit moștenitorilor def. M. M..
A menționat că punerea în posesie a reclamantei cu terenul de 4,34 ha pădure s-a efectuat doar pentru terenul aflat sub bornă silvică, . din U.P. III Dragoșa, întrucât terenul limitrof de 9238 mp identic cu parcelele cadastrale 70/13 și 39/123 fânaț și pășune cu arbori răzleți (aflate în ultimii 6 ani în posesia familiei Pașcaniuc) nu a fost inclus niciodată în fondul forestier.
Pârâta a susținut că nu a tulburat niciodată liniștita posesie a reclamantei asupra terenului de pădure de 4,34 ha delimitat de garduri de terenul ei, asupra terenului de pădure de 4,34 ha delimitat de garduri de trenul său pășune cu arbori răzleți, dimpotrivă, reclamanta fiind cea care i-a tulburat posesia terenului întrucât a deteriorat gardul despărțitor prin distrugerea unor plase rupte de copaci doborâți din pădurea ei, de sub bornă silvică (arbori care în cădere au rupt gardul despărțitor) și i-a degradat terenul de pășune prin trecerea cu un atelaj greu, taf, cu care a tras lemnul rotund.
A susținut că în primăvara anului 2012 reclamanta a exploatat material lemnos, ocazie cu care în lipsa și fără acordul familiei Pașcaniuc, a vopsit cu culoarea galbenă o parte din arborii aflați în posesia pârâtei, iar în toamna aceluiași an C. E. a pretins că toți copacii, atât cei de pe linia de hotar cât și cei de pe terenul îngrădit aflat în posesia familiei Pașcaniuc „îi aparțin întrucât sunt vopsiți cu galben”, motiv pentru care aceasta i-a informat pe lucrătorii silvice despre semnele cu vopsea galbenă aplicate de către C. E., fără nici un drept, pe arborii aflați în proprietatea familiei Pașcaniuc, ocazie cu care pădurarul a verificat bornele silvice și amplasamentul gardului vechi, după care a marcat doar arborii ce se aflau pe terenul de 4,34 ha pădure pus în posesie reclamantei și fraților ei.
Această situație a nemulțumit-o pe reclamantă, care deși nu a avut niciodată în posesie terenul de 9238 mp fânaț și pășune cu arbori răzleți, urmărește marcarea și exploatarea celor 10-15 arbori amplasați pe terenul cumpărat în anul 2006 de Pașcaniuc A., de la fostul proprietar și posesor C. M. a lui P..
În cauză au fost administrate probe fiind audiați martorii F. S. G., Pașcaniuc Ș., C. V. și N. I. și depuse la dosar: proces verbal de punere în posesie, planuri de situație, convenția încheiată la 20.06.2006, certificat de deces, relații de la OS Vama și OS Moldovița, planșe foto.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de punere în posesie nr. 99 din 26.08.2009 C. E., B. C., Fârcal E. și B. P., moștenitori după M. M., au fost puși în posesie cu suprafața de 4,34 ha teren cu vegetație forestieră, validat prin sentința judecătorească nr. 6 din 7 ianuarie 2008.( fila 6 dosar )
S-a susținut de către reclamantă că între ea și ceilalți moștenitori ai defunctei M. M. a intervenit o înțelegere conform căreia i-a revenit suprafața de 1,08 ha pădure pe care a preluat-o în posesie din anul 2010, situație care a fost confirmată de toți martorii audiați în cauză, chiar și de către cei audiați la propunerea pârâtei, prin urmare nu poate fi vorba de nici un viciu al precarității, de altfel art. 949 alin. 2 cod civil recunoaște exercițiul acțiunilor posesorii și detentorului precar, iar art. 643 Cod civil precizează că fiecare coproprietar poate exercita singur orice acțiune privitoare la coproprietate, deci inclusiv acțiunile posesorii.
Martorii audiați în cauză la propunerea ambelor părți au arătat că acest teren se învecinează cu terenul de pășune al pârâtei, atât în partea de jos spre pârâul Jidauca, cât și în partea stângă și că între cele două proprietăți există semne de hotar constând într-un gard vechi care este prins între copaci, chiar dacă pe unele porțiuni acesta s-a refăcut. De asemenea a rezultat că pe hotar sunt câțiva arbori mari care țin loc de stâlpi la gard în sensul că gardul vechi este prins între copaci, așa făcându-se gardul în acea zonă, aspect confirmat și din planșele foto existente la dosar.
Reclamanta a susținut că în toamna anului 2012 a formulat o cerere la Ocolul Silvic pentru a se efectua marcarea de arbori în terenul său și că la data de 15 octombrie 2012 pârâta ar fi pătruns pe teren fără voia sa, s-ar fi opus cu vehemență marcării arborilor de pe terenul său și că în aceste condiții nu i-a mai fost efectuată marcarea arborilor.
Martorul F. S. G. audiat în cauză la propunerea reclamantei a arătat că de trei ani de zile efectuează diverse lucrări pentru reclamantă de pe acest teren și că în toamna anului trecut s-a deplasat cu inginerul și cu pădurarul de la ocol pentru a-i marca reclamantei arborii și că după ce s-a făcut această operațiune, la scurt timp a venit pârâta care a făcut scandal că o parte din copaci îi aparțin, motiv pentru care el i-a chemat înapoi pe cei de la silvic care au demarcat o parte din fire. S-a susținut de către martor că inițial au fost marcați 12 arbori, pârâta a venit și s-a opus doar cu privire la 5 arbori despre care acesta a susținut că erau mai aproape de gard, însă în interiorul terenului reclamantei și că doar aceștia au fost demarcați, iar ceilalți 7 i-au exploatat.
Martorul N. I., pădurar la Ocolul Silvic și care s-a deplasat în teren la solicitarea reclamantei pentru a-i marca arborii a relatat că la data respectivă a făcut o marcare pentru mai mulți arbori și chiar în aceeași zi a venit pârâta Pașcaniuc M. care i-a spus că au fost marcați arborii limită de hotar, motiv pentru care pentru a evita litigiile dintre proprietari a revenit pe terenul reclamantei și a cioplit marcajele doar de la câțiva arbori, cei care erau pe limită și pe care i-a șters din carnetul de marcaj. S-a precizat de către acesta că a mai efectuat și în trecut marcări pe terenul reclamantei și nu au existat opoziții din partea numitei Pașcaniuc și că din punctul său de vedere arborii în discuție de pe care au șters marcajele erau arborii limită de hotar. Acesta a menționat că reclamanta a făcut o cerere pentru aprobarea de marcare a unor arbori accidentați, ocazie cu care ei au marcat mai mulți arbori care îndeplineau aceste condiții, după care au șters o parte din marcaje de pe arborii limită de hotar și nu au mai marcat alți arbori pentru că nu mai îndeplineau condițiile.
Conform relațiilor solicitate de la Ocolul Silvic Vama s-a comunicat că de pe suprafața de teren a reclamantei s-au făcut trei marcări de arbori, prima în anul 2011 și două marcări în anul 2012, cererile de marcare fiind făcute de către C. E. care are contract de pază și prestări servicii cu Ocolul Silvic Vama înregistrat sub nr._/30 septembrie 2009, că limitele suprafeței nu s-au modificat de la punerea în posesie și din momentul preluării în pază, iar arborii demarcați se află pe limita dintre suprafața reclamantei și suprafața de teren a pârâtei.
A rezultat astfel potrivit probatoriului administrat în cauză că la solicitarea pârâtei Pașcaniuc M. reprezentanții Ocolului Silvic Vama, după ce au marcat mai mulți arbori la cererea reclamantei, au revenit și au demarcat 5 dintre arborii marcați inițial întrucât aceștia se aflau pe linia de hotar, situație care rezultă atât din declarația pădurarului N. I., cât și din relațiile primite de la Ocolul Silvic Vama.
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune posesorie prin care se solicită obligarea pârâtei de a-i preda liniștita posesie asupra suprafeței de 1,08 ha teren pădure situată pe raza comunei Vatra Moldoviței, întemeiată pe dispozițiile art. 949 Cod civil.
Conform art. 949 Cod civil cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sau după caz restituirea bunului, exercițiul acțiunilor posesorii fiind recunoscut și detentorului precar.
Acțiunile posesorii apără posesia împotriva încălcărilor care o afectează, reclamantul încercând să obțină încetarea încălcărilor. Încălcarea posesiei se poate prezenta sub două forme: tulburarea și deposedarea, prin tulburare înțelegându-se orice fapt sau act săvârșit de o persoană cu intenția de a contrazice posesia unei alte persoane.
Cu toate că reclamanta care a beneficiat de asistență juridică prin intermediul unui avocat, a solicitat predarea posesiei, din întreg probatoriu administrat în cauză și chiar motivarea în fapt a acțiunii, nu rezultă că aceasta ar fi fost deposedată de această suprafață de teren, în realitate ea considerând acțiunea pârâtei ca o tulburare a posesiei sale.
În literatura de specialitate și practica judecătorească se arată că tulburarea constă în acte materiale de încălcare a posesiei unei alte persoane, iar pentru ca tulburarea să justifice introducerea unei acțiuni posesorii trebuie să împiedice exercițiul liber și efectele juridice ale posesiei, să nu fie un act singular, trecător.
De asemenea rațiunea instituirii unei acțiuni care să protejeze posesia constă în faptul că într-un sistem juridic nimeni nu este îndreptățit să își facă singur dreptate, oricare ar fi argumentele sale, situație care însă nu este dată în cauză.
Faptul că pârâta a solicitat unor organe în drept a dispune, respectiv a solicitat organelor silvice să demarce o . arbori întrucât aceștia se aflau pe linia de hotar, iar în urma analizării acestei solicitări lucrătorii silvici, singurii în drept să dispună asupra acestor măsuri, au considerat solicitarea întemeiată și au dispus demarcarea câtorva arbori pe care într-adevăr i-au considerat pe linia de hotar, nu reprezintă o tulburare a posesiei în sensul legii.
În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea, ca nefondată.
Conform disp. art. 274 Cod proc. civilă, instanța o va obliga pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului de avocat, taxă timbru și deplasări la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „acțiune posesorie”, formulată de reclamanta C. E. domiciliată în ..Suceava, în contradictoriu cu pârâta PAȘCANIUC M. domiciliată în Com. Vatra Moldoviței, ., ca nefondată.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier aflat în C.O. semnează grefier șef
Red. A.A.P.
Tehnored. A.H./MS
Ex. 4/26.06.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1170/2013. Judecătoria... → |
|---|
