Pretenţii. Sentința nr. 1110/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Sentința nr. 1110/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1110/2015

Dosar nr._ pretenții – obligația de a face

ROMANIA

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.1110

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01 OCTOMBRIE 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G. B.

GREFIER A. B.

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „pretenții - obligația de a face” introdusă de reclamantul I. M. prin mandatar C. C. I. în contradictoriu cu pârâții: E ON E. R. SA Târgu M. și . R. SA cu sediul în Târgu M..

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 16 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezent sentință.

Întrucât urmau a se depune concluzii scrise la dosar s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2015 și din lipsă de timp pentru astăzi, când,

Deliberând,

JUDECĂTORIA

Asupra procesului civil de față, constată următoarele:

Sesizarea instanței.

Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la 26 august 2014 reclamantul I. M. prin mandatar C. C. I. a chemat în judecată pârâtele: E ON E. R. SA Târgu M. și . Distribuție SA Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea să-i plătească:

- c/val. chiriei la nivelul pieții pentru toată suprafața ocupat ă de cei 19 stâlpi pentru transportul de energie electrică și

- obligarea la încheierea convenției cadrul pentru exercitarea efectivă a dreptului de uz și servitute asupra terenului proprietate privată pe care au fost realizate capacitățile energetice.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat următoarele:

El este proprietarul unui teren agricol în suprafață de 3 ha pe care se află locuința sa, a unui fiul de-al lui precum și anexele gospodărești.

Pe această suprafață de teren alăturată construcțiilor, în anii comunismului, au fost amplasate un număr de 3 rețele de energie electrică în sumând 19 stâlpi, respectiv: 12 stâlpi de înaltă tensiune și 16 stâlpi de joasă tensiune.

S-a mai susținut că datorită amplasării acestor stâlpi este pus în imposibilitatea de a folosi întreaga suprafață a terenului, nu-și poate edifica alte construcții, ba mai mult nici nu-l poate înstrăina, prin vânzare.

În același timp s-a arătat că în anii precedenți a încercat să reglementeze situația, dar de fiecare dată, s-a lovit de refuzul categoric în soluționarea acestui litigiu, din partea conducerii E ON.

Mai mult decât atât s-a susținut că la data de 30.08.2013 a transmis o adresă către E ON Distribuție M. SA Suceava prin care a solicitat reglementarea situației juridice a capacităților energetice amplasate ilegal pe proprietatea privată a lui, dar prin răspunsul primit a fost asigurat de toată disponibilitatea pentru soluționarea acestor aspecte dar nu s-a făcut nici un demers.

În acest sens s-a arătat că dreptul lui de proprietate asupra terenului exista anterior datei la care au fost construite liniile electrice pe terenul său și pentru care nu au fost despăgubiți în nici un fel, îngrădindu-i astfel dreptul de dispoziție și folosință asupra terenului.

Deși, dreptul de proprietate este garantat atât prin Constituția R. –art.44 și 136 alin.5, de prevederile cuprinse în codul civil – art.555,562, cât și ale art. 102 din Legea fondului funciar 18/1991.

Tot astfel, s-a solicitat a fi obligate pârâtele la încheierea convenției cadru așa cum prevede Legea 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, cu mențiunea că potrivit acestei legi despăgubirile se acordă doar titularului dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care au fost realizate capacități energetice după . acestora.

Reclamantul a mai susținut că, deși, legea nu prevede în concret ce trebuie înțeles prin zonele de siguranță ori zonele de protecție, prin instituirea acestui tip de interdicție se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, nu numai prin controlului folosirea bunurilor ci și prin reducerea considerabilă a valori economice a terenurilor afectate.

În acest sens au fost invocate prevederile art.2 din Protocolul 1 al CEDO, precum și jurisprudența CEDO, respectiv Cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei, cauza Mellacher și alții contra Austriei și cauza James și alții contra Marii Britanii.

În fine, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Motivarea în drept.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.44 și 136 din Constituția României, artr.555 și 562 din codul civil, art.102 din Legea 18/1991, art.12 și 15 din Legea 123/2012 și Jurisprudența CEDO.

În acest sens s-au anexat în copie: adeverința 6700 din 22.08.2014 emisă de Primăria comunei Vama, comunicarea ce a fost făcută de E ON E. SA Târgu M. la data de 13.02.2014.

Poziția procesuală a pârâtelor.

Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 44 – 48) . SA Târgu M. a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa.

În acest sens s-au arătat următoarele:

În ceea ce o privește societatea are ca obiect de activitate furnizarea gazelor naturale și a energiei electrice către consumator și nu distribuția acesteia.

În acest sens a arătat că Legea energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012 la articolul 3 pct.25 definește furnizarea energiei electrice drept „activitatea de vânzare de energie electrică către clienți”, iar la pct.22 din același articol definește distribuția energiei electrice drept „transportul energiei electrice prin rețele de distribuție de înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală de până la 100 kv inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienți, fără a include furnizarea”.

Așadar, s-a susținut că în ceea ce o privește pe ea nu are calitate procesuală pasivă, ținând seama că acțiunea reclamantului vizează plata chiriei pentru terenul ocupat de stâlpi și solicitarea de a încheia un contract de închiriere pentru terenul afectat de capacități energetice, aspect ce nu face obiectul activității furnizorului, însă, are calitate procesuală pasivă operatorul de rețea reprezentat de către societatea distinctă . Distribuție SA cu sediul în Iași.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat următoarele:

Stâlpii la care face referire reclamantul sunt puși în funcțiune anterior intrării în vigoare a Legii 123/2012 respectiv în perioada 1962-1964 în baza unei documentații tehnico-economice aprobate conform legislației în vigoare la acea dată.

Potrivit art.556 alin.2 și 602 din noul cod civil poate fi limitat exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public fie în interes privat, ori legea energiei electrice și gazelor naturale instituie aceste limitări prin articolul 44 ind.1, încât solicitarea de acordare a despăgubirilor (chirie) pentru suprafețele de teren ocupate de instalațiile de distribuție a energiei electrice se soluționează potrivit legislației speciale din domeniul energiei electrice, invocându-se în acest sens disp.art.12 din Legea 123/2012.

Raportat la aceste prevederi s-a arătat că doar în cazul capacităților energetice realizate după . Legii 123/2012 proprietarii terenurilor pot solicita încheierea de convenții, pentru stabilirea cuantumului indemnizațiilor, despăgubirilor și a modului de plată al acestora.

În acest sens s-a arătat că potrivit art.44 pct.4 din Legea 123/2012, terenurile pe care se situează rețelele de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

În acest sens a solicitat respingerea și pe fond a cauzei.

Prin Încheierea din 28.01.2015 (fila 68 dosar), a fost admisă excepția invocată de pârâta . SA Suceava și s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Totodată a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă pe . Distribuție SA cu sediul în Iași, . – 160, județul Iași, care a fost citată cu copie de pe acțiune.

Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 75-79) pârâta . R. SA Târgu M., a invocat excepția lipsei calității de folosință a . Distribuție SA cât și a netimbrării acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

În acest sens s-a arătat că potrivit Hotărârii Adunării Generale extraordinare a acționarilor E ON M. Distribuție SA Din 04 noiembrie 2014 s-a aprobat Proiectul de fuziune prin absorbție între E ON Distribuție SA și E ON M. Distribuție SA în urma căruia prima este societatea absorbantă, iar cea de-a doua este societatea absorbită și tot prin aceiași hotărâre s-a stabilit redenumirea E ON Gaz Distribuție SA în E ON Distribuție R. SA.

Ca efect a acestei hotărâri E ON M. Distribuție SA A fost radiată de la Registrul Comerțului Iași.

În același timp au fost invocate prevederile art.3 din OG 80/2013 privind timbrarea cererilor evaluabile în bani, considerând că reclamantul nu a indicat, măcar cu aproximație, valoarea chiriei solicitate, în funcție de care să fie timbrată cererea.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că cererea reclamantului își are temeiul în dispozițiile art.12 alin.10 din Legea 123/2012 și în care se menționează că în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor,acestea se stabilesc prin acordul părților, sau în cazul în care ele nu se înțeleg prin hotărâre judecătorească.

Totodată, s-a susținut că invocarea dispozițiilor art.12 alin.5 din această lege de către reclamant nu-și găsește aplicabilitatea, întrucât, acestea vizează doar servituțile asupra proprietății private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza, după . prezentei legi.

Cum, în speță, capacitatea energetică ce este amplasată pe proprietatea reclamantului a fost executată în anii 1962 – 1964, anterior anului 2012, când a intrat în vigoare noua lege a energiei, prevederile respective nu sunt aplicabile.

Tot astfel, s-a susținut că în raport de dispozițiile succesive în materia energiei electrice respectiv: art.59 din OUG 63/1998, art.20 alin.2 din Legea 318/2003, art.41 alin.4 din Legea 13/2007 și art.44 alin.4 din Legea 123/2012, terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere întemeiat pe disp.art.2 alin.6 din Legea 123/2012 s-a considerat că această lege stabilește dreptul proprietarilor de a încheia convenții pentru exercitarea dreptului de uz, numai în cazul în care titularul licenței sau a autorizației dorește să construiască o nouă capacitate energetică pe terenul unui proprietar și părțile nu reușesc să se înțeleagă cu privire la despăgubirea care trebuie plătită pentru utilizarea terenului și prin urmare nu se referă la construcțiile deja edificate.

Întâmpinările au fost întemeiate în drept pe art.205 din codul de procedură civilă și ale Legii 123/2012.

A fost anexată Hotărârea Adunării Generale a acționarilor nr.9 din 04.11.2014.

Prin Încheierea din 11 martie 2015 (fila 91 dosar) a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei E ON M. distribuție SA și a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă E ON Distribuție R. SA cu sediul în Târgu M., ., județul M., care a fost citată de la această adresă.

De asemenea, a fost respinsă excepția netimbrării corespunzătoare a acțiunii, dat fiind că în cauză s-a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 340 lei care a fost achitată de către reclamant.

Probe.

La solicitarea reclamantului a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnico-judiciare efectuată de către expert Scutar V. (fila 111 – 115) cu planul de situație anexat (fila 116).

Situația reținută de instanță.

Reclamantul este proprietarul suprafeței de teren situat în localitatea Molid, ., din . și, așa cum părțile au confirmat, pe terenul acestuia au fost amplasați un număr de 19 stâlpi.

Potrivit raportului de expertiză:

- au fost identificați un număr de 12 stâlpi electrici din beton armat și un stâlp metalic, în cadrul rețelei de 20 kv, în timp ce în cadrul rețelei de 220 V au fost identificați 6 stâlpi electrici din beton armat, încât suprafața totală ocupată de stâlpii electrici care susțin cele două rețele electrice aeriene este de 34 m.p. (24 m.p. + 6 m.p. );

- pentru rețelele de transport aerian LEA 20 KV lățimea culoarului este de minim 24 m., iar pentru rețelele de joasă tensiune de 220 V este de 2 m. (minim 1m din stâlpul de susținere);

- valoarea suprafeței de 34 m.p. ocupată de stâlpii electrici având categoria de folosință fânaț pentru anul 2015 este de 122 lei (0,8 Euro / m.p. la un curs 3,5733 lei/mp la data de 10.06.2015);

- terenul a fost dobândit de reclamantă în anul 1992 de la mama sa I. E. conform certificatului de moștenitor 1181 din 28.04.1992, în timp ce, rețeaua electrică de înaltă tensiune a fost construită în perioada anilor 1962 – 1964 (când terenul era proprietatea mamei reclamantului), în timp ce rețeaua de joasă tensiune s-a edificat în perioada 1960 – 1970;

- prin amplasarea acestor rețele de transport a energiei s-a produs o scădere semnificativă a scăderii valorii terenului, întrucât, acesta este supus unor condiții restrictive în ce privește zona de siguranță și protecție și în care nu pot fi amplasate construcții, nu pot fi înființate plantații, nu se pot efectua săpături și nu pot fi depozitate materiale fără avizul operatorului de transport și de sistem;

- prin amplasarea instalațiilor electrice reclamantul se află în imposibilitatea de a-și edifica construcții, încât, valoarea terenului a scăzut semnificativ de la suma de 3 Euro / m.p. corespunzător categoriei de folosință curți construcții la suma de 0,8 Euro / m.p. pentru categoria de folosință fânaț.

În concluzie expertul a menționat că terenul proprietatea reclamantului situată în zona de protecție și siguranță în suprafață totală de 12.726 m.p., poate fi exploatat din punct de vedere agricol ca fânaț sau eventual pășune pentru anim,ale neexistând posibilitatea creșterii valorii lui prin înființarea de construcții civile, industriale, agricole sau plantații, motiv pentru care nu este atractiv nici pe piața imobiliară.

Soluția instanței.

Așa cum s-a arătat excepția invocată de pârâta . R. SA Târgu M., ., județul M. apare întemeiată urmând a fi admisă și în acest sens va fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. M. a I., prin mandatar C. C. I., împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive.

Mai trebuie făcută mențiunea că în legătură cu celelalte excepții invocate prin prezenta cauză acestea au fost soluționate prin încheierile la care s-a făcut referire anterior.

Pe fondul cauzei, instanța, în raport de probele administrate în cauză, apreciază că acțiunea reclamantului, este întemeiată, față de pârâta E ON Distribuție R. SA, urmând a o admite și în acest sens va fi obligată aceasta să-i plătească reclamantului suma de 134.859,9 lei cu titlu de despăgubiri civile, pe perioada 2013 – 2015 inclusiv (12.726 m.p. X 0,8 / m.p. (1 Euro =4,4155 lei) X 3 ani ).

Totodată - în temeiul art.12 din Legea 123/2012 – va fi obligată pârâta să procedeze la încheierea convențiilor cadru prevăzute la aliniatul 5 al acestui articol, cu proprietarul terenului, în speță, reclamantul.

Pentru a se hotărî astfel, urmează a se avea în vedere următoarele aspecte:

Dreptul de proprietate al reclamantului este confirmat prin certificatul de moștenitor nr. 1181 din 28 aprilie 1992 eliberat după mama sa I. E..

De altfel, trebuie arătat că dreptul de proprietate privată a oricărei persoane ( în speță al reclamantului) este garantat de dispozițiile art.44 și art.103 alin.5 din Constituția României cât și cele menționate de dispozițiile art.555 alin.1 din Codul civil, care menționează că: „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege”.

Referitor la susținerile pârâtei în legătură cu modalitatea de trecere a terenului ocupat de stâlpii de înaltă tensiune în proprietatea statului trebuie avute în vedere dispozițiile art.562 alin.3 din Codul civil care statuează că: „exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească”.

Așadar, pârâta nu a făcut cu nimic dovada că terenul ocupat de instalațiile electrice ar fi fost expropriat sau că ar fi intrat, în altă modalitate, în proprietatea statului, cu atât mai mult cu cât prin articolul 564 alin.1 din Codul civil se menționează că: „proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său”.

Potrivit art.1349 cod civil (1) „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului o impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încălcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să-l repare integral”.

În același timp articolul 1381 din același cod menționează că:

(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.

(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor”.

Tot astfel, prin articolul 1385 alin.1 din codul civil se menționează că: „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

În același timp instanța consideră întemeiat și cel de-al doilea capăt de cerere având în vedere dispozițiile art.12 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123 din 10 iulie 2012 care menționează drepturile și obligațiile ce decurg din autorizația de înființare și din licențe, în sensul că:

„(1) Lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe, după caz, sunt de interes public, cu excepția celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței.

(2) Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și de licențe care beneficiază de:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desființării capacității energetice, obiect al autorizației;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare;

c) servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea/desființarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii;

d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri;

e) dreptul de acces la utilitățile publice.

(3) Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 14 și se exercită fără înscriere în Cartea funciară pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.

(4) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenței acestora.

(5) Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin. (5).

(7) Beneficiază de indemnizații și, respectiv, despăgubiri și proprietarii de terenuri afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații care la data intrării în vigoare a prezentei legi au în derulare convenții privind exercitarea acestor drepturi încheiate în condițiile legii.

(8) Titularii de licențe și autorizații sunt obligați să procedeze la încheierea convențiilor-cadru prevăzute la alin. (5), în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectați.

(9) Dacă, cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii sau avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri, în condițiile prezentei legi.

(10) Proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;

- tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;

- activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor.

Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.

(11) Dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activități prevăzute la alin. (2) se stabilesc și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia.

(12) Titularii de autorizații și licențe sunt în drept să efectueze lucrările de defrișare a vegetației sau tăierile de modelare pentru crearea și menținerea distanței de apropiere față de rețelele electrice cu personal specializat, respectând prevederile legale în vigoare.

(13) Titularii de autorizații și licențe beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată instituite de autoritățile administrației publice centrale și locale”.

Așa fiind, instanța va admite acțiunea în sensul celor mai sus arătate, considerând că susținerile pârâtei nu corespund realității.

Cheltuieli de judecată.

Pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantei suma de 2170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu: plata taxei de timbru și a c/val. raportului de expertiză.

Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.

Văzând că acțiunea a fost legal timbrată,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

1.

Admite excepția invocată de pârâta . R. SA Târgu M., ., județul M. și în consecință:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. M. a I., CNP:_ din ., ., județul Suceava prin mandatar C. C. I., CNP:_ din comuna Vama, ., județul Suceava împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive.

2.

Admite acțiunea formulată de reclamantul I. M. a I., CNP:_ din ., ., județul Suceava prin mandatar C. C. I., CNP:_ din comuna Vama, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâta: E ON Distribuție R. SA cu sediul în Târgu M., ., județul M. și în consecință:

a).

Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 134.859,9 lei cu titlu de despăgubiri civile, pe perioada 2013 – 2015 inclusiv (12.726 m.p. X 0,8 / m.p. (1 Euro =4,4155 lei) X 3 ani ).

b).

În temeiul art.12 din Legea 123/2012 obligă pe pârâtă să procedeze la încheierea convențiilor cadru prevăzute la aliniatul 5 al acestui articol, cu proprietarul terenului, în speță, reclamantul.

Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 2170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 01 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. B. A. B.

Red.Ghe.B.

Tehnored.A.B.

Ex:5/02.11.2015

./2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 1110/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC