Plângere contravenţională. Sentința nr. 1097/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1097/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1097/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1097
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 SEPTEMBRIE 2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale introdusă de contravenienta . SRL cu sediul în Bosanci în contradictoriu cu agentul constatator I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR sector 1 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 din noul cod de procedură civilă, instanța verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.94 din codul procedură civilă coroborat cu art.32 din OG 2/2001.
Instanța constatând terminată cercetarea judecătorească rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin procesul - verbal de contravenție ._ încheiat la data de 06.20.2015 de organele ISCTR București – I. Teritorial 3 Suceava, i-au aplicat contravenienta . SRL cu sediul în Bosanci, o amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.4 pct.61 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
În sarcina contravenientei s-au reținut următoarele:
La data de 31 ianuarie 2015, orele 20,08, pe DN 17, km 182 localitatea Pojorîta, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare QFW 528 utilizat de către contravenientă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport condus de conducătorul auto B. N. – C., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național constatându-se nerespectarea de către întreprinderea de transport rutiere în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, începând cu data de 01 ianuarie 2014, dată obligatorie în 10 zile de la efectuarea ITP așa cum prevăd dispozițiile art.4 pct. 61 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai susținut că a fost întocmit formularul de control în trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat să-l semneze.
Împotriva sus menționatului proces - verbal a formulat contestație contravenienta înregistrată la data de 24.02.2015 sub nr._, la Judecătoria Suceava, solicitând anularea acestuia și restituirea sumei achitate, respectiv 2.000 lei.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
- la data de 04.06.2014 s-a comandat plăcuță de masă și dimensiuni maxime autorizate la . conform cu factura_ din acea dată și a fost trimisă în Belgia pentru a fi aplicate pe autovehiculul_ și
- în momentul controlului plăcuța de masă și dimensiuni nu se afla aplicată pe autovehicul, deoarece a fost pierdută în drumul din Belgia spre România, motiv pentru care conform facturii nr._ din 02.02.2015 s-a făcut comandată de o nouă plăcuță de masă și dimensiuni.
Motivarea în drept.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
A fost anexat în copie: procesul-verbal contestat, procesul-verbal de afișare și facturile despre care s-a făcut vorbire privind achiziționarea plăcuțelor, precum și chitanțele privind achitarea a jumătate din minimum amenzii.
Poziția procesuală a agentului constatator.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 40-46) agentul constatator a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, considerând că procesul-verbal a fost întocmit corect.
În acest sens s-a arătat că la data și locul menționat în cuprinsul acestuia ansamblul de vehicule aparținând societății contestatoare a fost depistat pe raza comunei Pojorîta, efectuând un transport rutier de mărfuri în trafic național, iar operatorul de transport nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, începând cu data e 01.01.2014, ori, termenul limită de la care devine obligatoriu dotarea cu acestea se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a 10 zi calendaristică după data la care trebuia efectuată prima inspecție tehnică periodică (în speță, 27.01.2014 până la 07.02.2014) conform OMTI 980/2011 modificat prin OMTI 1567/2013.
În același timp s-a susținut că potrivit OMTI 1564 din 24.12.2013, începând cu data de 01.01.2014 termenul limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte.
Tot astfel, s-a arătat că prin Ordinul 1640 din 08.11.2012 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și funcționarea transportului rutier, menționează la art.134 se precizează faptul că în scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de întreprinderea de transport în cont propriu sau de operatorii de transport rutier, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime utilizate ale vehiculelor.
De asemenea s-a susținut că procesul-verbal de contravenție marchează existența raportului juridic contravențional fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează tragerea la răspundere a celor ce au săvârșit contravenții și beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate până la proba contrarie, ori, contravenienta nu a dovedit acest lucru.
S-a mai susținut că nu există motive care să conducă la nulitatea procesului-verbal, iar încălcarea și ignorarea disp.art.19 din OG 2/2001 nu constituie motiv de nulitate întrucât procesul-verbal de poate întocmit atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator, în timp ce nerespectarea prevederilor art.16 alin.7 din același act normativ atrage o nulitate relativă a procesului-verbal doar în măsura în care s-ar fi adus o vătămare contravenientei și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În raport de aceste aspecte s-a considerat că nu sunt motive care să ducă nici la anularea procesului-verbal și nici la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, deoarece nu se poate susține că fapta ce i se pune în sarcină contravenientei ar avea o gravitate redusă.
Întâmpinările au fost motivate în drept pe disp.art.205-208 cod procedură civilă, OG 2/2001, HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, Ordinul MTI 980/2011 și MTI 995/2011.
A fost anexată în copie cartea de identitate a vehiculului.
Prin sentința civilă nr.3068 din 02 iunie 2015 ( dosar_ ) Judecătoria Suceava – în temeiul art.129 pct.3 și art.130 cod procedură civilă coroborat cu art.32 alin.2 din OG 2/2001 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pentru a se hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform prevederilor art.32 alin.2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Așadar, dispozițiile mai sus menționate reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga – prin raportare și la disp.art.126 cod procedură civilă, competența teritorială este exclusivă.
Cum, în speță, locul săvârșirii contravenției este localitatea Pojorîta, iar potrivit HG nr.337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se constată această localitate este arondată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a apreciat că acesteia îi revine competența de soluționare a plângerii.
Plângerea a fost înregistrată la această instanță la data de 01 iulie 2015, sub nr._ .
După primirea dosarului părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe, față de înscrisurile depuse inițial.
Situația reținută de instanță.
Prin procesul - verbal de contravenție ._ încheiat la data de 06.20.2015 de organele ISCTR București – I. Teritorial 3 Suceava, i-au aplicat contravenienta . SRL cu sediul în Bosanci, o amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.4 pct.61 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data de 31 ianuarie 2015, orele 20,08, pe DN 17, km 182 localitatea Pojorîta, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare QFW 528 utilizat de către contravenientă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport condus de conducătorul auto B. N. – C., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național constatându-se nerespectarea de către întreprinderea de transport rutiere în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, începând cu data de 01 ianuarie 2014, dată obligatorie în 10 zile de la efectuarea ITP așa cum prevăd dispozițiile art.4 pct. 61 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai susținut că a fost întocmit formularul de control în trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat să-l semneze.
Soluția instanței.
Plângerea formulată de contravenientă apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenienta nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Potrivit dispozițiunilor art.249 din noul cod de procedură civilă „cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului, sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.
Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.
Prin hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A. împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.
În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).
Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.
Prin art. 4 din Hotărârea Nr. 69 din 1 februarie 2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului E. și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului E. și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului E. și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor se menționează că: următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiunii
…….
pct. 61. „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”.
Tot astfel, trebuie avute în vedere și dispozițiile Ordinului nr. 1.567 din 24 decembrie 2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, care la art.134 ind.1 menționează următoarele:
(1) În scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează:
a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului;
b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.
(2) În cazul în care un vehicul este dotat cu plăcuță/plăcuțe din care rezultă toate informațiile necesare privind masele și dimensiunile acestuia, în conformitate cu anexa nr.46, aplicată/aplicate de producător sau o autoritate competentă, se consideră că respectivul vehicul respectă obligația prevăzută la alin. (1).
(3) În cazul în care plăcuțele aplicate de producători sau autorități competente nu conțin valorile dimensiunilor vehiculului, în conformitate cu anexa nr. 46, Regia Autonomă «Registrul Auto Român» aplică pe vehicul o plăcuță cu valorile dimensiunilor, într-un loc accesibil în apropierea plăcuței producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului.
(4) În cazul în care plăcuțele aplicate de producători sau autorități competente nu conțin toate valorile dimensiunilor și maselor vehiculului, în conformitate cu anexa nr. 46, Regia Autonomă «Registrul Auto Român» aplică pe vehicul o singură plăcuță, care le va conține în totalitate.
(5) Determinarea dimensiunilor ce urmează a fi înscrise pe plăcuță se face prin măsurători efectuate de Regia Autonomă «Registrul Auto Român». Măsurătorile se efectuează la reprezentanțele teritoriale ale Regiei Autonome «Registrul Auto Român». Pentru vehiculele înmatriculate în România, măsurătorile se pot efectua și la stațiile de inspecție tehnică periodică autorizate pentru clasele respective de vehicule, cu ocazia efectuării inspecției tehnice periodice, prin deplasarea personalului Regiei Autonome «Registrul Auto Român» în următoarele condiții: solicitările vor fi adresate reprezentanțelor Regiei Autonome «Registrul Auto Român» cu minimum 24 de ore înainte și se vor cuprinde un număr de cel puțin 3 vehicule. Regia Autonomă «Registrul Auto Român» va programa deplasările în ordinea depunerii solicitărilor, iar tariful aplicat de RAR nu va depăși contravaloarea măsurătorii efective.
(6) În cazul în care valorile maselor sau dimensiunilor vehiculului nu mai corespund cu cele indicate pe plăcuță/plăcuțe, operatorii de transport rutier/întreprinderile de transport rutier în cont propriu au obligația de a solicita modificarea corespunzătoare a plăcuței.
(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică - RNTR1, cu modificările și completările ulterioare.
……..".
În raport de aceste prevederi și având în vedere că, în speță, contravenienta nu a făcut dovada că ar fi montat acele plăcuțe în termenul de 10 zile de la expirarea inspecției tehnice periodice (efectuat la 27.01.2014) se consideră că plângerea este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
De altfel, trebuie menționat că, însuși contravenienta a confirmat acest a confirmat acest lucru, dar a invocat faptul că acele plăcuțe s-ar fi pierdut pe traseul Belgia – România (aspect ce nu o exonerează de obligația impusă de dispozițiile legale mai sus citate).
Deosebit de aceasta trebuie arătat că în ceea ce o privește pe contestatoare aceasta a solicitat să se constate nulitatea procesului – verbal ce i s-a întocmit, însă, nu a făcut cu nimic dovada susținerilor sale.
În acest sens trebuie arătat că articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Alte nereguli privind mențiunile din procesul - verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare contravenientului și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă motivele invocate de acesta nu se încadrează în această categorie.
Așadar, contravenienta nu a făcut cu nimic dovada că motivele invocate de către ea s-ar încadra în dispozițiile sus citatului text.
În raport de cele reținute în sarcina contravenientei, prin procesul-verbal, de poziția procesuală a acestuia, nu se poate susține că fapta consemnată în cuprinsul acestuia ar fi lipsită de pericol social, încât nu sunt motive care să conducă la reindividualizarea sancțiunii prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, cu atât mai mult cu cât i s-a aplicat amenda minimă prevăzută de dispoziția legală.
În acest sens trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.5 din OG 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform și art.7 alin.2 din același act normativ „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Prin articolul art.21 alin.3 din OG 2/2001 se menționează că sancțiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, iar în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
Pentru aceste considerente plângerea, apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea formulată de contravenienta . SRL, J_, C. RO30409431 din Bosanci, ., județul Suceava în contradictoriu cu agentul constatator ISCTR – București, ..38, sector 1, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/30.10.2015
..11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1096/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
